Bă, Romi, să fiu sincer, m-a săturat, bă de prostiile tale. Să te bat la cap toată ziua și să-ți tot spun ce să faci și cum să faci să ieși și tu bine măcar o dată! Mi s-a pus pe suflet să-i tot aud pe oameni vorbind pe stradă: „Bă, da nu se mai potolește odată? Să se apuce și el de lucruri serioase și să lase dracu rahaturile astea. Ce să le răspund, Romi, ce să le răspund? Că nici eu nu mai știu ce să cred despre tine.
Nu ți-am zis eu ție să nu desființezi vechiul salvamont, până nu-l înființezi pe cel nou? Ți-am spus sau nu? Și dacă ți-am spus, de ce nu m-ai ascultat? Ai vrut să scapi de Nistor, șeful Salvamontului de la acea oră, și nu o puteai face decât desființând serviciul? Bă, atât te-o dus mintea ca pentru un singur om care îți stătea în cale să sacrifici un întreg servici? Și ce-ai rezolvat cu asta, Romi? Că Salvamontul ăsta al nou e ca și cum nu ar exista. Că atâta timp cât nu e autorizat, nici nu ai pe cine să tragi la răspundere în caz de ceva. Colac peste pupăză, n-ai nici măcar șef care să-l conducă așa cum ar trebui că, din păcate, Coco Galescu n-a luat examenul pe care l-ai organizat. Or, și fără autorizație, și fără șef, despre ce dracu mai vorbim?
Și apropos de autorizație. Dacă Salvamontul ăsta nu e autorizat, nu are o hârtie iscălită de cei care se ocupă cu așa ceva, cum funcționează el, bă, Romi? Cum îi plătești pe salvamontiști, din ce fonduri, dacă în organigrama Consiliului Județean nu există un astfel de Serviciu? Întreb pentru un prieten care toată ziua numai asta știe să spună : „Ce tot ai, bă, cu președintele nostru, ce tot ai?”
Ce să am, bă, ce să am? N-am nimic, dar îmi pare rău de Romi al nostru că se irosește în lucruri de nimic. Aș vrea să-l duc pe calea cea bună, dar numai Dumnezeu știe dacă voi reuși. Dar eu încerc, nu mă las!