Trecu anul, fraților, și dacă o să-l întrebați pe nea Romică despre spitalul modular, cu 70 de paturi, o să vă spună că lucrurile sunt pe calea cea bună, în sensul că se poartă corespondență cu cei de la București, iar despre cel județean, că încă se caută locație potrivită, ferită de praf, zgomot și croncănit de ciori. Eu nu zic că nu e nevoie de spitale, că la câte boli sunt în țara asta ar trebui de spitale în fiecare cartier al Reșiței. Spitalele de acuma, de care vorbește Dunca, vechi de vreo 65 de ani unul și de 50 și ceva, cel Județean, și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul. Frumoase pe dinafară, dar coapte pe dinăuntru, cu pereții saloanelor și holurilor îmbâcsite de infecții nosocomiale. Nu ai ce să mai faci cu astea, vorba lu’ același Dunca, decât să le peticești toată ziua, mai bine la pământ cu ele, băgat buldozerele la înaintare și plantat panseluțe, begonii, ochiul boului, crăițe, cârciumărese și ce s-or mai găsi pe la sera orașului.
Bun, până aici sunt de acord cum gândește Dunca. Vizionar. Dar știți ce nu înțeleg eu pe aceeași logică a lui nea Romeo? De ce mama dracului se pune să repare sanatoriu de la Marila, care între noi fie vorba, e construit acu aproape o sută de ani? De ce trebuie să bage atâția bani într-o clădire putredă și plină de boli? Că la Marila nu te tratezi de roșu în gât, de tuse măgărească ori de polipi, ci de bolile de plămâni, de tuberculoză. Păi, dacă la Staționarul III, care îi stă în gât lui Dunca, e cum e, ce-o fi nene băgat în zidurile sanatoriului? Îți imaginezi, bă, frate cum colcăie nosocomialele alea? Ca furnicile, nu alta. Cum își fac de cap bacilii lui Koch? Și tu te pui să repari în loc să construiești ceva nou. Câtă minte trebuie să ai, să faci una ca asta? Întreb, doar, nu dau cu boata. Că oricât ai râșchia pereții ăia cu spaclu, infecțiile tot acolo rămân. La fel ca în cazul Staționarului III, dacă nu chiar mai rău!
Și, atunci, de ce nea Romică nu construiești unul nou? Unul care să se învârtă după soare. A, nu ți-a trecut prin cap? Păi, matale, nea Romeo, care le gândești pe toate, le știi mai bine decât oricare altul, cum de nu te-ai gândit la așa ceva? Erai într-o perioadă de criză de personalitate? Înțeleg, dar ai avut o armată de consilieri personali care te-ar fi putut trage de mânecă și să-ți spună că… Bine, bine nu mai zic nimic să nu spui că sunt al dracului și mă leg de matale toată ziua tam-nisam, dar, totuși, poate într-o zi ne oferi și o explicație. Bineînțeles, pe logica matale, nea Romeo!