15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
școala

Dacă e să ne referim la procentul de promovabilitate, de 70,34%, am fi tentați să credem că ne încadrăm în normalitatea unui examen de asemenea importanță, primul din viața unui elev. La o analiză mai atentă, constatăm că în șapte școli din mediul rural, niciun absolvent de clasa a VIII-a nu a fost în stare să obțină media 5, salvatoare în acest sens.

Dar nu numai în mediul rural întâlnim aceste situații, ci și la nivelul unor unități de învățământ considerate de elită în Caraș-Severin: Colegiul Național Mircea Eliade, Reșița, și Traian Doda, Caransebeș. Un număr de 549 de absolvenți din mediul urban, inclusiv de la cele două colegii, nu au reușit să obțină amărâtul de 5, iar 40 dintre ei au avut medii de 1 și 2.

Mulți dintre acești copii „repetenți“ la sfârșitul celor opt ani de stat degeaba în bănci, își vor continua studiile fie la liceu, acolo unde au rămas locuri libere, fie în școlile profesionale, dar ce așteptări putem avea de la ei în afară de faptul că școala i-a învățat doar să-și scrie numele? Niciuna, deoarece cu ignoranța și neștiința lor de carte vor trece prin școală, precum gâsca prin apă. Învățământul mimează reforma, elevii cu medii de 2 și 3 nu au, teoretic, nicio șansă să evolueze, iar ministerul vine cu alternativa școlii online. E bună și o astfel de variantă, dar ce te faci cu acești elevi, „proști bâtă“, cum se spune în popor, ori cu acele familii pentru care internetul și tabletele școlare țin doar de promisiunile guvernanților?

Și mai este ceva, dacă din acești copii vor ieși niște proști cu diplomă ar fi o problemă ce ține de societate, dar nu atât de mare ca cea în care, peste ani, din rândul lor se vor ridica unii care să ne conducă din funcțiile deținute în stat.

Dintr-o înregistrare video Mediafax, aflu de la o puștoaică care vrea să se înscrie la Colegiul Național „George Coșbuc“, că acesta a fost un compozitor. Bă, ești prost? Chiar așa. Cum dracu a terminat asta opt clase, dacă nici măcar nu știe cine a fost Coșbuc? Mai era nevoie să o fi întrebat ziaristul dacă „Iarna pe uliță“ sau „El Zorab“ erau compozițiile lui George Enescu? Cum, care George Enescu? Ăla care a fost nepotul lui Eminovici, frate cu Eminescu și văr cu Creangă. Ce e greu de priceput?

O altă absolventă, un alt exemplu de „elev tămâie“, cum se spunea pe vremuri despre copiii nepregătiți. Habar n-are cine a fost Constantin Brâncoveanu, dar se va înscrie la liceul care îi poartă numele, pentru că auzit ea că acolo se intră cu medii mici. Aceeași soartă o are și Alexandru Vlahuță, despre care un alt „terminator“ de opt clase, spune că a fost: „Un autor. Știu că am citit odată un text scris de el, dar nu mai știu cum se numea“. Bravos, tot e ceva să fi auzit că a scris, cândva, un text, că o altă elevă ne-a demonstrat că a trecut prin școală ca gâsca prin apă, când a fost întrebat cine o fost Elena Cuza: „O femeie. Cred!“

Trecem la un nivel superior (de patru ani de școală în plus, dar și de prostie), unde  aflu de la un absolvent de liceu că: I. L. Caragiale este cel mai mare poet din literatura universală. El a scris ,,Riga Criptyo şi Enigel” și că „Scrisoarea a fost pierdută de aia care căuta distracţie şi pe la primărie. Ca-n zilele noastre, umblă ăştia după bani şi după funcţii, n-ai treabă.” Că bine zice Mangafaua de astăzi, politrucul de mâine. Să se învață minte ălea care cred că primăria e cuibușor de nebunii și nu de muncă.

Bă, și ziariștii ăștia numai întrebări tâmpite știu să pună: cine o fost Coșbuc, Creangă, Brâncoveanu, Vlahuță. Ce îi interesează pe ei de ăia care au fost și nu mai sunt? Să-i întrebe de Cruduța, de Minune, de Vulpița, de Vijelie, ăștia care scriu istoria de mâine a României. Păi, nu?

La ce stare de urgență este la noi și, mai ales, la ce se anunță că va fi după 15 mai (mă refer la măsurile restrictive anunțate de pe acum), era normal să se întâmple așa. Nu ai cum să înghesui 25 de elevii, dacă nu mai mult, într-o clasă, că ai sta tot cu frica în sân să nu li se întâmple Doamne ferește ceva. Sau să le impui să păstreze distanțarea socială în mijloacele de transport în comun. Nici să vrei nu ai putea să faci asta, că de unde atâtea autobuze, firobuze, tramvaie, șoferi și vatmani? Și acum, hai să fim serioși, chiar dacă s-ar fi făcut școala în două schimburi, tot nu se rezolvat mare lucru că, vorba aceea, oricât te-ai screme nu poți să faci într-o lună ce nu ai făcut în 30 de ani de reforme. Aici, președintele, Vela și ceilalți au gândit-o bine.

Dacă s-au închis școala primară, gimnazială și liceul, aceeași unitate de măsură s-a aplicat și în cazul studenților. Cu notele primite în primul semestru se va încheia situația școlară. Președintele spunea că pentru a fi încheiate mediile trebuie cel puțin două note puse în catalog. Normal că, două, că  altfel nu am mai vorbi de așa ceva, problema e doar acolo unde nu e decât una singură. A, am înțeles, pe a doua o pun dascălii din burtă, dacă tot suntem în stare de urgență.

Mă îndoiesc că vor fi corigenți ori restanțieri pe toamnă. Ce profesor e fraier să se lege la cap dacă nu îl doare? Cine știe ce coronavirus o mai fi la toamnă, și atunci? Atunci, vom avea o generație de elită, care va intra în istoria educației românești, instruită la fără frecvență, sau la distanță cum e la modă să se spună acum.

Și mai cred că anul acesta vom bate toate recordurile de până acum la examenele de capacitate și de bacalaureat. Să dăm exemplu de bună practică, de înțelegere și de solidaritate în vremuri de pandemie. Acum este momentul ca toți cei care se chinuie de la revoluție încoace să ia bacalaureatul să se înscrie la examen, că așa ocazie nu vor mai pupa îndată. Ne vom apropia de procentul de promovabilitate de sută la sută, dacă nu cumva, din exces de zel, ca la alegeri, acesta va fi chiar mai mare. Fie cum o fi, numai școală, nu.

Bine, școala am rezolvat-o. Românește, și nu după modelul suedezilor, austriecilor ori nemților. La urma, urmei, nici nu am avea cum să-i copiem pe ăștia care trăiesc în altă lume, cu totul diferită de cea de pe plaiul mioritic. Ce urmează? Sau, cine urmează? Mediul de afaceri din industrie? Turismul? Comerțul? Nu de alta, dar e bine de știut spre ce ne îndreptăm și, mai ales, cu ce viteză o facem.