Este adevărat, nu s-a întâmplat ca în cântecelul ăla de la Grădi, cu „Podul de piatră s-a dărâmat// A venit apa și l-a luat“. Nu, podul lui Roma a rămas pe loc, dar cu toate acestea, specialiștii zic să nu se mai treacă pe el nici măcar cu trotineta ori bicicleta, până când nu va fi în siguranță. Și cum la noi trebuie să treacă vreo două luni până când experții Consiliului Județean, proprietarul podului, vor stabili cât de gravă e situația, alte două luni, care se vor pierde cu campaniile electorale și alegerile din toamnă și iarnă, e de așteptat ca primele demersuri să aibă loc pe la sfârșitul anului. Ferească Cel de Sus să se schimbe Puterea, că Roma, primarul, nu capitala Italiei, a pus-o, el fiind liberal neaoș. Dacă nu crede, să-l întrebe pe Nelu Tăițelu care de patru ani așteaptă o soluție pentru pasajul de la Ezeriș. Și nu e vorba de reparații sau consolidări, ci pur și simplu de o aprobare de la București pentru a coborî cu câțiva centimetri drumul, ca pe acolo să treacă și TIR-urile.
Până când se va găsi o soluție ca să ajungă în sat, localnicii trebuie să facă un ocol de vreo 5 kilometri, prin Bucoșnița. La cât de motorizată este lumea în ziua de astăzi, ce mai contează câțiva kilometri în plus. Problema e la cei care se încăpățânează să facă agricultură de subzistență pentru că, vrând nevrând, vor trebui să circule cale de 5 kilometri cu tractorașul ori cu atelajul tras de cai pe European. Că altă cale nu există să ajungă la locul unde au pământul de lucrat. Mamă, mamă ce scenariu și ce imagini demne de un film de Kusturica: Un TIR bulgăresc, un tractoraș de la Slatina, un alt TIR, de data asta, turcesc, o căruță cu o remorcuță artizanală plină de curcubete ori știuleți de porumb, un „4 x 4“, o bicicletă veche, de Tohan, și tot așa într-o coloană care se întinde pe kilometri întregi. Ce mai, România reală, demnă de sloganul „România normală“
Ei, voi flăcăi, de la guvernare, de la Consiliul Județean și Prefectură, că nu mai contează de unde sunteți, acum să vă văd de ce sunteți în stare. Că un drum plin de gropi poate fi peticit de oricine, că un zid de sprijin îl mai aranjezi cumva, dar se schimbă lucrurile când vine vorba de un pod. Cu un pod nu te joci ca și cu guvernarea. Acum să vă văd cât vă pasă de cei pe care îi veți căuta peste două luni, cerșindu-le voturile. Să vă văd de ce sunteți capabili, că la vorbărie nu vă întrece nimeni. De asta sunteți buni și unii, și alții.
Lăsați vrăjeală și apucați-vă de lucru, că acu’ e gata vara, vine toamna, trece și iarna. Că parcă văd, că o s-o țineți pe-a voastră cu, „n-avem aia, n-avem ailaltă“ până mai dă Dumnezeu încă o viitură și atunci, cu siguranță, niciun alt drum nu va mai duce la Roma. Nici măcar cel care acum trece prin Bucoșnița.