15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stare de urgenta
10.01.2022
0 Comentarii

Gogule, nu te mai necăji, Gogule!

Ești necăjit că ne obligă ăștia să purtăm măștile de protecție peste tot? Păi n-ar trebui, că dacă îmi amintesc bine, matale te fuduleai cu ea și când nu erai obligat să o faci. Erau pe post de talisman. A! Alea dinainte erau mai ieftine și le puteai spăla în fiecare săptămână?  Da, așa, e, cu un leu luai măști de-ți ajungeau o lună. Le spălai cu săpun și apă călduță, le călcai și erau ca noi.  Ce să zic, frate, s-a prins și covidul ăsta că purtam de alea ieftine ca braga, și ce și-o fi zis guvernanții ăștia de acum „ce facem, bre, rămânem cu măștile pe stoc. Băgăm în faliment farmaciștii cum i-am băgat pe ăia din HORECA? Păi treabă e asta?” Ș-apoi, nu te supăra Gogule, renunță și tu la bomboanele cu lapte și la napolitanele cu cremă, că și așa ai diabet, și o să vezi că o să ai bani și de măști mai scumpe.

Cum, ai crezut că va fi altfel cu pesediștii la guvernare? Și de ce ai crezut tu una ca asta? Că așa or promis? Păi, și nu s-or ținut de cuvânt? Ți-au majorat pensia, nepoților le-au crescut alocația, șomerii primesc în continuare indemnizațiile. Tu ai vrea ca masca să coste tot 30 de bani, carnea să se ieftinească și facturile la gaze și curent să fie ca și până acum? Că așa au zis? Și tu i-ai crezut? Bă, Gogule, bă, cum poți să fii așa de naiv? Una e să dai din gură stând pe buza șanțului și alta e când ajungi la roata de cașcaval și borcanul cu miere. Ce dracu, ai îmbătrânit, dar văd că ai îmbătrânit degeaba. Păi gura pesediștilor n-ar mânca și ea o ciorbiță, dreasă cu ou și smântână? Păi vezi? Și atunci de unde bani pentru ciorbiță? Din buzunarele lor? Nu, bă, tot de la noi. Ăștia întâi ne dau și ne scot ochii cu de-ale lor, după care ne i-au înapoi, că n-or fi proști să lase statul ăsta în pagubă. Ne dau cu o mână și ne iau cu două, ce știi tu!

Și apoi, Gogule, ce atâta supărare și scandal pentru câțiva bănuți în plus pentru o amărâtă de mască? În loc să le rogi de sănătate că ți-au rotunjit ăștia pensia, tu bombăni toată ziua. Zău, dacă te mai înțelege cineva!

09.03.2021
1 Comentarii

Să vină DNA-ul, să vină DNA-ul la băieți!

Informația am citit-o în ziarul Cotidianul, ziariștii de acolo amintesc că procurorii anticorupție nu sunt la prima ispravă de acest gen. Cum, nici metoda aleasă de cei ce guvernează țara de sus și până jos, nu este una străină politicienilor noștri. Ca să nu se facă de rușine în cazul în care s-ar fi organizat concurs pe post, pupilele lor erau angajate pe ochi frumoși Se prezentau la noul loc de muncă, dădeau bună ziua, dacă dădeau, spuneau ceva de genul: „eu sunt noul vostru șef“, și cam asta era tot. Ce are dacă legea spune altceva. Ce dacă Orban și Rareș Bogdan ne împuiau capul cu criteriile de competență, de profesionalism? Parcă pe vremea pesediștilor a fost altfel?

Traseele politico-profesionale ale celor doi sunt trase aproape la indigo. Lorenzo Barabaș a fost consilier local în CL Timișoara, apoi, pentru câteva zile, consilierul biroului parlamentar al deputatului Pavel Popescu, iar de acolo, propulsat în fotoliul de director al Sistemului de Gospodărie a Apelor Timiș.

Lucrurile au stat la fel și în cazul lui Surdu, doar că el a fost mereu cu o treaptă mai sus: consilier județean, consilier la cabinetul parlamentar al senatorului Marcel Vela, chiar și atunci când acesta era ministru. De aici, dorința de mai bine. Cu ai lui la putere și cu Parpală la Administrația Bazinală de Apă Banat, ar fi fost culmea să nu-și dorească să ajungă șef! Să nu se lase mai prejos de colegii lui de partid care fuseseră deja unși pe tot felul de funcții la stat. Ca atare, nu a fost nicio problemă să ajungă barosan la SGA Caraș-Severin. Terminați cu prostiile! Nu v-am spus, dacă partidul socotește că ești cel mai potrivit pentru funcția asta, mai e nevoie de concurs? Poți să treci peste hotărârea înțeleaptă a partidului?

A, că procurorii DNA sunt de altă părere și că detașările celor doi de la birourile parlamentare la șefia SGA Timiș și Caraș-Severin au încetat brusc, la sfârșitul anului trecut, e cu totul altceva. Să sape domnul procuror, să adune informații și documente și să ne dovedească că așa este, s-a încălcat legea în cazul celor doi. Să-și facă datoria, că de aia e plătit gras de la buget. Să facă lumină în astfel de cazuri.

După încetarea detașării, dorința lui Daniel Surdu de a ajunge șef peste apele din Caraș-Severin a rămas neostoită. Mai ales după ce Romeo Dunca i-a spus de la obraz că nu-l vrea vicepreședinte la Consiliul Județean. Partidul nu putea să se pună cu Dunca, dar nici nu l-ar fi lăsat pe Surdu pe drumuri, drept pentru care a fost activat de îndată planul roșu de acțiune în astfel de situații. Surdu a fost angajat la Primăria Oravița, pardon, a ajuns acolo prin concurs (sic), la Secția de gospodărie locală, de unde, după un stagiu de o lună, două, va primi un certificat de funcționar public, după care, ați ghicit, va ajunge șef la SGA Caraș-Severin. Prin concurs, bineînțeles.

Vi se pare ceva anormal? Încă o șmecherie liberală în materie de cinste și corectitudine? Mie nu. Și Cristian Gâfu a urmat același traseu, trecând însă, nu pe la Oravița, ci  pe la Primăria Slatina Timiș. Și uite că a ajuns prefect. Așa și cu Surdu, că cine știe de unde îi sare norocul și, mâine, poimâine, îl vezi într-o funcție de barosan.

03.03.2021
0 Comentarii

Dedicație pentru domnul deputat: Am crescut copil sărac!

Versurile sunt versuri, dedicația trebuie să o tratăm ca atare. Dar să vedem ce e adevăr și ce e minciună. Deschid declarația de avere a domnului deputat liberal și ce văd? Mă frec la ochi și mă uit încă o dată, și încă o dată. Bă, ce dracu, numai un „Z“ mare în aproape toate rubricile din declarație. Adică, semnul ăla lu’ Zorro.  Îmi pișc nasul, urechea, dar degeaba. Realizez repede că Dumitru Rujan e parcă coborât din cântarea lui Puiu Codreanu.

Nema bunuri imobile, adică terenuri agricole, forestiere, bălți sau alte luciuri de apă, canci clădiri, aici intră apartamente, case cu curte și orătănii, case de vacanță, spații comerciale sau de producție. Bă, voi vă dați seama cât de sărac e omul ăsta în declarația lui de avere? Să nu ai un acoperiș deasupra capului, fie el și un sălaș ca la Globurău, asta da viață chinuită. Viață de personaj de roman, nu alta.

Mai departe, dacă pământ nu are, casă nici atât, vă dați seama că nici despre mașină mică nu poate fi vorba? Ce? Tractoare, buldozere, excavatoare, șalupe, iahturi? Vorbiți prostii!  Bijuterii, inele brățări și lănțișoare din aur? Da de unde! Opere de artă, și de cult, colecții de  bani vechi? Ce să facă cu așa ceva? Astea sunt pentru muzee nu pentru un om care, repet nu are nici măcar acoperiș deasupra capului. Dacă de aia n-are, de cealaltă nici nu se poate vorbi, ce rost are să vă spun de conturile din bănci? Sigur că bate vântul că, vorba aia, la omul sărac, nici boii nu trag. Normal că nu trag, dacă nici pe ăștia nu-i are. Și, totuși, ceva, ceva tot are domnul deputat: niște dividende scoase de la un SRL, dar la ce bun că e plin de datorii la bănci!

Râdem, glumim, dar vedeți dumneavoastră dragii mei cititori ce a putut să facă pandemia asta de coronavirus din bietul om? Voi , care l-ați tot bârfit și l-ați invidiat pe Rujan pentru că și-a așezat terasele la kilometrul zero al Caransebeșului, de te împiedici de ele toată ziua și, când încolo, el este sărac lipit pământului. Noroc că l-am ales în Parlament, acolo unde are și casă, și masă, iar pe deasupra, mașină mică cu șofer la scară!

22.03.2020
0 Comentarii

Ați înțeles? Dumnezeu să binecuvânteze România!

De ce-o fi fost dat Ordonanța asta, nu știu. Poate doar, așa, să se afle în treabă domnul ministru. Că mare lucru nu am înțeles din ea. Și nu numai eu am fost greu de cap, ci mulți alții care au așteptat cu sufletul la gură două ore și ceva ca proștii în fața teveului până să apară tripleta Situațiilor de Urgență: Vela-Arafat-Despescu. A, mint. Am înțeles, totuși, că putem circula pe stradă, pe timp de zi, dar nu în grup mai mare de trei persoane. Și nu ca să ne plimbăm, ci pentru rezolvarea unor probleme serioase. Corect și felicitări pentru această inițiativă, domnule ministru, dar întreb, pentru un prieten care e consilier în București, la metrou e voie să se circule în grupuri mai mari de trei persoane? Părerea mea e că regula asta nu se aplică aici, căci metroul nu are trotuare și nici nu e autobuz să meargă pe stradă, el un fel de tren care circulă sub stradă, ceea ce tehnic e cu totul altceva. Eu i-am spus părerea mea, dar el nu e convins și de asta întreb să fim siguri că nu e grupul de care face vorbire în Ordonanță. Pe undeva îl înțeleg, e supărat că nu știe unde și-a pus legitimația de serviciu, or fără ea, ce să facă noaptea pe stradă, că vin oamenii lui Despescu și-l bagă la izolare, nu-i așa? A, să aibă la el o declarație cu subsemnatul, nume și prenume, domiciliat în…. Carte de identitate, număr și serie, CNP, în care să treacă motivul pentru care a ieșit din casă? Bine, o să-i spun. Da, pentru chestii serioase, nu pentru țigări, vizite la prieteni.

Și ce n-am mai înțeles sunt chestiile astea legate de înmormântare și nuntă unde este permis să participe doar opt persoane. În primul caz, după rânduiala Bisericii obligatoriu ar fi nevoie de un popă, un crâsnic, patru gropari și defunctul. Ce ne facem în situația în care din familie vin cel puțin două rude să-l conducă pe ultimul drum? Că deja avem o problemă, depășim cu o persoană numărul limită admis prin Ordonanța Militară. Ca să împăcăm și capra, și varza, n-ar fi bine să facem înmormântarea fără mort, să ne ocupăm doar de pomană, să mulțumim pe toată lumea, inclusiv Ordonanța? Ce ziceți? Nu e obligatoriu, doar o recomandare.

La fel și în cazul nunților: un popă, o nașă, un naș, mireasa, mirele, socrii mari și socrii mici. Na, că și aici am depășit numărul permis de Ordonanța Militară. Sunt deja nouă, e prea mult. La cine am putea să renunțăm? La popă? Nu, că el dă binecuvântarea și așază pirostriile pe frunțile mirilor. La nași? Exclus, unde s-a mai văzut nuntă fără nașii care să țină lumânări? La unul dintre socrii? Ar fi o glumă, nu-i așa? Atunci, rămâne varianta ca miroii să fie cununați pe rând. La ore diferite. Când unul e la altar, celălalt e afară la o țigară și o cafea. Și invers. Mai greu va fi la restaurant, unde obligatoriu trebuie o guristă, măcar doi lăutari care s-o acompanieze, un fotograf, șoferul de pe furgon, cum, nu știți ce e furgonul? Furgonul e dubița aia cu care se transportă mâncarea la nunți atunci când bucătăria localului e în carantină. Un cameraman, un bucătar, doi ospătari și… gata. De dragul petrecerii, se sacrifică mirii, care vor rămâne acasă, unde vor petrece, în mod sănătos, luna de miere, departe de ochii coronavirusului.

După ce am citit și recitit textul Ordonanței Militare, cu recomandări și tonuri blajine, nu pot să nu zic și eu ca și ministrul Vela: „Dumnezeu să binecuvânteze România“, că numai de la el ne vine salvarea!

18.03.2020
0 Comentarii

La ce i-o fi trebuit sărăcia și mizeria noastră?

Când la sfârșitul anului trecut televiziunile din China prezentau scene apocaliptice din Wuhan, cu sute de mii de oameni pe stradă, în metrou și la locurile de muncă purtând măști de protecție, părând mai degrabă creaturi din alte sfere ale universului, mi-am zis că la noi nu se va întâmpla niciodată așa ceva. Mă gândeam că molima îi luase în vizor doar pe mâncătorii de câini, pisici, șobolani și lilieci și avea să se consume doar între granițele Asiei. La vremea respectivă, în capul meu nu funcționa niciun fel de scenariu, cât de cât de luat în seamă, întrucât în țară niciun oficial nu vorbea despre temutul virus, toată lumea era focusată pe investirea Guvernului Orban.

Când la sfârșitul lunii februarie am văzut un filmuleț cu trei femei din Australia care se băteau pe câteva suluri de hârtie igienică, m-am amuzat teribil, convins că românii nu vor avea parte în veci de astfel de scene deprinse parcă din realitatea României de dinainte de 1989. Ca să te bați pe hârtie de șters la fund și să ajungi să o raționalizezi la vânzare pentru ca ea să ajungă la toți, iată un subiect demn de un film nominalizat la Globurile de Aur. Și, iarăși nu m-am agitat, pentru că dinspre Cotroceni și Palatul Victoria nu a răzbit niciun cuvințel despre Covid 19.

Nu m-am îngrijorat peste măsură nici când virusul a reușit să traveseze oceanul și a început să se întindă ca râia căprească în toată Europa. În subconștientul meu, occidentalii ăștia au spitale ca la carte, cu cei mai buni medici și asistente care nu te lasă să mori nici dacă vrei și, ca atare, vor reuși să-l răpună în cel mai scurt timp. Stăteam și priveam seară la televizor isteria ce începuse să-i cuprindă pe italieni, spanioli și nemți, aproape convins că noi vom fi ocoliți de așa ceva. Nu de alta, dar ce dracu’ să fi căutat coronavirusul ăsta în România? La ce i-ar fi trebuit sărăcia de la noi și mizeria din spitalele românești în care până și el s-ar fi infectat de la nozocomialele ce zburdă prin saloane și sălile de operații, precum iezii primăvara? În plus, responsabilii politici tăceau mâlc, iar eu mergeam pe mâna lor.

Uite că i-o trebuit. Coronavirusul ăsta nu a ținut seama nici de sărăcia sau mizeria din spitale, nici nu i-a păsat că liberalii chefuiau de mama focului după ce reușiseră să dea jos Guvernul PSD, și nici de faptul că poporul român nu ar mânca, oricât i-ar fi de foame, câini, pisici, șobolani, lilieci și alte lighioane. Nu ne-a întrebat dacă suntem pregătiți să-l primim. Și dacă ne-ar fi întrebat, tot degeaba ar fi făcut-o căci, în timp ce China, Asia în general, SUA și Europa de Vest se luptau ori se pregăteau să dea piept cu Covid-19, politicienii de la București se mâncau între ei și se dădeau de ceasul morții pentru alegerile anticipate. Nimic sau aproape nimic despre virus. Și ca o ironie, coronavirusul ăsta a început cu ei, bătându-le obrazul și trimițându-i la izolare.

Astăzi, supermarket-urile raționalizează hârtia igienică, oamenii se ceartă pentru o cutie de conservă sau o sticlă cu apă, carnea, lapele și ouăle dispar una, două din alimentări, s-au închis școlile, s-a decretat starea de urgență. Aparent, s-au deșteptat și guvernanții. Au început să se agite ca sifonul, apărând din oră în oră la televizor solemn, responsabil, incoerent. Președintele Iohannis a vorbit în aceste zile cât pentru un mandat de cinci ani, iar unii miniștri s-au băgat în seamă pe site-urile de socializare cu declarații, păreri și comentarii. E adevărat, măsurile nu au întârziat să apară, ele fiind asemănătoare cu cele luate într-o țară din vest, dar spre deosebire de aceasta, România a intrat în panică imediat și nu gradual, în pas cu decizile Guvernului. Și știți de ce? Pentru că locuitorii ăia din țara occidentală au încredere în autorități, încvredere câștigată în timp, pe când noi, românii, suntem sătui de lamentări, bâlbe și bule, indiferent de culoarea lor politică.