15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri caransebes

Închizi ferestrele și pornești aerul condiționat? Nu, nu poți să închizi ferestrele pentru că nu ai climă, iar dacă nu ții fereastra și ușa deschise să „se facă” curent, ai mierlit-o . Aștepți ca angajatorul să-ți ofere o sticlă de un sfert cu apă, fie ea și clocită? Poți să aștepți până ți s-o urî, că nu o vei primi. De ce? Pentru că așa e la Consiliul Județean Caraș-Severin. Bugetu-i mic și drămuit cu grijă, iar aerul condiționat este atât de rarefiat, încât de la etajul patru în sus, până la nouă, birourile s-au transformat în veritabile saune.

Don Dunca, văd că a dat hărnicia în matale. Ce să zic, bravo, dar mai oprește-te din asfaltările alea de drumuri, din reparațiile la saloanele de la Staționarul III, că te căpiezi de cap pe căldurile astea. Ogoaie-te, că doar n-ai vrea să le faci pe toate într-o singură zi. Până îți termini mandatul mai sunt trei ani, așa că mai fă o pauză de o țigară. Ai grijă să nu cocoșezi de la atâta muncă pe o așa zăpușeală. Că nu e de glumit, pe bune. Că eu am mai văzut oameni vorbind singuri pe stradă. De la căldură, nu de la altceva.  Oprește-te și montează, domnule, climă în birouri sau dă-le măcar un pahar cu apă angajaților, că așa spune la regulament. Ești om umblat, nu venit de la coada vacii să nu înțelegi că așa e în orice țară civilizată din lumea asta. Vezi că aud ăia de la ITM și te amendează de nu te vezi. Poți să te superi pe mine că te bag la cap toată ziua, dar asta e realitatea. Dacă nu mă crezi, mută-ți biroul la ultimele etaje și o să te convingi ce mișto e să lucrezi la galere.

Și ce mai fac unii pe căldurile astea? Plictisiți pe viață, sătui de rutină și dornici de senzații tari, se înscriu la examene de tot felul. Nu ca să facă nu știu ce facultăți sau să susțină teze de doctorat, ci să ocupe posturi de conducere. Să scape de saunele de care vorbeam și să se mute în birouri cu aer condiționat și secretare care îți țin de urât toată ziua. Examene susținute la Capitală, că așa spune legea: „vrei să ajungi mare domn? Dă examen”. Treaba e că nu examenul e problema în zilele noastre, ci neștiința candidaților cu patalama de la partid. Nu știu de unde dracu îi găsește partidul, că sunt proști de bubuie. Efectiv ne fac de râs.

Ultimul exemplu în materie de prostie este cel al unui liberal reșițean care a vrut să ajungă șef la ANIF. Adică, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare. O agenție care se ocupă, între altele, cu irigațiile. Vă întrebați ce legătură e între irigații și Caraș-Severin. Nu e niciuna, dar dacă ea există în organigrama guvernului, n-ar fi păcat să dai cu piciorul la o asemenea ocazie să ajungi șef? Deci, liberalul care s-a dus să se facă mare domn, (unii zic că ar fi vorba de un consilier județean) s-a întors cu coada între picioare, nota primită oxcilând între ridicol și penibil. Omul a căzut la proba „recunoașteți personajul?”, la care trebuia să deosebească rapița de mazăre și porumbul de sorg. De unde atâta știință?

Acum așteaptă să mai apară pe undeva vreo funcție de director să-și încerce din nou norocul. Dar nu cu examen, ci pe bază de numire de la partid, să nu se mai facă din nou de râs.

Iartă-mă că îți spun, nea Romică, la experiența matale de viață, dacă nu de altceva, trebuia să te prinzi că o să te lucreze pe la spate băieții deștepți. Și nu vorbesc de nenorociții ăia de pesediști, ci de-ai matale, liberali neaoși ce se cred ei. Te-au lăsat de izbeliște, iar la urmă tot ei au făcut pe supărații, părăsind sala de ședințe unde s-au ținut alegerile. Din cinci membri ai comitetului director, patru sunt de la PSD și Pro România. Ce să mai zic, ești de umplutură, pata de culoare în acest comitet în care pesediștii vor da ordine, iar matale vei executa întocmai de pe poziția de președinte al Consiliului Județean. Știi cum era în armată pe vremuri: funcția bate gradul. E de râsul lumii, dar nu ai ce face și trebuie să te conformezi. De acum încolo vei primi ordine de la președintele comitetului director, Remus Rof, primarul din Dognecea, dar și de la ceilalți trei primari, pentru că n-ai de ales. Stai în poziție de drepți și zici ca ei, că n-ai ce face.

Dacă ar fi fost doar atât, treacă, meargă. Dar ce te faci don Romeo că pesediștii l-au reales președinte pe Daniel Borduz. Să-ți facă în ciudă, nu alta. Pe ăla pe care numai că nu l-ai trimis acasă cu șuturi în cur când i-ai făcut papucii cu o lună și în ceva în urmă. Borduz, „copilul lu’ tata”, despre care Marcel Vela s-a găsit să vorbească, fără nicio legătură logică, taman în conferința voastră de alegeri la partid de acum o săptămână, povestind cum, în 2016, l-a lăsat Ion Borduz, primar de Fârliug la vremea aia, cu ochii în soare, trecând de la PNL la PSD. Ce blestem pe liberali, să revină pe funcție Borduz!

Cum se întoarce roata, domnule președinte. Ieri îl umileai matale pe ăsta mic a lu’ Borduz, azi îți râde el în nas. Și asta e doar începutul. O să vezi ce-o să-ți mai facă ăștia. Ai matale, bineînțeles. Pentru că te cerți cu toată lumea, că nu asculți de cei care te conduc. Să vezi cum îți vor da bobârnace când ți-o fi lumea mai dragă. Cum te vor izola în Consiliu Județean. Poate în felul ăsta vei înțelege că în politică nu e cum ai vrea matale, ci trebuie să joci după cum ți se cântă la torogoată, broancă sau acordeon. Pam-pam!

Pe cuvânt dacă am înțeles ce-l …aia pe el unde parchezi elicopterul cu care vii dimineața la lucru. Matale ești președintele Consiliului Județean, așa că ai tot dreptul să parchezi  unde îți vine bine. Unde-i umbra mai deasă. Sau mai la soare, dacă e cazul. Chiar și lângă fântâna din centru, când te grăbești. Îi chemi pe ăștia de la Rutieră să oprească circulația pietonală, ca să n-ai vreo surpriza la aterizare. Ce tupeu la băiatul ăsta. S-a văzut de la o poștă că-l roade invidia că matale ești motorizat și-n aer. Bine, și el are o colecție de vehicule, începând cu trotinete și bițicle de tot felul și terminând cu ATV-uri și mașini bengoase. Ai dreptate, dacă n-are elicopter, tot degeaba.

Și cât tupeu la el, să te întrebe cât te costă parcarea vehiculului cu elice la stadion. Dacă plătești la ora de staționare, ai abonament ori ești prieten cu primarul Reșiței, că în cazul ăsta, vezi Doamne, parchezi moca. Nu puteai să-i spui că nu ești prieten cu Nelu Popa, doar că aici ai mușcat-o cum se zice în popor și ai recunoscut că nu plătești niciun leu. Popa e primar, nu și proprietar de stadion. E adevărat că stadionul, cu tribunele, terenul de fotbal, vestiarele, căile de acces, inclusiv locul de parcare pentru elicopter, sunt ale primăriei și nu ale primarului.

Bun, asta e o mârlănie pe față. De asta nu poate să doarmă noaptea Comisarul? Că nu plătești matale staționarea? Dar el nu vede câte faci pentru județul ăsta zburând zi de zi cu elicopterul, pe banii matale, dintr-o parte în alta? Ești ca o albinuță care zumzăie cât e ziulica de mare. Cred că și Speedy Gonzalezs te-ar fi invidiat dacă te-ar fi cunoscut. Și, atunci, s-a găsit Comisarul să-ți bată obrazul. Și, pentru ce?  Că, între noi fie vorba,  nu te pui să decontezi din banii consiliului benzina, motorina sau nu știu ce kerosen bagi matale în rezervoarele elicopterului, cum ar face alții. Și tot nu-i bine. Ai dracu oameni!

Știi ce nu înțeleg eu, nea Romeo? De ce nu-ți amenajezi un heliport pe acoperișul Consiliului Județean. Pe banii matale, bineînțeles. Închiriezi sau concesionezi locul și intri în legalitate. Să moară dușmanii de necaz care n-au acasă decât elicopter de jucărie. Ce zici? Ar fi o idee, nu?

Așa s-a întâmplat în ședința de ieri, la un proiect de hotărâre, introdus pe ordinea de zi în regim de urgență. Un proiect referitor la trecerea a două terenuri, de 9.600 metri pătrați, respectiv 3.200 metri pătrați, aflați în CF Văliug, din domeniul privat al județului Caraș-Severin în domeniul public al județului. Mai precis, al Municipiului Reșița.

De ce era nevoie de un astfel de proiect de hotărâre? Pentru faptul că ministerul Economiei a solicitat Primăriei Reșița mai multe înscrisuri din care să rezulte că: „terenurile aferente pârtiilor existente Slalom Uriaș și Teleschi Casa Baraj, pe traseul comun cu viitoarele pârtii prevăzute a se construi trebuie să aparțină beneficiarului de proiect, respectiv Primăria Reșița, care trebuie să aibă drept de proprietate și de administrare a terenurilor.” Este vorba de proiectul „Dezvoltarea zonei turistice Semenic.”

De aici a pornit scandalul, Dunca a susținut Adresa ministerului, cea în care Primăria Reșița apare ca beneficiar al proiectului, în timp ce Opoziția a încercat să-i explice că realitatea este alta și că, un astfel de proiect de trecere a celor două terenuri din domeniu privat în cel public este o aberație. Din start s-a constatat că există o neconcordanță între o hotărâre de guvern, și Adresa ministerului, doar că președintele Dunca nu s-a lăsat deloc convins că așa stau lucrurile.

„Domnule președinte, nu ați înțeles. Degeaba trecem noi terenurile din domeniul privat în cel public, că tot noi suntem proprietari. Asta reclam eu, neprofesionalismul celor care se ocupă de așa ceva. Că noi dacă le trecem în domeniul public  sunt tot ale Consiliului Județean. Dacă trimiteți hârtiile la Consiliul Județean tot așa vor apărea. Ce e neclar în asta? Dacă tot vă grăbiți, de ce n-ați făcut un proiect de hotărâre să transferați terenul direct Primărie Reșița? Domnule președinte, vă rog să verificați că o hotărâre de Consiliu Județean nu poate bate o Ordonanță de Guvern. Vă rog să verificați că poate sunt niște „falseturi” băgate de cineva și daca e așa, să știți că e o chestie foarte gravă. Știu că există o Ordonanță de Guvern în care se spune că titularul și beneficiarul proiectului cu domeniul schiabil este Consiliul Județean. Acum constat, printr-o Adresă de la minister că titular și beneficiar  este Primăria Reșița. Repet, nu puteam aproba noi o hotărâre de consiliu care să contrazică o hotărâre de guvern. Deci este clar,” a încercat să explice consilierul PSD Ioan Crina.

Clar pentru Crina și colegii săi, nu și pentru președintele CJ care a insistat să se voteze proiectul de hotărâre. Și ca să vă dați seama cum se lucrează în CJ, Dunca le-a cerut consilierilor să facă un prim pas, răspunzând solicitărilor ministerului, iar dacă pe parcurs se va constatat ca nu e bine ceea ce au făcut, să se revină cu un alt proiect de hotărâre, când mai simplu ar fi fost să se verifice din start  cum stau lucrurile în realitate.

Proiectul a trecut cu votul majoritar al liberalilor, social-democrații fiind convinși că s-a făcut o greșeală.

FOTO: Express de Banat

Dacă frumusețea asta o mai menții cu câteva ședințe de masaj, ceva antrenamente la sală, operații estetice ori vizite la coafeză și manichiuristă, altfel stau lucrurile când vine de deșteptăciune. Că vorba aia, ce ai în cap aia e, cu ea defilezi pe unde te port pașii. Iar cea mai bună dovadă e atunci când te prezinți la câte un examen pentru a ocupa o funcție importantă într-o instituție a statului. Că se mai întâmplă și din astea, să dai examen să se vadă dacă ești capabil să conduci o instituție a statului. Iar când acesta e pe bune, organizatorul riscă să rămână mult și bine cu postul neocupat.

Spre exemplu, pentru șefia Casei Județene de Asigurări de Sănătate s-au ținut două astfel de examene în mai puțin de trei luni. La primul dintre ele, rezultatul a fost de coada clasamentului. Atât de slab, încât candidatul ar fi putut sta liniștit acasă și să nu mai fi făcut drumul de pomană până la București. La cel de-al doilea, rezultatul a fost mai bunicel, însă tot dezastruos. La fel și la examenul pentru șefia Direcției Județene pentru Cultură la care, între altele, s-a cerut să fi citit măcar o carte în ultimii cinci ani, alta decât Scufița Roșie ori Harap Alb.

Dar să nu ne ducem atât de departe și să rămânem la oile noastre aici, acasă. Examen pentru ocuparea funcției de șef de ocol silvic. Unul dintre candidați, inginer, bineînțeles, a luat în final nota 2,60! Da, ați citit bine, 2,60! Notă nu de corigent, ci de repetent. Omul nu-i venit chiar cu pluta, cum ar crede unii, ba chiar conduce ocolul respectiv, doar că era nevoie și de un examen. Ei, aici e aici, aparent el părea capabil, deștept chiar, cu proptele, familie bună (politică în primul rând), cu referințe grozave, cu…  Numai că, după un astfel de rezultat nu poți să nu te întrebi: Bă cât poți să fii de prost ca să nu iei măcar un 5? Cum o fi făcut, bă, ăsta facultatea, pe brânză și răchie? Că altfel nu se explică. La ce notă a luat, ca inginer și nu ca un amărât de pădurar, stai și te întrebi dacă e capabil să facă diferența între ferigă și urzică, între metru liniar și metru cub. Sau, dacă deosebește carpenul de ștejar și paltinul de fag.

O fi partidul în spatele tău, dar pune dracului, bă, nene, și tu mâna pe carte sau întreabă pe ăia mai bătrâni la ce folosește mușețelul, coada șoricelului, în ce perioadă a anului se recoltează zmeura, afinile. Nu de alta, dar faci pădurea de ras cu știința ta. Întreabă, bă, să nu mori prost sau să ajungi de mirul lumii când dai un examen ca ăsta. Nu e rușine să întrebi, dacă în facultate ai trecut ca gâsca prin apă. Parol!

Dar, cum aș putea să mă abțin când văd cum o ia din senin pe arătură. Când vorbește vrute și nevrute de-i lasă pe toți cu gura căscată. Ia citiți aici ce a putut spune într-o conferință de presă în care se discuta reabilitarea sanatoriului Marila, de lângă Oravița: „Închipuiţi-vă ce înseamnă să concentrăm aici bolnavii din ţară într-un loc atât de frumos şi atât de bun pentru sănătatea bolnavilor de plămâni. E un punct important de bunăstare economică, vizita familiilor la acest sanatoriu. Vor veni, vor fi cazaţi în zonă, vor mânca în restaurantele de aici, vor merge şi cu Semeringul Bănăţean şi e un mod în plus de a atrage atenţia asupra acestei zone frumoase“.

Da domnule președinte, aveți mare dreptate. Moldova Nouă din vremea embargoului a fost pistol cu apă pe lângă ce va fi în pădure, la Marila. Parcă văd cum vor apărea langoșeriile, la 2 lei, 2 doi lei și jumate bucata, langoși simpli, cu brânză și mărar ori cu magiun, chioșcuri cu sucuri și pancove glazurate, rulotele cu slană, cârnați și alte bucate tradiționale. Vizitatorii care prind primăvara se vor delecta cu o tocăniță de melci, cu o fripturică de pui de baltă sau, pur si simplu, cu o salată de ștevie. Sănătate curată și prosperitate economică pe măsură. Comercianți de suveniruri, vânzători de bomboane cu susan și semințe de floarea soarelui, la cornet, vată pe băț și câte și mai câte bunătăți culinare din Banatul de Munte. Proprietarii de pensiuni și hoteluri nu vor mai prididi cu cazarea celor ce vor veni să-și viziteze rudele internate la Marila, vor apărea investitorii strategici, veți asfalta drumurile forestiere, veți construi alte edificii de utilitate publică, de ce nu și un cimitir că, vorba românului, de câte nu sunt nevoie la casa omului.

Vai, domnule Dunca, câte avioane vă trec prin cap! Se vede că sunteți om de afaceri, numai la bani vă este gândul. Chiar credeți că ăla care vine (dacă vine!) de la sute de kilometri să-și vadă ruda internată îi mai arde de cazare, de hoteluri și restaurante (vorbiți despre ele, de parcă ar fi la fel de multe ca pe Muntele Mic), de plimbări cu Semeringul, de tiroliene, de parapante ori de alte sporturi extreme? Asta credeți. Vă spun eu, care nu sunt președinte de CJ, că vă înșelați. Amărâtul ăla vine, stă o oră, două, vorbește cu doctorul, apoi face cale întoarsă. Care distracție? Care cazare ori plimbări cu Semeringul? Dacă cu vise de astea vreți să dezvoltați zona și județul, apăi, sincer, ne-am dat dracului de tot, domnule Dunca.

Să știți că povestea asta cu cortul nu e caterincă. A spus-o chiar președintele Consiliului Județean Caraș-Severin cu gurița lui, sătul de minciunile lui Cîțu: „Vrem să le facem licitații, tot cu clauză suspensivă, proiectare tot, și în momentul în care le avem, să mergem și noi să ne punem pe treptele Guvernului, ne facem un cort probabil acolo, și să le spunem că trebuie să vină niște bani și în Caraș-Severin pentru aceste reparații!“. Câtă implicare! Câtă determinare, și noi nu înțelegem din această zbatere.

Bravo, nea Romeo, ești tare de tot, domnule. Așa să faci, să te duci la București, nu doar să stai acasă și să dai din gură. Dă-le peste nas și să le bați obrazul ălora din guvern care te-au lăsat fără finanțare pe PNDL. Amintește-le ce promiteau în campanii, nu te lăsa la ei. Să nu te miști de acolo până nu te rezolvă băieții. Ca să fii mai convingător, ia-ți consilierii și colaboratorii apropiați cu matale, cu pancarte de tot felul. Dar fără înjurături și jigniri, gen: „partid de hoți“ sau „pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor.“  Nu, asta se striga pe vremea lu’ domnii de la PSD și a lu’ Veorică. Cîțu e altceva, nu e chiar de la coada Bălțatei românești. E umblat, e școlit nu ca ăia de dinainte.

Ia-o și pe Luminița, să vedem de ce e în stare, că până acum ai lăudat-o mai ceva ca pe Ecaterina Teodoroiu. Iar dacă vezi că nu o scoți la capăt cu ăia, amenință-i cu greva foamei. Asta ar fi tare de tot. Protest suprem, fără mâncare, fără apă, mă rog, fără alte consumabile de zi cu zi. Dacă vei face asta, intri în istoria locului. Ne-ai face mândri că am ales un astfel de președinte. Rabzi și matale de foame trei-patru zile, dar măcar ai șanse să rezolvi ceva. Altfel, cu vorba bună nu ai cum să-l convingi pe Cîțu, mai ales acum când a aflat că Marcel (Vela) și ai lui, s-au dat de partea lui Orban. Chiar așa, ce dracu nea Romeo, taman acum v-ați găsit să dați cu oiștea în gard? Voi nu ați văzut că pe Șică Mandolină îl lasă nervii, Iohannes și toată lumea? Să-mi bag picioarele, voi sunteți tot pe dos. Păi, se mai uită Cîțu la voi când va ajunge președinte? Asta s-o credeți voi!

A, era să uit, înainte de a pleca cu cortul la Bucale, asigură-te că ai autorizație de protest, vorbește cu ăia de România TV și Antene să fie cu ochii pe matale și sună-l pe Arafat să-ți asigure o ambulanță SMURD, în cazul în care intri în greva foamei. Hai, că-i mișto!

S-a oprit locului, apoi a intrat în vorbă cu un muncitor tinerel, care își expunea la soare bustul gol „a la Ronaldo“. „Bă, taică, ce lucrați voi aici“, l-a întrebat curios nea Ilie de la Sculărie. Șmecher, puștiul l-a scanat din cap până în picioare, apoi i-a răspuns ironic: „Tataie, facem și noi ce putem. Mai stăm, mai lucrăm, iar mai stăm, că nici Dumnezeu nu a făcut lumea într-o singură zi“ „Asta văd, i-a întors vorba nea Ilie, dar ce lucrați?“ „Facem un UPU, i-a replicat acesta zâmbind. Știi ce-i ăla un UPU? UPU, nu LUPU“ Bătrânul nu s-a lăsat luat peste picior că, vorba aia, nu degeaba muncise o viață întreagă la Sculărie. „UPU, UPU, dar ce faceți cu el? Că spitalul ăla nou îl face la dracu-n praznic, iar pe ăsta vechi îl închideți, că așa vrea Dunca. Așa că, din UPU ăsta faceți muzeu sau ce altceva?“.

Cum tinerelului i se terminaseră răspunsurile, nea Ilie de la Sculărie a plecat în treaba lui bombănind: „Cum să bagi bă, bani în ceva ce peste câțiva ani nu-ți va mai fi de folos? Că, vorba aia, nu poți să primești pacienții în UPU de pe Strada Făgărașului și să-i trimiți pe secțiile noului spital județean, la peste un kilometru distanță. Bă, trebuie să ai numai avioane în cap ca să faci una ca asta.“ Sau să te scarpini ca olteanu’. Că bine le zicea Dunca pesedeilor lipsiți de imaginație, la ce să bage bani în lucrările de reparații la cele trei staționare, când în capul lui zace un spital nou? Așa și aici, la ce bun un UPU nou, dacă tot te muți în Triaj?

Nea Romeo, ce zici, n-are dreptate nea Ilie de la Sculărie? Eu cred că are, dar mai cred că și matale ai, doar că de la atâtea avioane, pardon, idei care îți trec prin cap zi și noapte, uneori ți se încurcă circuitele. Ca să nu se ardă, ia-l pe nea Ilie consilier personal la cabinetul matale. Te asigur că face cât toți ceilalți consilieri la un loc, că nu degeaba a lucrat la Sculărie, unde se lucra cu capul, nu cu curu’!

Bă, băieți, v-ați făcut de cacao. Nu vă supărați că vă spun asta. Din moment ce ați sunat la poliție să vă facă dreptate, înseamnă că a fost groasă rău. V-ați dat în stambă ca în mahala. Dacă stau bine să mă gândesc, o singură dată mi s-a întâmplat să asist la un astfel de spectacol grotesc. Era pe vremea țărăniștilor, în urmă cu peste 20 de ani, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Și tot la niște alegeri pentru câștigarea Puterii, dar măcar ăia au avut bunul simț și nu au sunat la poliție. Și-au spălat rufele murdare în familie. Pe când voi…

Da, domnule Andrei Plujar, v-ați făcut de cacao. Eu unul aș fi intrat în pământ de rușine să văd că poliția vine să-mi facă dreptate. Să mă amendeze, să-mi încheie procese verbale de contravenție. Eu știu că în joc era puterea, dar dă-o dracului de funcție cu mama ei cu tot. M-aș fi dat la o parte și nu aș fi acceptat așa ceva căci, unde dracului s-a pomenit să existe 330 de contestații legate de caricaturile astea de alegeri? Voi în loc să vă vedeți de treabă, v-ați pus să vă căpăciți între voi. Urâtă treabă. Ați ținut morțiș să afle și alții ce înseamnă democrația în USR. Și ați reușit. Bravo, vouă!

UPDATE. Bă, voi ăștia, de la USR, ce-o făcut bă, candidatul vostru la alegerile locale parțiale de la Bocșa? Cum, nu ați avut candidat? Păi, ce partid sunteți voi, bă? A, înțeleg, Bocșa nu e de nasul vostru, așa cum n-a fost nici Reșița, nici Caransebeș, și nici Consiliul Județean. La voi scandalul e la mare preț!

Pe de altă parte, liberalii nu se pot plânge că le-a mers rău în alegerile parțiale de la Bocșa. Au dat tot ce au avut mai bun în ei, au deplasat liderii cei mai în vogă pentru a le vorbi localnicilor despre creșterea pensiilor, a salariilor și alocațiilor pentru copii, iar rezultatul s-a văzut. Nu e de ici, de colo să te clasezi pe locul III din cinci candidați. Ar fi putut să fie chiar mai rău de atât. Dar așa, au luat „bronzul“ și au prins ultima treaptă a podiumului, dovadă a încrederii nețărmurite a bocșenilor în promisiunile din campanie ale lui Marcel Vela, Romeo Dunca și, nu în ultimul rând, ale menestrelului Ludovic. Poate dacă venea Cîțu în campanie, candidatul liberal ar mai fi strâns două, trei voturi de la ai lui, dar așa… Așa a rămas cu bucuria că timp de două luni a fost primar interimar, ceea ce, iarăși, e o performanță notorie pentru PNL.

Dar să trecem la lucruri serioase, de oameni mari, responsabili. Mirel Pascu i-a bătut la curul gol pe contracandidații săi. Vreo 400 de voturi în plus față de fostul primar Eugen Cismăneanțu și 1.200 și ceva în fața liberalului Sorin Perian. Să nu mai vorbim de reprezentantul AUR și candidatul independent care au avut meritul de a-și fi convins nu doar familia și vecinii să-i voteze, ci și pe câțiva foști colegi de grădiniță. Gurile rele spun că Mirel și-ar fi putut face campanie și din vacanță – din Grecia, Maldive, Fizeș, mă rog, de oriunde, că tot ar fi câștigat la ce adversari a avut.

Dacă e să umblu ca și Orban la cutiuța cu epitete, metafore și alte figuri de stil, Mirel Pascu a fost precum trenul cu hidrogen pe care îl visează Dunca, în timp ce candidatul PNL și-o fi amintit de celebrul „Marinică“, trenul  cu care bocșenii făceau naveta la Reșița. Unul a traversat cele 12 secții de votare ca vântul și ca gândul, în timp ce celălalt a ajuns gâfâind în halta de la Vasiova.

În concluzie, într-o competiție ca asta, liberalii au îmbrățișat dictonul olimpismului, important e să participi, nu să și câștigi! Ceea ce s-a și întâmplat.

Așa că, nu mă mai mir de nimic, nea Romeo. Nici când îi faci ca pe dracu’ pe ăștia de la Express de Banat, cu Dani Stanciu în frunte, și nici când când îi pui cu botul pe labe pe toți ăia care au servit sistemul corupt moștenit de matale de la Hurduzeu. Asta am înțeles și ieri când, într-o postare genială pe pagina de Facebook, explici în premieră de ce nu merg lucrurile în județul ăsta. Cine bagă bețe în roate la tot ce vrei să faci pentru noi. Și dacă am înțeles bine, e vorba de un șofer, neam de manivelă, meserie de la care ai plecat și matale cândva. Dar nu orice fel de șofer, să ne înțelegem, ci un profitor (în variantă mică) al sistemului. Din cauza lui nu mai ai somn noaptea și nici odihnă ziua. Vai de mine unde am ajuns, județul ăsta e la pământ datorită unui șofer! Noroc cu matale că ți-ai dat seama de situație, că altfel ne duceam dracului de tot.

Noi credeam că îți scremi creierul să cauți soluții, să rezolvi una, alta pentru bunăstarea noastră și când încolo matale recunoști cu nonșalanță că acest Dorin Neiconi „a fost și printre primii din cei existenți pe statul de plata al CJ cu care am și vorbit“. Adică, ce directori, ce șefi de Direcții, șoferul ăsta era personajul principal din CJ de care trebuia să scapi. Băh, cu ce rahaturi se ocupă un președunte de Consiliu Județean. Și să înțeleagă cititorii, l-ai chemat să-și ia catrafusele și să plece cât mai repede de acolo, nicidecum să-l întrebi ce-i mai face familia ori dacă se descurcă cu banii pe care îi primește. Aici, ai avut dreptate, ce să fi făcut cu un om aflat în prag de pensionare și care, pe deasupra, avusese tupeul să fie șoferul lui Ghiorghioni și Hurduzeu.

L-ai chemat, ai avut o discuție civilizată cu el (nici nu îmi pot imagina că a fost altfel, la cât de respectuos te porți cu oamenii), și după zece minute v-ați înțeles „să-și găsească ceva de făcut prin instituție până la final de an“. Ce să-și fi găsit, nea Romică? Un post de director, de șef de Serviciu ori Direcție? De contabil? Ori de consilier personal? Hai, că nu fac bâză, omul e șofer și îi spui la mișto să-și găsească ceva de făcut în instituție. Ce? Și pentru că nu și-a găsit nimic, l-ai ținut nouă luni fără să-i dai ceva de lucru, dar plătindu-l ca și cum ar fi muncit. Te doare mintea, nu alta.

Și când ai văzut că nu-și ia catrafusele, l-ai sunat într-o zi, (acum îmi dau seama cu ce te ocupi toată ziua de nu asfaltezi drumurile) și i-ai spus că e un nesimțit, iar el ți-a răspuns în aceeași tonalitate. Și acum ești supărat. Păi, ce-ai fi vrut să-ți fi răspund bietul om? Să-ți mulțumească că i-ai vorbit birjărește? Să-ți fi pupat mâna? Bine ți-a făcut, că ți-a zis ce ți-a zis. Poate înveți ceva din lecțiile astea de viață.

Și pentru că omul ăsta te-a făcut nesimțit, nu fără motiv, ți-ai vărsat năduful pe ăia de la Express de Banat pe care îi acuzi că vând gogoși cititorilor și au mintea tulbure. Dacă tot ce spui s-ar trage de la canicula de afară, zău că te-aș înțelege. Teamă mi-e că la matale, nea Romeo, e mai mult decât atât!