De pildă, lui Romeo i s-a pus pata de la bun început pe Ioan Benga, șeful Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale. Bine, nu chiar din prima zi, ci din momentul în care a auzit că pesedistul ia bani din două părți, și ca manager, și ca pensionar. A văzut negru în fața ochilor, dar de schimbat nu l-a putut schimba, pentru că obținuse postul prin concurs și cum legea ce interzice cumulul pensiei cu munca la stat e încă în coadă de pește, lui Benga nu i-a putut face nimic.

Pe Benga ca pe Benga, dar să fi văzut cât de ofticat era, și încă mai e, pe muzicanții instituției, că auzise el că ăștia trag mâța de coadă, în sensul că vin la job din an în Paști, și atunci după ora 16, când toți ceilalți cu munca la stat pleacă acasă. Că de când s-o pornit pandemia asta nenorocită doar or încasat banii pe card, că de cântat pe scenă nici vorbă. Degeaba s-o chinuit bietul Benga să-i explice că Ramona și Petrică Vița & Comp. n-au frecat menta în tot acest timp, după cum bârfesc unii, ci s-au dedicat studiului individual, așa cum face orice artist mare. Care studiu se face acasă, în studio, ăia care-l au, ori într-o camera izolată fonic, să nu deranjezi pe alții. Or la lucru, ce studiu individual puteau face? Să fi ieșit între blocuri? Să fi cerut un studio pentru fiecare muzicant al orchestrei? Să fim serioși. Vă dați seama ce cheltuieli ar fi fost din partea Consiliului Județean să amenajeze zece studiouri profi? Pe Dunca nu l-a impresionat nici măcar concertele online ale orchestrei, despre care încerca Benga să-i povestească. Nimic, nimic, nimic. Așa e când i se pune pata pe cineva.

Acu’, între noi fie vorba, deși e de la țară, copil simplu, din popor, ca să nu zic de la coada vacii că poate se supără, Dunca nu le are cu torogoata lui Vița ori cu doinele Ramonei, cum le aveau Frunzăverde și Hurduzeu. Nici măcar cu  „Ardeleana” ori cu „Hora de la Oravița”. Aici este vina lui Marcel Vela că nu l-o chemat la el să-l învețe „Brâul” de la Armeniș.  El mai degrabă ar aduce în locul ăstora un cvartet de coarde (nu neaparat că ar ști cu ce se mănâncă asta, ci pentru că dă bine la CV), să pară mai meloman, mai cool, mai… Nu știu cum să vă spun, să mă înțelegeți corect, mai cultivat. Dar cum să faci asta că, vorba aia, nu e ușor să dai pe cineva afară când ți se scoală ție. Dar după ce și-o scremut creierii zile și luni, a găsit soluția salvatoare: Vița și trupa lui să semneze condica de prezență de patru ori pe zi, la 8, la 10, la 1 și la 4 când pleacă acasă. În plus, să vină cu raport de activitate pentru fiecare zi muncită. Ba, mai mult, să înceapă lucru ca tot omul la ora 8 și să-l termine la 16. Bine, ca să nu se spună că are ceva cu muzicanții lu’ Petrică, Dunca i-o pus pe toți angajații să facă la fel.

Bă, ești nebun? Bă, ești prost? Cum să faci, bă, una ca asta. Și dacă tot vrei să le bagi sula-n coastă ăstora, n-ar fi mai bine, nea Romeo, să-ți faci timp și să survolezi cu elicopterul instituția, iar ei să iasă afară și să-ți facă cu mâna, să-ți trimită bezele? Să te convingi cu ochii matale că sunt la lucru? Bine, fără torogoată, broancă și țambal…