15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
știri caransebeș

În dorința lor neostoită de a-și promova oamenii, liberalii, cei de la București, cu ajutorul nemijlocit al celor din teritoriu, își tot dau cu stângu-n dreptu’. Schimbările managerilor din funcții, fără să se țină seama de faptul că acestea sunt ocupate prin concurs, au creat senzația că actuala Putere calcă cu sârg pe urmele PSD-ului atât de hulit, promovând chelneri, frizerițe și comercianți de sicrie.

În Caraș-Severin, de trei zile Direcția de Sănătate Publică, una dintre instituțiile de maximă importanță pentru sănătatea oamenilor, nu doar în perioada aceasta, nu are director. Dănilă Miloș este un exemplu de bătaie de joc. Băieții din sistem ba l-au suspendat, ba l-au repus din funcție, la Reșița, pentru câteva ore, ba l-au trimisa să audă cum latră câinii la Giurgiu și să vadă cum se pun răsadurile de gogoșari. Dacă statutul funcționarului public nu le-a permis să-l demită, l-au transformat într-o jucărie, doar, doar acesta își va da singur demisia. Pentru că nu au minte nici să-i treacă strada, au făcut din el o victimă, ultimul lucru pe care ar fi trebuit să-l facă. Dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu are pretenții.

Că l-au mătrășit pe Miloș cum au vrut unii și alții, treacă, meargă, dar să faci asta în condițiile în care DSP nu are nici director adjunct (funcția există, dar nu este ocupată) înseamnă iresponsabilitate. Să te doară în cot de adevăratele problemele reale ale unui județ. Lipsa de reacție în astfel de situații ne arată cât de infantili sunt cei de la care se așteaptă soluții, mai ales pe timp de criză. Ceea ce fac în acest moment cu DSP Caraș-Severin, doar ca să-și pună un om de nădejde în locul lui Miloș, este deja prea mult. Și nesănătos.

Ceea ce mi se pare de-a dreptul comic, este faptul că liberalii nu găsesc persoana potrivită care să corespundă ca înălțime, greutate, culoarea ochilor, că restul, ce ține de profesionalism, chiar nu mai contează la astfel de funcții. De trei zile se căcăie să-l identifice pe acel Yesman, docil, lingușitor pe care să-l îndatoreze până la umilință. Au încercat cu unii, cu alții, soldați vechi și devotați lui Marcel Vela, dar până acum nimic. Nu că ar fi pretențioși din cale afară, dar nu găsesc așa ceva. Rezervorul de talente este gol, iar rezerva de cadre nu există.

Dacă vor continua să o lălăie cu numirea directorului, nu vor face decât să dea apă la moară cârcotașilor, care spun că în Caraș-Severin liberalii nu au nici măcar chelneri, ospătari, frizeri și vânzători de copârșeie capabili să ocupe o funcție publică, cum este cea de la DSP.

Prin această schimbare de decor, la care PSD a pus umărul la greu, PNL primește o lovitură grea, pierzând controlul asupra unui domeniu în care achizițiile se făceau, și încă se fac, achiziții prin încredințare directă. Adică, în favoarea clientelei politice, deținătoare de buticuri, AF-uri ori firme fără niciun angajat.

Acolo unde primăriile și consiliile județene nu sunt conduse de liberali, și sunt cele mai multe în țara asta, este de așteptat ca azi-mâine, PSD să-i repună în funcție managerii și directorii suspendați ori revocați de PNL. Scurt pe doi. E vremea reîntoarcerii la normalitatea căreia liberalii i-au tot dat bobârnace pe timp de pandemie. În același timp, nu este exclus să se plătească polițe sau măcar să se bată obrazul, gen: „m-am reîntors, hai, ia-ți catrafusele și pleacă“. Într-o societate ca a noastră guvernată nu de legi, ci de interese de grup, orice este posibil. Inclusiv ca liberalii să mai instituie o nouă stare de urgență pentru ca guvernul să preia controlul spitalelor.

Dincolo de scandalurile generate de schimbările fără număr din ultimele două luni și ceva, de incertitudinile manageriale și de plângerile în instanță stă o realitate tristă. Cei care pierd sunt pacienții și nicidecum decidenții politici. Să nu ne imaginăm că de azi sau de mâine ne vom duce la doctor cu mâinile în buzunar. Ori să găsim în spital condiții de hotel. Asta sunt povești dintr-o Românie care nu a fost încă inventată.

De fapt, ca să fim cinstiți cu noi înșine, se schimbă doar ambalajul, nu și oamenii.

Vă întrebați ce a făcut în tot acest timp Tabugan? Pur și simplu a stat cuminte în banca sa din Parlament, unde vara e răcoare, de la climă, iar iarna e cald, de la calorifere. Nu s-a băgat în seamă, cum o fac alți parlamentari, nu a colindat televiziunile, nu a dat interviuri la radio ori în ziare, mulțumindu-se cu statutul de deputat câștigat pe listele PMP, al lui Băsescu, apoi a trecut la ALDE că, deh, Tăriceanu ajunsese la Putere, iar în cele din urmă, simțind de unde bate vântul schimbării, țușt la PNL. În condițiile astea, în trei partide în tot atâția ani, e absurd  să-i fi cerut să și „producă“ ceva în Parlament sau în provincie unde ziariștii l-au văzut o singură dată, atunci când, în prezența fostului ministru al Mediului, Grațiela Gavrilescu, i-a fost anunțată intrarea în partidul condus de Călin Popescu Tăriceanu.

Și după trei ani de pribegie prin politica dâmbovițeană, iată că lumea aude din nou de Ion Tabugan. Nu pentru că ar fi făcut ceva extraordinar, demn de o exclamație, gen „wow“, pentru electoratul care l-a votat și în 2008, și în 2012 și în 2016, ci pentru o altfel de faptă. Împreună cu alți liberali destoinici care, pe când erau în opoziție, promiteau să lupte împotriva mafiei tăierilor ilegale de pădure, a făcut exact ce i-a cerut conștiința de silvicultor, de fost șef de ocol și director al Direcției Silvice Reșița: s-a abținut  în Camera Deputaților de la votarea proiectului de lege inițiat de USR privind înființarea „DNA-ului Pădurilor”, o instituție pe modelul DIICOT și DNA, menit să combată la nivel național infracțiunile împotriva mediului înconjurător. Păi, bine domnule deputat, tocmai dumneata să ne faci una ca asta? Noi care credeam că ții la pădure ca la ochii din cap și când încolo… Se poate una ca asta?

Atitudinea deputaților liberali a trezit critici până și din partea colegilor de partid care, cu stupoare, au constatat că PNL una vorbește la televizor și alta face în Parlament. Imaginați-vă dacă acest proiect de lege, inițiat de USR, n-ar fi fost votat de PSD. Câte sudalme ar fi primit „ciuma roșie“ de la oamenii lui Orban. Dar ce subiect ar fost ăsta pentru Tabugan în campania electorală. Cum ar mai fi mers el din casă în casă spunându-le oamenilor cum pesediștii corupți nu au votat proiectul, cum din cauza lor pădurea se taie în draci și se duce zi de zi în Austria încărcată în sute de vagoane și TIR-uri. Dar așa, ce să le spună oamenilor în campania de la alegerile generale? Că în pădure cresc floricele, fragi, mure, căprioare, veverițe și vulpițe? Asta știu și ei. Că el, om al pădurii, nu a votat pentru că: „Regimul silvic are suficientă legislație care să pedepsească infracțiunile, de la un arac de vie, până la camioane și vagoane cu lemne?“ Și că: „Legislația se aplică?” Că altceva să le spună? Că în Parlament interesul poartă fesul?

Si dacă o să le-o spui, cine te-o mai crede, domnule deputat? Că ai păcălit lumea o dată, de două ori, ai reușit să o îmbrobodești și a treia oară cu minciunele, dar până când? Că într-o bună zi se satură și oamenii de atâția gogoși cu care îi ademenești din patru în patru ani. Parol!

Desemnat candidat al PNL la șefia Consiliului Județean Caraș-Severin, Romeo Dunca nu se sfiește să le bată obrazul noilor săi colegi de partid, când aceștia dau cu bățul în baltă, așa cum au făcut-o ieri în Camera Deputaților, când oamenii lui Orban s-au abținut de la votarea proiectului inițiat de USR privind înființarea unui „DNA al pădurilor din România.“

Revoltat de atitudinea liberalilor, Dunca a explodat aseară pe pagina sa de Facebook: „Azi PSD-ul și toți ceilalți, pe care pe drept îi hulim, au votat pentru controlul strict al pădurilor, dar PNL s-a abținut. Ce naiba înseamnă asta?”, s-a întrebat derutat omul de afaceri.

El recunoaște în postare că s-a lăsat dus de val, de vorbele frumoase și de promisiunile unora cu care astăzi împărtășește aceeași doctrină.

„Dezamăgire mare azi la aflarea acestei vești! Păcat. Credeam că e simplu să repari ce au stricat alții atâta timp cât toți, gândeam eu, își doresc același lucru. Dar nu e așa. Nu sunt naiv să-mi închipui că tot ce zboară se mănâncă, dar m-am lăsat dus de val. Cu gânduri bune și cu multă speranța în suflet că împreună cu cei care m-au încurajat se va putea schimba mult”, trage speranța Romeo Dunca.

Omul de afaceri nu se oprește aici și pentru că întrebările care îl macină îi creează o stare de neliniște și de neîncredere, nu ezită să-și întrebe camarazii de partid, de la care mărturisește că are mari așteptări: „Dacă despre ministrul Alexe m-am lămurit, ce e cu ceilalți?? D-le Ioan Popa, Mircea Hava, Ilie Bolojan, Marcel Vela, Rareș Bogdan, Lucian Căldăraru, cum rămâne cu asigurările pe care mi le-ați dat că în acest partid e ok și el dorește binele țării? Așa mare influență o au câțiva barosani din trecut? Nu era mai simplu să renunțe partidul la dl Flutur, de exemplu, decât să încaseze restul această rușine națională? Rușinea de a trâmbița că vom avea grijă de păduri și să ne abținem la vot atunci atunci când chiar am putea s-o facem?”.

Nu este uitat din această înșiruire de politicieni nici fostul premier din mandatul PDL: „D-le Emil Boc! Cu dv nu am vorbit, dar vă stimez și vă consider un om cu care acest PNL se poate mândri. Ce părere aveți? E bine sau nu ce s-a întâmplat azi in parlament???“

Și până când Boc, Vela ,Rareș Bogdan și ceilalți politicieni îi vor da un răspuns, Romeo Dunca concluzionează amarnic: „Dacă nici eu nu mai știu ce să cred, poporul îmi închipui că e debusolat rău de tot…”.

Domnule Dunca, roagă-te lui Dumnezeu să nu-ți fi citit postarea șeful matale de partid, Marcel Vela, că dacă mai scrii vreo două din astea, te asigur că vei spune adio candidaturii la șefia CJ Caraș-Severin.

Bine că pe ministrul de Interne nu l-o luat gura pe dinainte, dintr-un patriotism local, să fi spus străfigat în loc de strănutat. Dar și așa, băieții deștepți, cârcotașii de serviciu ai sistemului, au inventat un banc demn de vremurile în care Bulă devenise personaj de poveste: „Doi pușcăriași stau de vorbă. «Eu am fluierat în biserică, zice unul dintre ei. Tu ce ai făcut?» Senin, celălalt îi răspunde: «Eu am strănutat în metrou»“.

‘Geaba a încercat ministrul să o dreagă după aia spunând că declarația sa a fost ruptă din context, că n-a ținut. Ba, dimpotrivă, am avut senzația că s-a încurcat și mai mult în explicații. Poate că a fost de bună credință, încercând să ne apere de ăia care fac pe șmecherii la metrou, dar știți cum e în politică  cu șacalii care atât așteaptă, ca apoi să te sfâșie. L-au pândit la cotitură și l-au luat la mișto în cel mai pur stil românesc. Cum a făcut-o, de pildă, Olguța Vasilescu: „PNL lansează în noul cod penal infracțiuni gen: tentativă de strănut, instigare la strănut, complicitate la strănut, strămut din culpă, strănut prin imprudență, strănut calificat, strănut deosebit de grav, strănut în formă continuată și strănut în serviciu“.

Domnule ministru, bine că se termină situația asta de urgență. Nu zic că n-o să mai aveți de lucru pe la minister, guvern ori partid, dar îmi permit să vă sfătuiesc să vă luați-vă o mică vacanță. Să vă uite lumea o vreme. Să stați departe de răutățile unora. Mergeți pe Semenic sau pe Muntele Mic și relaxați-vă. Luați-vă doza de energie verde de care aveți atâta nevoie, tonifiați-vă mintea și trupul la umbra muntelui sacru. Stați 14 zile la izolare și apoi întrebați-vă, uitându-vă în oglindă, ce au oamenii ăștia cu dumneavoastră. Îi macină invidia? Au frustrări sau pur și simplu o fac din obișnuință?

Iar dacă nu găsiți răspunsul adecvat, și unora, și altora ar trebui să le răspundeți cu cântarea lui Nicu Novac, „Lumea asta e rău făcută“ care spune cam așa: Lumia asta-i rău făcută// Îi faşi binie să zăuită// Dă nu-i faşi binie o data// Duşmănit ieşci viaţa tuată. Și continuă cu: Cân’ trăieşci în duşmănie// Lumia cu venin ce-mbie.//Nimeni nu-i ortacu tău,// Tuată lumea îţ vre rău.

Le închideți gura cu cântarea asta, mama lor de invidioși ce sunt ei!

Acesta a fost sentimentul pe care l-am avut însoțind voluntarii Crucii Roșii Caraș-Severin la o acțiune caritabilă susținută de Grupul CEZ România, în comuna Văliug, din Caraș-Severin. Grupul CEZ în România s-a implicat activ în lupta împotriva COVID-19, cu donații de echipamente medicale și hrană pentru sprijinirea celor mai vulnerabile categorii de oameni. Vorbim de personalul medical din spitale și persoanele vârstnice din județele Caraș-Severin, Constanța, Argeș, Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt, Teleorman și Vâlcea.  

În total, la nivel regional au fost acordate peste 20.000 de kg de alimente în valoare de peste 181.000 lei.

Beneficiarii sunt persoane vârstnice de peste 65 de ani, fără familie, cu probleme medicale și sociale, iar pachetele alimentare le vor asigura hrana necesară pentru aproximativ două săptămâni.

În cursul zilei de marți, 12 mai, voluntarii Crucii Roșii au distribuit pungi cu produse alimentare, în caloare de 100 de lei fiecare, unor persoane și familii nevoiașe din comuna Văliug. În total, 100 de astfel de cadouri cu ule, zahăr, orez, paste făinoase, conserve și alte produse de strictă necesitate.

„Mă bucur că ne-ați adus acest ajutor. Suntem două femei bătrâne, trecute de 80 de ani, bolnave și neajutorate. Abia ne mișcăm prin casă, iar de când cu boala asta, nici afară nu mai ieșim. Să lea dea Dumnezeu sănătate celor care s-au gândit și la noi“, le-a spus voluntarilor o bătrânică adusă de spate, cu fața împovărată de trecerea anilor.

La o altă adresă, un bătrân le-a deschis poarta cu mâini tremurânde și cu mirare în priviri. S-a dumirit când voluntarii Crucii Roșii i-au spus pentru ce veniseră la el: „Ziua de astăzi este o zi de bucurie pentru mine, să văd că mai există oameni care se gândesc și la oamenii bătrâni, bolnavi și săraci“, le-a mărturisit bărbatul a cărei față s-a înseninat preț de câteva clipe

La rândul său, Alin Cica, directorul Crucea Roșie, filiala Caraș-Severin, ne-a mărturisit: „Este o imensă bucurie să aducem un zâmbet pe chipurile oamenilor, având în vedere și această pandemie care a adus costuri în fiecare familie. De  fapt orice acțiune umanitară a fost primită cu sufletele încărcate de speranță. Noi oricum vom continua și pe mai departe proiectele de ajutor social. De asemenea vom distribui măști și mânuși dar și alte produse spre Spitalul Județean din Reșița și spre SMURD”.

Până acum, CEZ a oferit măști de protecție și combinezoane în valoare de 478.710 lei spitalelor județene din Reșița, Constanța, Pitești, Alexandria, Slatina, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin și Reșița.Acțiunea face parte din campania de responsabilitate socială prin care CEZ alimentează rețeaua de #energiepentrubine din comunitatea locală. 

– Sunteți unul dintre oamenii de afaceri cărășeni care au acceptat propunerea autorităților ca în locațiile pe care le au în proprietate să fie cazat personalul de asistență socială, dar și lucrătorii ISU și SMURD din Oravița. Cum am putea explica gestul dumneavoastră?

Am considerat că este de datoria mediului de afaceri pentru a ajuta comunitatea din care face parte într-o perioadă atât de complicată. Din păcate, distanțarea socială ne face să ne sălbăticim și, atunci, eu am fost unul care a ales să lucreze. Unii poate comentează faptul că eu merg pe drum, merg pe jos. Trebuie să merg între locații, trebuie să merg să verific, iar eu am ales să lucrez și să încerc să țin cât mai mulți oameni din câți am avut și, atunci, am ales să îi ajut. Primul instinct ăsta e, să ajuți un om. Dacă ești de bună credință, nu pui problema de bani sau de alte interese personale.

– Mă gândesc, totuși, că ați făcut acest lucru și din interese pecuniare, ca orice om de afaceri

S-ar putea să vă dezamăgesc, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor persoane care au văzut doar partea frumoasă a „afacerii“, care nu e deloc profitabilă. Totul s-a făcut la înțelegere cu cei de la județ, cu responsabilii care ne-au spus că au un buget limitat: 16 lei pe zi, pentru trei mese – mic dejun, prânz și cină –  și 50 de lei cazare pentru fiecare om. În total, 66 de lei cu care trebuie să asigurăm cazare și masă la o persoană. Am fost de acord să facem aceasta, fiindcă așa am crezut că trebuie să ne scoatem măcar cheltuielile, dar și să încercăm să ajutăm să aibă unde să stea pentru că altfel nu aveau alternativă, în altă parte nu vroiau să meargă, condițiile sunt foarte proaste oriunde ar fi oferit primăria sau altcineva față de aici unde sunt, totuși, condiții de hotel de trei stele.

– Vreți să spuneți că, deși au apelat la înțelegerea dumneavoastră, autoritățile s-au dovedit zgârcite?

Vreau să spun că una se vorbește în spațiul public și alta este în realitate. Nici vorbă de sumele alocate pentru cazarea și masa unui carantinat, parcă 300 de lei, vehiculate peste tot. V-am spus, a trebuit să le asigurăm hrana din 16 lei pe zi.

– Din câte știm, în afara personalului Centrului de Îngrijire și Asistență Oravița aveți cazați și lucrători ISAU și SMURD. Aceleași probleme le-ați întâlnit și în cazul lor?

Pe lângă cei 22 de angajați ai Centrului, avem cazați și personal ISU și SMURD din Oravița. Recunosc, la început nu m-am gândit la plată, însă, ulterior, i-am întrebat dacă au alocat ceva bani în acest sens, măcar să plătească curentul pentru ceea ce foloseau acolo, fiindcă încălzirea a fost în primele săptămâni pe bază de curent electric. Mi-au spus că nu au nici un ban, nu aveau nimic alocat și atunci am înțeles că trebuie, că e datoria mea să fac ceva pentru ei.

– În concluzie…

V-am spus, nu este o afacere profitabilă, după cum mulți cred.

Adică, după ce trece porcăria asta de molimă (pe atunci nu se știa că e o porcărie cât casa) să cumpărăm  tot ce este produs made in Romania: lapte, carne, brânză, ouă, teniși, bascheți, geci model Domașnea, chiloței de damă, boxeri, fructe și leguminoase. Mă rog, tot ce este pus de mâna românului în pământ ori pășunează pe islazurile patriei. Că de ce n-am face și noi ca danezii, suedezii și alții ca ăștia care țin la țara lor? Că am văzut cât este de rău să nu ai pe ce pune mâna la necaz, să te rogi ba de chinezi, ba de coreeni să ne vândă niște combinezoane, niște măști sau elastic de chiloți.

În teorie, mai ales atunci când vrei să pari frumos, deștep și guraliv precum un politician, totul pare posibil. În practică, însă, lucrurile se sachimbă. Spre exemplu, mânat de acele sentimente patriotice, intri în piață, luăm exemplul celei din Govândari – Reșița, și, ce găsești? Roșii, made in Turcia, Italia, Spania. Dai de pământ cu ele și sar ca mingea șutată de Messi. Ardei gras, de toate culorile posibile, adus de la frații noștri de istorie, ungurii, cartofi, de pe malul Nilului, mere din Polonia, castraveți din Turcia, morcovi din rezerva strategică a NATO, varză creață de Bruxelles. conopida, de la mama draq, broccoli din Italia, ceapa de prin Egipt, fasolea cu bobul mic, din Etiopia. Să nu mai vorbim de banane, struguri, mango, portocale care n-au crescut în pământ românesc nici măcar pe vremea lui Decebal.

M-am gândit să-i sugerez primarului Ioan Popa să-și convingă consilierii locali să dea o Hotărâre care să interzică accesul speculanților în piețele din Reșița. A acelor zarzavagii care nici măcar nu știu cum se pune ceapa în pământ ori cum se ține sapa de coadă. A șmecherilor care trăiesc pe spinarea adevăraților țărani, punând, nu un leu, ci zeci de lei, peste truda lui de un an întreg. Dar m-am răzgândit. Dacă ar fi să se întâmple asta, cine ar mai vinde în piață? Că în afară de ăia care vând brânză, murături, dragavei și leurdă primăvara, nu găsești nici crac de țăran autentic în piață.

Așa că, mă las păgubaș, cum sunt convins că o vor face și cei cu îndemnul din timpul pandemiei. Până la vară o să le treacă, dar până atunci o să cumpăr cireașa grecească (80 de lei kg!) să o așez pe mămăliga noastră spoită cu frișcă și bombonele!