15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
știri caraș-severin

Aiurea. Bă, fraților, ăstora puțin le pasă de înjurăturile și blestemele voastre pentru că în doi ani de guvernare au avut suficient timp să agonisească ca furnica, să nu-și facă griji pentru ziua de mâine. Un politician, indiferent de culoarea carnetului din buzunar, nu își va întreba niciodată nevasta dacă are din ce să-și plătească întreținerea la casă, așa cum o faceți voi, și nici nu se va ștropși la amanta, spunându-i să rărească drumurile la mall, la SPA sau la agențiile de turism. Doar în mintea omului simplu, un politician dă de dracu în momentul în care nu mai e pe funcție. Nu, bă, ăluia de când o intrat în politică și până îi cânta popa prohodul, tot bine o să-i meargă.

De asta zic, stați pe pace, măi, amărășteni. Nu vă bucurați degeaba că se duce dracu coaliția. Nu se duce, ascultați la mine. Voi nu vedeți că nu se vorbește de ieșirea de la guvernare, ci de premierul gângav pe care nu-l mai vor la Palatul Victoria? Poate reușesc useriștii să-i de brânci lui Cîțu, dar mai mult de atât, cu siguranță, nu se va întâmpla. Or avea ei principii de la care nu se dau în lături, dar la o adică se pișă pe ele căci, când vine vorba de ciolan sunt gata să pupe bot în bot până și cu AUR.

Și încă ceva, în loc să tropăiți de fericire că se duce dracu șandramaua, iar liberalii și useriștii o iau pe cocoașă, mai bine imaginați-vă ce se va întâmpla în momentul în care în locul lor vor veni alți Cîți, alți Orbani, alte Turcane, alți Cațavenci. Adică, alții mai hămesiți, și mai nesimțiți când vine vorba de voi ăștia, care ați crescut cu zicala „schimbarea domnului, bucuria norodului.”

„Având în vedere că în anii trecuți procentul de colectare selectivă a fost scăzut, contribuțiile către Fondul de Mediu decontate de către Primăria Caransebeș au reprezentat o sumă însemnată din bugetul local. Unul din principalele obiective ale primăriei este creșterea gradului de selectare și apoi de valorificare a deșeurilor. Cu toții ne dorim un oraș mai curat, iar de aceea conducerea primăriei a luat decizia achiziționării acestor pubele. Ne dorim să implementăm și în municipiul nostru un management corect al gestionării deșeurilor. Avem ca obiectiv, împreună cu operatorul nostru S.C. Transal Urbis S.R.L., îmbunătățirea constantă a acestui serviciu pentru a atinge nivelul de colectare selectivă impus de Comunitatea Europeana”, este de părere Liviu Jigoria-Oprea, directorul de Strategii de Dezvoltare și Protecția Mediului din cadrul Primăriei Municipiului Caransebeș.

La rândul său, primarul Felix Borcean consideră investiția ca fiind una utilă și îi îndeamnă pe locuitorii municipiului să dea dovadă de civism și responsabilitate.

„Să dovedim că ne-am aliniat rigorilor occidentale nu doar cu vorba, ci și cu fapta. La urma, urmei, Caransebeșul este locul în care trăim, muncim și ne creștem copiii și, atunci, de ce ar trebui să nu ne respectăm pe noi în primul rând, apoi mediul înconjurător, prin folosirea corectă a acestor pubele. Dacă acolo unde mergem adesea, în țările civilizate, ne place cum funcționează sistemul de colectare selectivă a deșeurilor, de ce la noi ar fi altfel?“, se întreabă Felix Borcean.

Nu mă bag în grădina altora, ci rămân în grădinița breslei din care fac și eu parte. Eu și, între altele, Gazeta de perete a liberalilor, pardon, Gazeta de Caraș-Severin, care e un fel de „Răcnetul Carpaților“ din Scrisoare pierdută a lui nenea Iancu. De la bun început, trebuie să spun că nu am nimic cu fondatorul acestei… Nici nu știu cum s-o numesc. I-aș spune fițuică dacă ar fi tipărită, dar așa… Cum s-o numești, bă, altfel, din moment ce aproape toate articolele sunt semnate „Gazeta de Caraș-Severin“. Bă, voi, ăia, de acolo, unde dreacu ați învățat una ca asta? Puneți-vă, bă, iscălitura pe comunicatele alea de presă pe care le luați cu copy-paste, că vă râde lumea. Mai citiți și voi presă, mai uitați-vă și la alții că sunteți de râsul curcilor. Voi nu ați văzut, bă, că până și postările de pe Facebook sunt semnate, chiar dacă în spatele lor se află un cont fals? Asta e prima regulă a jurnalismului, să-ți pui nume pe ceea ce scrii.  

Revenind la fondatorul  gazetei, Vio Lolea mi-e chiar prieten, ne salutăm când ne vedem, ne mai sunăm, chestii de genul ăsta. Încurajat de camarazii liberali, de o parte dintre ei, frățiorul, care, la viața lui numai popă n-a fost, și-a tras gazetă, pornind de la ideea ce mare scofală să iei cu copy-paste de la unii, de la alții sau să arunci cu furca comunicatele de presă în site-ul ăla care își zice pompos Gazeta de Caraș-Severin? Și-a pus subalternul de la Asociația Județeană de Fotbal (vedeți de ce nu merge fotbalul în Caraș-Severin?) să scrie ce-i trece prin cap, iar el a plecat cu colindul pe la primăriile liberale. Ia ghiciți pentru ce?

Frățioare, văd că te pricepi la toate: deratizezi primăriile liberale, conduci fotbalul cărășean, organizezi târguri agricole, ești consilier județean, în trecutul nu prea îndepărtat erai cel mai bun vidanjist, pe statul de plată, de la Aquacaraș, mâine, poimâine te gândești să ajungi în parlament. Ce mai, recunosc că la chestii de astea, cu proptele, ești bun, frațioare. Ai talent și bulan. Nu știu ce le faci primarilor,  cert e că proștii pun botu’ în tot ce le ceri. Un sfat îți dau, totuși: lasă-te, bă, de jurnalism că ești tămâie. Că la ce e gazeta asta de perete în momentul de față îți pierzi din valoare. Și e păcat, mai ales acum când ți-ai schimbat look-ul, să arăți ca pe vremea când erai dănac! Adică, cu părul altuia și cărare pe dreapta.

Așa este și la Reșița unde, Alianța PSD-Pro România-ALDE și, mai nou, PNȚCD, îl va susține pe senatorul Ionuț Chisăliță. Anunțul a fost făcut de Ion Mocioalcă, liderul Pro România Caraș-Severin și secretar general al partidului condus de Victor Ponta.

„Sunt bucuros pentru decizia Alianței de a merge cu un candidat comun la Reșița în persoana senatorului Ionuț Chisăliță care este un produs al tineretului PSD și cu care am lucrat o lungă perioadă de timp, atunci când conduceam PSD Caraș-Severin. În felul acesta încercăm să adunăm atât voturile de pe stânga politică a municipiului, cât și întreaga opoziție din Municipiul Reșița“, a mărturisit Ion Mocioalcă.

În privința susținerii lui Felix Borcean, la Caransebeș, Mocioalcă este rezervat, chiar dacă PSD a anunțat deja că îl va sprijini în alegeri.

„Faptul că la Caransebeș PSD a decis să susțină un independent, mă face să mă gândesc de două ori atunci când voi stabili strategie de campanie a PRO România în Municipiul Caransebeș“, a ținut să precizeze secretarul general al Pro România.

Să luăm exemplul ministrului de Interne. După ce tot felul de ziariști, comentatori ori oponenți perfizi, unul mai cioflingar decât altul, l-au „tocat“ mărunt, mărunt, ca pe frunzele de dovleac pe care le dai la rățuște, amestecate cu făină de porumb, și i-au întors activitatea pe toate fețele, iată că acum s-a trezit un oarecare să spună că, una-două, domnul Vela vine acasă cu elicopterul pe care l-a transformat într-un fel de maxi-taxi. Răutăți, ca să nu zic altfel.

În primul rând, că n-a venit decât de vreo două ori în trei luni.  La Măureni, să ducă o coroană la o înmormântare, și acum, la inundații. Ba, mint, a mai fost odată când a zburat la Arad, în vamă, fososind spațiul aerian al județului. În al doilea rând, este greșit să spui că a venit acasă. La Caransebeș sau la Armeniș, pentru simplu motiv că acolo, în fața caselor nu există loc de parcare. Pentru cârcotași, elicopterul e altceva decât mașina mică. A, s-o fi învârtit de două, trei ori cu elicopterul deasupra Armenișului și Caransebeșului, să vadă dacă a mai crescut buruiana în grădină, dacă straturile cu pătrunjel și morcovi sunt plivite, dacă gugulanii din piață respectă măsurile prevăzute de starea de urgență și alertă, dacă zimbrii sunt în regulă și a făcut cu mâna celor de jos, dar asta este cu totul altceva. Că așa face orice om gospodar și grijuliu. Și, în al treilea rând, acasă pentru domnul ministru înseamnă în primul rând județul, acele locuri unde oamenii așteaptă de la el o îmbărbătare, un cuvânt de alin, o îmbrățișare, o promisiune din programul de guvernare, o pildă sau un citat din părinții spirituali și, bineînțeles, acea urare duhovnicească care ține loc de pensii majorate, alocații dublate și locuri de muncă: „Dumnezeu să binecuvînteze România“.

Și, apoi, de ce nu ar avea voie să vină cu elicopterul? Ce dacă vine cu jaca personalizată și ochelari Ray-Ban din colecția 2020? Bine că a fost încălțat cu cizme de cauciuc, nu ca subalternul său, prefectul Gâfu, cu pantofii de lac cu care vine la lucru. În definitiv, doar nu o să se deplaseze cu trenul ori cu mașina mică de la minister, să prindă toate ambuteiajele, să meargă în coloană de TIR-uri bulgărești și turcești, să stea la bariere, la semafor. Întreb și eu: de aia e ministru, să circule ca oamenii de rând? Să fim serioși. Faceți domnule Vela ceea ce simțiți, vorba unui bun amic, și nu îi luați în seamă pe bârfitori. Dacă e nevoie, veniți acasă cu elicopterul în fiecare săptămână.

Că e scump carburantul? Păi, ce e ieftin în ziua de astăzi în România? Nu v-ați uitat cât au fost la început fasolea verde, cireșele ori gogoșarii? Până la urmă tot s-au vândut. La chită, la bucată, nu mai contează. Dar, cât poate, frate, să coste kilolitru de carburant? Doar nu o fi o avere. La urma-urmei, de asta sunt făcute elicopterele, să zboare. Pe bani publici, normal, doar nu ați vrea din buzunarul ministrului, că ar fi culmea. Ministru care face atâtea pentru țară, se roagă pentru bunăstarea noastră, aprinde lumânări, dă acatiste pentru izbăvire de necazuri să nu aibă voie să se plimbe cu elicopterul. Asta numai în România se poate întâmpla.

Vai de noi,  în ce țară de cârcotași am ajuns să trăim!

Politicienii sunt ca și oamenii de rând: unii care sunt băgători de seamă, freacă menta acolo unde sunt puși să lucreze, alții care se bagă singuri în seamă, să arate cine sunt ei. Să le facă pe amândouă, nu se poate.

Citesc într-o gazetă online, că „O cărășancă lucrează pentru Guvernul României“. Wow, știre de știre. Nici despre Horia Irimia nu s-au scris astfel de știri. E adevărat, Horică nu este femeie, și nu e la prima experiență la București. Așa că e de înțeles. De neînțeles este cel care scrie, exclamând în gazetă, la aproape jumătate de an de la numirea liberalei Magda Lungu de parcă ar fi descoperit nu știu ce comoară. Și ce aflăm din acest articol ce se citește în circuit închis? Că Magda Lungu, lucrează la cabinetul vicepremierului român, unde o consiliază pe Raluca Turcan. Bă, ești nebun? Pe bune, chiar o  consiliază? Că așa citim la prima vedere. Cu experiența ei de doi ani în administrație la Oțelu Roșu, unde a fost viceprimar, vi se pare normal să o consilieze pe doamna Turcan, tobă de politică? E adevărat, a pus și șeful de partid, domnul Vela, o vorbă bună pe lângă cine trebuia, că pentru postul ăsta nu se dă concurs, dar, totuși, e ceva să ajungi consilier în Guvernul României, să pui umărul la bunăstarea poporului, fie doar și cu sfaturile dobândite în Consiliul Local de pe Valea Bistrei.

Până la această știre, eu îmi imaginam consilierul ca pe un tip, sau tipă, tobă de carte, deștept sau, deșteaptă foc. Cel puțin la fel ca și cel pe care îl sfătuiește, dacă nu chiar mai deștept sau deșteaptă.  Așa mi-o imaginam pe Magda Lungu, după expozeul din gazeta respectivă, cu admirație și respect pentru o femeie care a refuzat să trăiască de pe urma afacerilor de familie, fără număr, căutând să-și croiască singură un drum în viață.  Și, unde? Taman în politică unde trebuie să te lupți cu toți frustrații și misoginii care se cred politicieni, să ai ficat tare, să nu-ți pese de ce spun alții. Dar, când era să spun bravo ei, cei de la gazetă m-au dezumflat, văzând ce atribuțiuni are domnișoara Magda la cabinetul Ralucăi Turcan: „Zilnic fac o monitorizare a activității Ministerelor care sunt în coordonarea doamnei Viceprim-ministru Raluca Turcan. Fac și o monitorizare a articolelor din mass-media pe teme specifice.“

Tare de tot, nu e așa? Păi, bine măi, domnișoară, doar pentru atâta lucru te-a angajat vicepremierul României? Sau Guvernul României? Să vezi cine îi mai înjură în presă pe liberali? Păi, nu au găsit ei un liberal în București, de-a fost nevoie să umble toată țara până au ajuns la Oțelu Roșu? Că nu prea se leagă funcția asta de consilier al vicepremierului cu cea de spicuitor de știri din ziare. Că vorba lu’ Tănase, ăla de la Cărăbușu: „ori că-că, ori că-că“.

Dar ce m-a dat de-a dreptul pe spate este o afirmație demnă de orice abecedar de politician în derivă: „Mă sună foarte mulți primari, viceprimari, consilieri locali din Caraș-Severin. În măsura în care reușesc, îi ajut mai ales cu informații privind domeniile de care sunt interesați. Dar să știți că, Guvernul Orban și Ministerele sunt foarte transparente (sic, n.r.). Aproape toate informațiile se găsesc pe site-uri. Doar îi ajut să găsească mai ușor informațiile solicitate. Pandemia a avut și un rol pozitiv: digitalizarea accentuată a administrației centrale si locale“. Din nou, wow, nu-i așa?

Tare chestia asta cu site-uri, digitalizare și pandemie. Păi dacă informațiile se găsesc pe site-uri, ce rost are domnișoară Magda să mai fii consilier la București, că o monitorizare a presei o poți face și de la Oțelu Roșu, stând în centru, pe bancă, cu laptop-ul în brațe. Măcar la Oțelu Roșu te vede lumea, te admiră cât de mult muncești, îți dă bună dimineața, te întreabă de una, de alta, pe când la București…

Că bine spunea politicianul mutat cu slujba la Capitală, la ce bun că a învățat traseele alea ca pe tabla înmulțirii,  că nu i-a folosit nimic în viață după aceea.

– Sunteți unul dintre oamenii de afaceri cărășeni care au acceptat propunerea autorităților ca în locațiile pe care le au în proprietate să fie cazat personalul de asistență socială, dar și lucrătorii ISU și SMURD din Oravița. Cum am putea explica gestul dumneavoastră?

Am considerat că este de datoria mediului de afaceri pentru a ajuta comunitatea din care face parte într-o perioadă atât de complicată. Din păcate, distanțarea socială ne face să ne sălbăticim și, atunci, eu am fost unul care a ales să lucreze. Unii poate comentează faptul că eu merg pe drum, merg pe jos. Trebuie să merg între locații, trebuie să merg să verific, iar eu am ales să lucrez și să încerc să țin cât mai mulți oameni din câți am avut și, atunci, am ales să îi ajut. Primul instinct ăsta e, să ajuți un om. Dacă ești de bună credință, nu pui problema de bani sau de alte interese personale.

– Mă gândesc, totuși, că ați făcut acest lucru și din interese pecuniare, ca orice om de afaceri

S-ar putea să vă dezamăgesc, așa cum s-a întâmplat și în cazul altor persoane care au văzut doar partea frumoasă a „afacerii“, care nu e deloc profitabilă. Totul s-a făcut la înțelegere cu cei de la județ, cu responsabilii care ne-au spus că au un buget limitat: 16 lei pe zi, pentru trei mese – mic dejun, prânz și cină –  și 50 de lei cazare pentru fiecare om. În total, 66 de lei cu care trebuie să asigurăm cazare și masă la o persoană. Am fost de acord să facem aceasta, fiindcă așa am crezut că trebuie să ne scoatem măcar cheltuielile, dar și să încercăm să ajutăm să aibă unde să stea pentru că altfel nu aveau alternativă, în altă parte nu vroiau să meargă, condițiile sunt foarte proaste oriunde ar fi oferit primăria sau altcineva față de aici unde sunt, totuși, condiții de hotel de trei stele.

– Vreți să spuneți că, deși au apelat la înțelegerea dumneavoastră, autoritățile s-au dovedit zgârcite?

Vreau să spun că una se vorbește în spațiul public și alta este în realitate. Nici vorbă de sumele alocate pentru cazarea și masa unui carantinat, parcă 300 de lei, vehiculate peste tot. V-am spus, a trebuit să le asigurăm hrana din 16 lei pe zi.

– Din câte știm, în afara personalului Centrului de Îngrijire și Asistență Oravița aveți cazați și lucrători ISAU și SMURD. Aceleași probleme le-ați întâlnit și în cazul lor?

Pe lângă cei 22 de angajați ai Centrului, avem cazați și personal ISU și SMURD din Oravița. Recunosc, la început nu m-am gândit la plată, însă, ulterior, i-am întrebat dacă au alocat ceva bani în acest sens, măcar să plătească curentul pentru ceea ce foloseau acolo, fiindcă încălzirea a fost în primele săptămâni pe bază de curent electric. Mi-au spus că nu au nici un ban, nu aveau nimic alocat și atunci am înțeles că trebuie, că e datoria mea să fac ceva pentru ei.

– În concluzie…

V-am spus, nu este o afacere profitabilă, după cum mulți cred.

Ce i s-a reproșat fostului manager? Nimic, absolut nimic. Cel puțin în acest Ordin. În luarea unei astfel de decizii a cântărit greu o Adresă a Direcției de Sănătate Publică Caraș-Severin înregistrată la Ministerul Sănătății. În fine, cam subțire pentru o măsură atât de severă. Ce conține acea Adresă? Mister total. Bine, pe Cican l-au revocat pentru că era guraliv, pentru îi pusese la punct pe unii doctori care ajunseseră să se creadă pe moșia lor, că nu și-a lăsat mustață, că le spunea de la obraz celor din subordine, că postase pe Facebook o fotografie făcută în spital, cu o sticlă de whiskey în față, că, după 20 de ani, redase caransebeșenilor ambulatoriul care aduce bani spitalului, că amenajase saloanele Non Covid la standarde de neimaginat pentru cârcotașii în halate albe, că prin măsurile luate până acum, în spital nu a existat niciun decedat de coronavirus, iar 65% dintre pacienții infectați au fost externați cu bine, că apărea prea des în presă, că dădea declarații când simțea că ceva nu mergea bine, că venea prea devreme și că pleca prea târziu de la serviciu, că era prietenul primarului Felix Borcean, blamat de liberali, susținut de amărășteni.

Înțeleg, domnule ministru. Cican trebuia să stea în banca sa, să nu-l fi mâncat în cur, să-și vadă lungul nasului, să nu fi zgândărit rahatul din spitalul din Caransebeș, să se fi făcut că nu observă neregulile din unitatea pe care o conducea, dar cu directoarea economică, ce ați avut? Pe ea, domnule ministru, de ce ați revocat-o? Ce nu v-a plăcut la ea? Culoarea ochilor sau faptul că, după cum spune Cican, descoperise în contabilitate  niște ilegalități săvârșite de-a lungul anilor? Pentru asta a trebuit să i se închidă gura? Domnule ministru, Ordinul de revocare l-ați semnat la „ordin“ sau așa ați socotit dumneavoastră după o îndelungată și înțeleaptă chibzuință? Lămuriți-mă, de ce în 16 aprilie 2020, ați emis o hârtie asemănătoare,  prin care îi prelungeați mandatul interimar, iar după numai 13 zile, ați revocat-o din funcție? Ce dracu s-a întâmplat în această perioadă? Ce ar fi putut face atât de grav această femeie într-un timp atât de scurt, încât să fi meritat atenția dumneavoastră specială? Nu a purtat pantofi cu toc? Nu a vopsit în galben ouăle la Paști? Nu purta mască de protecție la 15 lei bucata? Că stătea până seara târziu la slujbă? A vândut planurile secrete ale spitalului vreunui dușman de afară? Ce? Și, mai spuneți-mi, domnule ministru, când ați avut dreptate, când i-ați confirmat prelungirea mandatului sau când, la nici două săptămâni ați revocat-o? Sau, e atât de complicat ce se întâmplă în spitalul din Caransebeș încât nici dumneavoastră nu știți?

Păi, domnilor, care i-ați revocat pe cei doi directori din funcții, vedeți că am auzit oameni în spital vorbind frumos de Cican. Până și unul dintre portari spunea același lucru. Pe ei când îi veți trimite la „plimbare“? Zău, că ar merita asta. Dați-le o lecție pe care să n-o uite cât or trăi. Nu de alta, dar să-și bage mintea în cap și să nu mai gândească în contradictoriu cu domniile voastre în plină pandemie de Covid-19.

Este de prisos să spunem reacția pe care a avut-o Rosell în acel moment. Acolo, în pușcărie, nu mai era președintele cu care Guardiola, Messi, Xavi, Iniesta și Bousquet câștigaseră nouă trofee, ci unul a cărui identitate umană se transformase într-un simplu număr strigat ori de câte ori gardianul făcea apelul.

Nu știu dacă deținuții din închisorile românești primesc și ei prezervative și vaselină când pășesc dincolo de zidurile „brodate“ cu sârmă ghimpată. Cert este că, povești „de amor“ între deținuți există. Că cei slabi de îngeri sau neajutorați devin „fetițe“ pentru cei cu condamnări grele, care fac legea în pușcărie. Sigur, lucrurile astea nu se spun și nici măcar nu sunt recunoscute oficial. Tăcerea e ca mierea, de la cea mai proaspătă „fetiță“, până la comandantul pemitenciarului. Din când în când, la un pahar în libertate, unui fost „student“ la Popa Șapcă, îi mai scapă câte-o vorbă despre „comediile“ ce au loc dincolo de zidurile închisorii.

Unii le privesc ca pe o pedeapsă binemeritată pentru faptele săvârșite de condamnat, mai ales în cazul violurilor, alții, ca pe o neputință a statului de a ține sub control fenomenul. În plină pandemie de Covid-19, senatorii, la îndemnul Alinei Gorghiu, au votat proiectul de hotărâre privind executarea pedepselor, de până la 7 ani, la domiciliu. Dacă în locul gardienilor ar exista în această situație  brățările electronice, este evident că nu s-ar mai vorbi nici de „marfă proaspătă“ în penitenciare.  În principiu, o lege „bună“ în condițiile în care chiar dacă condamnatul nu părăsește locuința pe timpul executării pedepsei, tot nu este ca în închisoare.

Nu știu la ce s-o fi gândit senatoarea liberală când a promovat proiectul cu „7 ani de închisoare acasă.“ Cert este că, imediat au sărit cu gura pe ea până și colegii din partid în frunte cu Ludovic Orban, pe motiv că românii sunt încurajați să devină infractori. Au făcut-o praf, promițând că așa ceva nu se va mai întâmpla în Camera Deputaților, acolo unde este așteptat să ajungă proiectul respectiv.

P.S. Se spune că în ziua în care a dat de pământ cu Alina Gorghiu, pârnăiașii au sărbătorit cu manele și i-au făcut dedicații lui Ludovic Orban fără număr, fără număr.

Și cu toate acestea, Clujul este în aceste în aceste zile locul în care se adună românii din toată țară, să plece la muncă în Germania. Pe numărate, joi erau peste 2.000 care se buluceau pe aeroportul din capitala Transilvaniei. Ce distanțare socială, ce măști, ce măsuri de protecție împotriva noului coronavirus, ce forțe de ordine, ce aia, ce ailaltă. Îi dureau în cot de ordinele lui Marcel Vela. Pentru ei, toate sunt povești din ciclul celor opt Ordonanțe Militare. S-au înghesuit să urce în avioanele care îi duceau la cules de sparanghel  și căpșuni. Oamenii nici măcar nu știau unde aveau să ajungă, darămite să fi avut bilete de călătorie asupra lor. Important era să plece să muncească pe plantații în Germania, în timp ce nemții stau în casă și petrec de Paștele catolic. Ăștia sunt locurile de muncă promise de liberali nu de mult.

Dar cum credeți că au ajuns la Cluj? Cu trotineta? Cu bicicleta? La „ia-mă nene?” Să fim serioși. Totul a fost regizat în cel mai mic detaliu de autoritățile locale în cârdășie cu cele centrale. Au fost închiriate zeci de autocare în Moldova, Transilvania și  Banat. Nu s-a mai ținut seama de distanțarea socială între scaune. Autocarele au fost full cu amărâții care sunt nevoiți să petreacă Paștele departe de familii. Circulau mașinile în coloană ca pe vremurile în care oamenii muncii de la orașe și sate erau duși la congresele și plenarele partidului partidului comunist. Pe drum, nu i-a oprit nimeni să-i întrebe de sănătate. La vederea autocarelor, polițiștii fie se scobeau în nas, fie se scărpinau în cur. Treaba lor e să oprească șoferii care nu poartă măști de protecție la volan, care nu au trecut în declarații ce alimente au de gând să cumpere, n-au pus virgulă între subiect și predicat. Altfel nu se explică cum au putut trece aceste autocare din județ în județ fără ca cineva să le tragă pe dreapta.

Dar, nici cu polițiștii nu mi-e rușine, ăia vigilenți de care se face atâta caz. Ei își umflă mușchii doar când văd câte un rătăcit umblând teleleu prin oraș și îl iau la poceală, să se învețe minte. În rest, Dumnezeu cu mila. Așa cu este în cazul celor nouă moldoveni, plecați din Pătrăuți, Suceava, comună aflată în carantină, care au trecut prin filtrele polițiștilor ca prin brânză până au ajuns pe Aeroportul din Sibiu. Nu i-a întrebat nimeni de ce se plimbă prin țară ca Vodă prin lobodă, de s-au ușurat pe buza șanțului sau de ce nu stau dracu acasă în vremurile astea rahat natural. Iar lucru ăsta i-a mirat până și pe ei, că a un moment dat s-au și întrebat: „Bă, asta e România Ordonanțelor Militare?”

După ce moldovenii au presărat Covidul  prin cel puțin cinci județe pe care le-au traversat, autoritățile promit că la întoarcere acasă vor fi escortați de polițiști și jandarmi, iar reportajul va fi popularizat  seara la televizor, ca pe un exemplu de bună practică!

Ei, așa mai venim de acasă în lupta împotriva coronavirusului!