Politicienii sunt ca și oamenii de rând: unii care sunt băgători de seamă, freacă menta acolo unde sunt puși să lucreze, alții care se bagă singuri în seamă, să arate cine sunt ei. Să le facă pe amândouă, nu se poate.
Citesc într-o gazetă online, că „O cărășancă lucrează pentru Guvernul României“. Wow, știre de știre. Nici despre Horia Irimia nu s-au scris astfel de știri. E adevărat, Horică nu este femeie, și nu e la prima experiență la București. Așa că e de înțeles. De neînțeles este cel care scrie, exclamând în gazetă, la aproape jumătate de an de la numirea liberalei Magda Lungu de parcă ar fi descoperit nu știu ce comoară. Și ce aflăm din acest articol ce se citește în circuit închis? Că Magda Lungu, lucrează la cabinetul vicepremierului român, unde o consiliază pe Raluca Turcan. Bă, ești nebun? Pe bune, chiar o consiliază? Că așa citim la prima vedere. Cu experiența ei de doi ani în administrație la Oțelu Roșu, unde a fost viceprimar, vi se pare normal să o consilieze pe doamna Turcan, tobă de politică? E adevărat, a pus și șeful de partid, domnul Vela, o vorbă bună pe lângă cine trebuia, că pentru postul ăsta nu se dă concurs, dar, totuși, e ceva să ajungi consilier în Guvernul României, să pui umărul la bunăstarea poporului, fie doar și cu sfaturile dobândite în Consiliul Local de pe Valea Bistrei.
Până la această știre, eu îmi imaginam consilierul ca pe un tip, sau tipă, tobă de carte, deștept sau, deșteaptă foc. Cel puțin la fel ca și cel pe care îl sfătuiește, dacă nu chiar mai deștept sau deșteaptă. Așa mi-o imaginam pe Magda Lungu, după expozeul din gazeta respectivă, cu admirație și respect pentru o femeie care a refuzat să trăiască de pe urma afacerilor de familie, fără număr, căutând să-și croiască singură un drum în viață. Și, unde? Taman în politică unde trebuie să te lupți cu toți frustrații și misoginii care se cred politicieni, să ai ficat tare, să nu-ți pese de ce spun alții. Dar, când era să spun bravo ei, cei de la gazetă m-au dezumflat, văzând ce atribuțiuni are domnișoara Magda la cabinetul Ralucăi Turcan: „Zilnic fac o monitorizare a activității Ministerelor care sunt în coordonarea doamnei Viceprim-ministru Raluca Turcan. Fac și o monitorizare a articolelor din mass-media pe teme specifice.“
Tare de tot, nu e așa? Păi, bine măi, domnișoară, doar pentru atâta lucru te-a angajat vicepremierul României? Sau Guvernul României? Să vezi cine îi mai înjură în presă pe liberali? Păi, nu au găsit ei un liberal în București, de-a fost nevoie să umble toată țara până au ajuns la Oțelu Roșu? Că nu prea se leagă funcția asta de consilier al vicepremierului cu cea de spicuitor de știri din ziare. Că vorba lu’ Tănase, ăla de la Cărăbușu: „ori că-că, ori că-că“.
Dar ce m-a dat
de-a dreptul pe spate este o afirmație demnă de orice abecedar de politician în
derivă: „Mă sună foarte mulți primari, viceprimari, consilieri locali din
Caraș-Severin. În măsura în care reușesc, îi ajut mai ales cu informații
privind domeniile de care sunt interesați. Dar să știți că, Guvernul Orban și
Ministerele sunt foarte transparente (sic, n.r.). Aproape toate informațiile se
găsesc pe site-uri. Doar îi ajut să găsească mai ușor informațiile solicitate.
Pandemia a avut și un rol pozitiv: digitalizarea accentuată a administrației
centrale si locale“. Din nou, wow, nu-i așa?
Tare chestia asta cu site-uri, digitalizare și pandemie. Păi dacă informațiile se găsesc pe site-uri, ce rost are domnișoară Magda să mai fii consilier la București, că o monitorizare a presei o poți face și de la Oțelu Roșu, stând în centru, pe bancă, cu laptop-ul în brațe. Măcar la Oțelu Roșu te vede lumea, te admiră cât de mult muncești, îți dă bună dimineața, te întreabă de una, de alta, pe când la București…
Că bine spunea
politicianul mutat cu slujba la Capitală, la ce bun că a învățat traseele alea
ca pe tabla înmulțirii, că nu i-a folosit
nimic în viață după aceea.