15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
știri din banat

Așadar, bravo, domnule secretar de stat Dani Surdu (până acum îți spuneam pe numele de botez, de azi încolo nu ne mai tragem de brăcinar) Mă bucur sincer pentru matale, meritai să ajungi acolo unde, sper din toată inima să reprezinți cu cinste, responsabilitate și devotament acest județ care de-a lungul vremii post-decembriste a dat oameni mari (în sensul de personalități), începând cu Sorin Frunzăverde, continuând cu alții și terminând cu tine, pardon, dumneavoastră. Așa sunt eu crescut, să recunosc și să apreciez valoarea celui făcut să se pună în slujba cetățeanului.

Apoi, să știi că eu nu sunt dintre cei care se întreabă cu ce o să te ocupi la București. Nu m-a interesat nici când te-au pus ăștia de la partid o vreme șef la Serviciul de Gospodărie a Apelor, și nici când, (tot ăia de la partid) ți-au găsit un loc călduț la Primăria Oravița unde, unii făceau mișto că tăiai frunze la câini. Așa că nu o să-mi pese nici de ce vei face la București. Ce a făcut Andrei Ungur, vei face și tu. Că nu o să-ți ceară ministrul Cseke Attila să muți munții din loc. O să primești un birou și pentru început (chestia asta poate dura câteva luni) te familiarizezi cu angajații, cu șefii, cu toate cele. Lasă, nu-ți fă griji, te vei descurca cu toate, că ești băiat deștept, ce dracu. Te sfătuiesc, însă, cum am făcut-o cu toți care au plecat la Capitală, să fii cuviincios cu oamenii, respectuos, să-l saluți pe portar, că ăla e cea mai importantă persoană din minister, să-i întrebi ce mai face, dar nu mai mult de atât, că devii suspicios. Și mai vreau să-ți spun ceva: când o fi să vină Dunca pe la minister după proiecte, ține-l câta pe la uși. Fă-te că ai treabă și fă-l să înțeleagă că nu poți să-l primești. Nu de alta, doar așa îi întorci umilința cu care te-a tratat în fața Biroului județean. Fă-o, nu fii fraier, dă-i o lecție. Ce dacă e președinte de Consiliu Județean. Tu ești peste el. Ești secretar de stat.

Apropos de numirea ta la minister. De două zile mă chinui să găsesc o logică legată de numirea ta: Ori Andrei Ungur, pe care îl înlocuiești, nu și-a făcut treaba și tot ce s-a spus despre el în gazeta liberală păstorită de prietenul tău Vio Lolea a fost un fâs, ori matale ești prea deștept pentru județul ăsta, lucru de care eu (îmi cer iertare) nu mi-am dat seama. Că altă explicație de om sănătos la cap și cu vaccinul la zi nu există.  

Dincolo de toate, însă, îți urez încă o dată succes deplin în nobila misiune de a ne face fericiți și mândri că suntem contemporani cu tine și trăim vremuri la care nu ne-am fi gândit vreodată. Și pentru asta îi mulțumim celui care s-a gândit să te numească pe o astfel de funcție. Dumnezeu să binecuvânteze România, vorba lui!

Între cei care au semnat propunerea legislativă se află și deputatul PNL de Caraș-Severin, Dumitru Rujan, membru în Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

„Este nevoie de modificări pentru a spori gradul de siguranță al participanților la trafic. Modificarea pe care am propus-o se referă la interzicerea amplasării mijloacelor de publicitate sau reclamă în curbe și în intersecțiile la nivelul căilor de comunicație, în ampriză (lățimea căii de rulare, n.r.) și în zonele de siguranță, precum și pe suprafețele de teren destinate asaigurării vizibilității în curbe și intersecții“, ne-a mărturisit deputatul Rujan.

Restul, din categoriile mai sus enumerate, nu există. Sau dacă ei există, s-au dat la fund. I-a înghițit pământul peste noapte. De când părintele lor spiritual a ajuns ministru, nu se mai aude nimic despre ei. Înainte vremea mai scriau ziarele cum împărțeau pungi cu dulciuri de Crăciun, mărțișoare de 1 Martie, flori de ziua femeii, cum organizau balul partidului și campanii pentru strângere de fonduri, cum se certau cu fostul lor coleg, primarul Borcean. Era altceva. Simțeai o efervescență creatoare, să mă explic plastic, o implicare asiduă în viața de partid.

Dar acum, pauză. Ministrul a acaparat tot spațiul public cu aparițiile sale matinale, nocturne, la prânz, cu prezența sa la radio, televiziune, în ziare de tot felul, site-uri de socializare. Tot, dar absolut tot, în timp ce restul a fost redus la tăcere. Nimeni nu se mai laudă cu acțiunile organizate de partid, nimeni nu mai vorbește despre el și colegii săi, nimeni nu îndrăznește să se arate supărat pe faptul că măsurile luate de guvernanți le-au pus pe butuci micile afaceri. Nimeni, nimeni, nimeni. Nici măcar despre Felix nu  se mai leagă vreunul. Pandemie (politică) totală.

Totuși, ceva s-a întâmplat cu ei. Au tăcut și au făcut ceea ce au simțit (alți spun, ce li s-a impus): să de like-uri și share-uri la fiecare postare a ministrului, la orice știre, pozitivă, legată de acesta. Așa cum făceau pesediștii cu Luminița Jivan, în jurul căreia se învârteau soarele, luna și politica făcută pe genunchi. Cât de multe, chiar dacă uneori le era jenă să o facă. Dar numai la cele apărute în publicațiile agreate de domnul ministru. Exclus la cele din Kamikaze, Cațavenci, Starea nației, Express de Banat și Subiectiv. Bieții oameni, nici măcar nu îndrăznesc să de click peste titluri de articole mai puțin generoase cu imaginea președintelui lor. Iar dacă o fac, se încuie în casă, trag jaluzelele la ferestre, nu îndrăznesc să povestească prietenilor și cunoscuților ce văd și aud, așa cum se întâmpla pe vremuri cu bancurile cu Bulă.

Totul conspirativ, ca în filmele cu comisarul Moldovan. De aici și întrebarea mea: știe cineva câți liberali, adevărați, mai sunt în Caransebeș?   

Și cu toate acestea, Clujul este în aceste în aceste zile locul în care se adună românii din toată țară, să plece la muncă în Germania. Pe numărate, joi erau peste 2.000 care se buluceau pe aeroportul din capitala Transilvaniei. Ce distanțare socială, ce măști, ce măsuri de protecție împotriva noului coronavirus, ce forțe de ordine, ce aia, ce ailaltă. Îi dureau în cot de ordinele lui Marcel Vela. Pentru ei, toate sunt povești din ciclul celor opt Ordonanțe Militare. S-au înghesuit să urce în avioanele care îi duceau la cules de sparanghel  și căpșuni. Oamenii nici măcar nu știau unde aveau să ajungă, darămite să fi avut bilete de călătorie asupra lor. Important era să plece să muncească pe plantații în Germania, în timp ce nemții stau în casă și petrec de Paștele catolic. Ăștia sunt locurile de muncă promise de liberali nu de mult.

Dar cum credeți că au ajuns la Cluj? Cu trotineta? Cu bicicleta? La „ia-mă nene?” Să fim serioși. Totul a fost regizat în cel mai mic detaliu de autoritățile locale în cârdășie cu cele centrale. Au fost închiriate zeci de autocare în Moldova, Transilvania și  Banat. Nu s-a mai ținut seama de distanțarea socială între scaune. Autocarele au fost full cu amărâții care sunt nevoiți să petreacă Paștele departe de familii. Circulau mașinile în coloană ca pe vremurile în care oamenii muncii de la orașe și sate erau duși la congresele și plenarele partidului partidului comunist. Pe drum, nu i-a oprit nimeni să-i întrebe de sănătate. La vederea autocarelor, polițiștii fie se scobeau în nas, fie se scărpinau în cur. Treaba lor e să oprească șoferii care nu poartă măști de protecție la volan, care nu au trecut în declarații ce alimente au de gând să cumpere, n-au pus virgulă între subiect și predicat. Altfel nu se explică cum au putut trece aceste autocare din județ în județ fără ca cineva să le tragă pe dreapta.

Dar, nici cu polițiștii nu mi-e rușine, ăia vigilenți de care se face atâta caz. Ei își umflă mușchii doar când văd câte un rătăcit umblând teleleu prin oraș și îl iau la poceală, să se învețe minte. În rest, Dumnezeu cu mila. Așa cu este în cazul celor nouă moldoveni, plecați din Pătrăuți, Suceava, comună aflată în carantină, care au trecut prin filtrele polițiștilor ca prin brânză până au ajuns pe Aeroportul din Sibiu. Nu i-a întrebat nimeni de ce se plimbă prin țară ca Vodă prin lobodă, de s-au ușurat pe buza șanțului sau de ce nu stau dracu acasă în vremurile astea rahat natural. Iar lucru ăsta i-a mirat până și pe ei, că a un moment dat s-au și întrebat: „Bă, asta e România Ordonanțelor Militare?”

După ce moldovenii au presărat Covidul  prin cel puțin cinci județe pe care le-au traversat, autoritățile promit că la întoarcere acasă vor fi escortați de polițiști și jandarmi, iar reportajul va fi popularizat  seara la televizor, ca pe un exemplu de bună practică!

Ei, așa mai venim de acasă în lupta împotriva coronavirusului!

Să le luăm pe rând și să începem cu cele oficiale. Președintele Iohannis, cel considerat „mutălăul“ de la Cotroceni, devine mare orator peste noapte și una, două e în direct la televizor. Semnează condica de prezență din trei în trei ore. E adevărat, nu tot timpul spune ceva super deștept sau interesant, dar important că este acolo, vorbind grav, apăsat și extrem de responsabil, repetând tot la a doua propoziție apelativul de „dragi români“.  Asta dă bine la populime.

 Între două intervenții ale lui Iohannis, în studiourile televiziunilor, sau la telefon, își fac apariția membrii Guvernului. De serviciu în permanență, Cîțu de la Finanțe, Tătaru de la Sănătate, Violeta Alexandru de la ministerul Muncii. Cei mai importanți miniștri, pe care până și copiii au ajuns să-i cunoască. De ceilalți, aproape nimeni nu a auzit. A, era să-l uit pe Ludovic Orban. Ăsta e cu conferințele de presă, lungi cât o zi de post, în care spune de toate și nimic esențial dar, ca și președintele, este important că lumea îl vede și îl ascultă.

Seara este rezervată ministrului de Interne. Așa cum îi stă bine unui descendent al gugulanilor, Marcel Vela ia caimacul la orele cele mai ciudate cu putință, exact ca în filmele alea lui Sergiu Nicolaescu. Știți, filmele alea cu comisarul Moldovan, mâini curate (era să zic dezinfectate), Pistruiatul, dom’ Semaca și mașini de epocă, din megafoanele cărora răsunau mesaje sinistre, de băgau sperieți în amărășteni: „Dragi români, stați în casă, urmează un comunicat important pentru țară.“ Așa e și la Vela, cum nu se poate de misterios, doar că în locul megafoanelor se folosește de televiziuni. Un exemplu: Ministrul își anunță prezența pe post la 7 și 30 seara, dar amână întâlnirea cu noi, pentru 8,30. Să ne fiarbă, să ne creasacă nu doar tensiunea, ci și gradul emoțional. La 20,30, toți buluc în fața televizoarelor, să ascultăm comunicatul. Piele de găină, crispați, nerăbdători, ochii cât cepele. Dar, din nou ghinion. Tensiunea crește și tot crește, la fel și glicemia, femeile, alea duse la biserică, își fac cruce și scuipă în sân: „Nu e a bună, dacă întârzie să apară. Ceva rău s-a întâmplat. Vai de măiculița noastră“. Un scenariu bine gândit care ia sfârșit seara târziu, către miezul nopții, odată cu citirea Ordonanței Militare.

Dinspre zona neoficială, zvonurile zburdă mai ceva ca mieii primăvara. Cine să stea să le verifice? Facebook  e o țară liberă în care fiecare spune ce vrea, îl înjură sau îl pupă în cur pe celălalt, elucubrațiile țin loc de adevăr, primarii sunt hoți, consilierii locali și județeni sunt lingăi, presa este vândută, doctorii au rămas aceiași șpăgari ordinari, DNA și DIICOT trebuie desființate, ANI este o instituție depășită, deputații și senatorii sunt și ei corupți, tinerii nu mai au loc de cei în vârstă, în țară sunt prea puține închisori pentru politicienii români, PSD trebuie scos în afara legii, cașcavalul s-a scumpit nejustificat, curvele au dispărut nu doar de pe centură, ci și din hoteluri.

Cât privește coronavirusul, toți știu câte ceva despre el: ba că din cauza lui au murit nu știu câți oameni, dar nu se spune nimic ca să nu se creeze panică, și tot din cauza lui se schimbă și vremea, ba că e scăpat, intenționat, din laboratoare, ba că la mijloc e mâna ălora care controlează lumea, ba că se tratează dacă ne uscăm părul cu foenul (chelii nu au nicio șansă să se vindece, ), ba că noi o să fim primii din lume care  vom produce vaccinul miraculos, ba că Dumnezeu va avea grijă de noi mai mult decât de americani, nemți și ruși. Ce mai, o adevărată Tele Nu Vela, varianta românească, ca să nu ne plictisim cât timp stăm în casă unde facem burtă și cocoașă.