Așa aș fi crezut și eu, dacă n-aș fi văzut imaginile cu rușii care mangleau d’ale gurii din magazinele părăsite și cu soldățeii de plumb luați prizonieri, pe care civilii ucrainieni îi hrăneau cu pâine și ceai. Bieții soldăței, mulți dintre ei niște adolescenți mucoși, păreau nu doar speriați, ci și hămesiți de foame. Și asta după numai trei zile de lupte, când nici măcar nu apucaseră să vadă ce înseamnă războiul. Că am auzit pe unii spunând că Volodea de la Moscova nu s-ar fi așteptat la o rezistență atât de puternică din partea lui Volodea de la Kiev și mi-a venit să râd. Că el așa crezuse, că în două, trei ore, hai patru, cinci, dar nu mai mult de o zi, Klitschko să le fi ieșit în cale generalilor cu cheia Kiewului pe tavă, cu pită și sare și urarea frățească de „dobro pozhalovat’ tovarishchi”.
Zău, mă? Ce vrei să spui prin asta? Că nebunu’ ăsta și-o trimis soldații la război cu doar două, trei sandvișuri și un pachet de pesmeți în raniță? Terminați, bă cu prostiile, trebuie să fii dement să crezi că un război se câștigă în două zile și asta doar că pe tine te cheamă Putin. Nu s-a câștigat în Afganistan sau în nu știu ce republică separatistă, darămite aici unde Ucraina are de partea ei toată planeta, mai puțin Zimbawe, Somalia și Malawi.
Sigur, de la nebunul ăsta te poți aștepta la orice, din moment ce și-a ascuns familia în buncărele săpate în munții din Siberia, dar știți ce nu înțeleg eu? Pasivitatea de care dau dovadă moscoviții, lenigrădenii și toți ceilalți ruși care prin tăcere îl susțin pe marele urs. Și nu e bine, neică, nu e bine, că dacă nebunul ăsta dă cu bombardeaua nucleară, atunci se duce dracului și votca lor, și Matrioșka și Sputnik și tot ce înseamnă Mama Rusia! O să rămână doar ruleta rusească…