Nu mă bag în grădina altora, ci rămân în grădinița breslei din care fac și eu parte. Eu și, între altele, Gazeta de perete a liberalilor, pardon, Gazeta de Caraș-Severin, care e un fel de „Răcnetul Carpaților“ din Scrisoare pierdută a lui nenea Iancu. De la bun început, trebuie să spun că nu am nimic cu fondatorul acestei… Nici nu știu cum s-o numesc. I-aș spune fițuică dacă ar fi tipărită, dar așa… Cum s-o numești, bă, altfel, din moment ce aproape toate articolele sunt semnate „Gazeta de Caraș-Severin“. Bă, voi, ăia, de acolo, unde dreacu ați învățat una ca asta? Puneți-vă, bă, iscălitura pe comunicatele alea de presă pe care le luați cu copy-paste, că vă râde lumea. Mai citiți și voi presă, mai uitați-vă și la alții că sunteți de râsul curcilor. Voi nu ați văzut, bă, că până și postările de pe Facebook sunt semnate, chiar dacă în spatele lor se află un cont fals? Asta e prima regulă a jurnalismului, să-ți pui nume pe ceea ce scrii.
Revenind la fondatorul gazetei, Vio Lolea mi-e chiar prieten, ne salutăm când ne vedem, ne mai sunăm, chestii de genul ăsta. Încurajat de camarazii liberali, de o parte dintre ei, frățiorul, care, la viața lui numai popă n-a fost, și-a tras gazetă, pornind de la ideea ce mare scofală să iei cu copy-paste de la unii, de la alții sau să arunci cu furca comunicatele de presă în site-ul ăla care își zice pompos Gazeta de Caraș-Severin? Și-a pus subalternul de la Asociația Județeană de Fotbal (vedeți de ce nu merge fotbalul în Caraș-Severin?) să scrie ce-i trece prin cap, iar el a plecat cu colindul pe la primăriile liberale. Ia ghiciți pentru ce?
Frățioare, văd că te pricepi la toate: deratizezi primăriile liberale, conduci fotbalul cărășean, organizezi târguri agricole, ești consilier județean, în trecutul nu prea îndepărtat erai cel mai bun vidanjist, pe statul de plată, de la Aquacaraș, mâine, poimâine te gândești să ajungi în parlament. Ce mai, recunosc că la chestii de astea, cu proptele, ești bun, frațioare. Ai talent și bulan. Nu știu ce le faci primarilor, cert e că proștii pun botu’ în tot ce le ceri. Un sfat îți dau, totuși: lasă-te, bă, de jurnalism că ești tămâie. Că la ce e gazeta asta de perete în momentul de față îți pierzi din valoare. Și e păcat, mai ales acum când ți-ai schimbat look-ul, să arăți ca pe vremea când erai dănac! Adică, cu părul altuia și cărare pe dreapta.