15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Viorica Dăncilă

Întrebat fiind cum de ajuns tabloul Veoricăi să fie achiziționat de marele vistier al țării, Mugur Isărescu, Ludovic Orban, fin iubitor de artă, a răspuns  cu o glumiță legată de „vocea și talentul“ celei pe care a schimbat-o la Palatul Victoria. Bă, Ludovic, poți să faci mișto cât vrei, să râzi cât poftești, dar uită-te bine, bă, că deștu’ ăla mijlociu e pentru voi, liberalii. Nu cred că e nevoie să-ți spun ce înseamnă, știi tu mai bine decât mine. Da, bă, e pentru voi. Și dacă te uiți și mai atent la buzele ei de cetățeancă onestă din Videle, vezi ce-ți spune: „La ce mi-o fi trebuit Orbane să știu care e capitala Muntenegrului, că mie mi-e bine oricum. Ție la ce ți-o folosit să știi atâtea, că tot fără servici ai rămas. Noroc cu partidul că îți dă și ție o pâine de mâncat, că altfel ar fi fost vai de curul tău!“

Așa-i? Ați râs de ea de v-ați căcat pe voi când spunea că „reducem democrația“ în loc de birocrație și v-ați ținut de burtă în parlament când ați auzit-o afirmând ca un prim-ministru ce era: „majorările de prețuri s-au diminuat“ și „această dezinformare este pur și simplu o minciună.“ Ce v-ați mai distrat voi pe seama ei, mamă, mamă. Toți, dar absolut toți o credeați tută, de ați ajuns să-l întrebați pe Dragnea, care încă nu prinsese drag de cătușe, gratii și haine vărgate: „Bă, Livache, de unde dracu ați mai scos-o și pe asta, bă?  Altă tută la tine din Teleorman nu ai găsit, bă?“

Da, mon cher, ce să vă fac, dacă ați fost proști și nu ați ascultat-o  când vă tot îndemna „faceți un exercițiu de imagine și puneți-vă în locul meu“. Că uite unde a ajuns tuta tutelor, cum vă plăcea vouă să-i spuneți. Consultant la Banca Națională a României și nu pe vremea PSD-ului, ci în guvernarea liberală, ca să vă ofticați de ciudă, bă! Că asta e România normală a lui Iohannis. Da, da, puteți să râdeți cu gura până la urechi și să faceți mișto cât vreți voi, că tot la mâna Veoricăi ați ajuns cu politicile voastre bancare.

Bre, nea Ludovice, matale ai dreptate, ne-am dat dracului dacă Veorica a ajuns de la sonda de petrol la BNR să-i facă politica lui Isărescu, dar e prea târziu să mai schimbi ceva. Că vorba unui bătrân înțelept pe care l-am întâlnit cândva în viața asta: „Măi, domnule. Eu văd că lumea asta merge într-o direcție greșită, d-ar n-am ce face, trebuie să mă iau după ea.“ Așa și tu, Ludovice, ține-te după Veorica lu’ Dăncilă c-o să-ți fie bine!

Lipsa unei strategii coerente, a unei Opoziții reale în Parlament, a unor lideri de anvergură, dar și a animozităților existente pe toate palierele, fac din PSD un partid de pluton. Unul care, în loc să profite de guvernarea incoerentă și, uneori, diletantă a liberalilor, râmâne cantonat  în neputință și condamnat la o Opoziție de durată.

Singurul lucru care funcționează în acest partid, și încă bine, este disputa pentru ciolan. Fiecare așteaptă ca celălalt să gafeze, să spună o prostie sau se uite urât la colegul de lângă el pentru a-i da la meclă. După zicala cu capra vecinului, toți stau la pândă, așteptând momentul favorabil pentru a-l prinde pe celălalt descoperit. Se fac găști sau se refac cele vechi, în funcție de interese, discursurile patetice însoțesc fiecare declarație publică, se caută țapi ispășitori, se dau în gât unii pe alții.

Zilele acestea se cere demiterea lui Marcel Ciolacu de la șefia partidului. A lui Ciolacu și a lui Paul Stănescu. Culmea, nu o fac pesediștii de rând, generația nouă (oare o fi existând așa ceva în PSD?), ci unii care s-au făcut ori au făcut de râs partidul. Care au contribuit la folosirea sintagmei de „PSD, partid de hoți“. Unul dintre contestatarii vehemenți este deputatul de Arad Dorel Căprar, cel implicat în dosarul cu șpăgile din Vama Nădlac II.  Căprar îl face pe Marcel Ciolacu vânzător de țară. Da, ați înțeles bine, nu vânzător în piață de mărar, pătrunjel, ridichi ori salată verde și în curând de cireșe, fragi și mure, ci vânzător de țară, de neam, de istorie, de ce vreți dumneavoastră: „De ce ne vinzi, Marcele? De ce vinzi țara? Care sunt interesele tale?“, sunt vorbele grele pe care i le aruncă șefului său de partid. Uns cu toate alifiile, Căprar nu-l iartă nici pe Paul Stănescu: „Domnule Stănescu, după o singură vizită la DNA te-ai pus în genunchi, ne-ai trădat pe toţi şi ai fost lăsat în pace. La fel a facut şi Marcel Ciolacu. Se pare că dosarele despre care se vorbeşte că le ai la DNA, sunt mai grele şi apăsătoare decât ataşamentul faţă de PSD“. Știe băiatul ce știe, că și el a trecut pe acolo.

Viorica Dăncilă îi sare în ajutor lui Căprar, cerându-i demisia lui Ciolacu „pentru modul ruşinos în care a umilit românii!”, după adoptarea în Camera Deputaţilor a proiectului privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Da, Viorica Dăncilă despre care nădăjduiam să nu mai aud de ea decât în bancurile scoase pe seama ei cât timp a condus PSD și Guvernul României. După numai câteva luni de tăcere, de stat la cratiță, de dat cu mătura și șters praful de pe mobilă, Vioricăi Dăncilă i-a revenit graiul și este gata să îmbrace din nou armura de războinică, dar nu să se lupte cu cei de la Putere, ci să se ia de gât cu unii de-ai ei, semn că s-au umflat rău de tot tărâțele în vechii tovarăși într-ale ideologiei. Interesant moment.