15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Victor Nafiru

Ralucăi Turcan nu i-a trebuit mult timp să realizeze de ce ar avea nevoie neaparat Băile Herculane să redevină în rândul celor mai apreciate stațiuni din România, de un primar, cum este actualul, Cristian Miclău.

La conferința de presă de la Reșița, mai tot timpul cu ochii în telefon, vicepremierul României a lăsat să-i zboare porumbelul din gură, ridicând Băile Herculane în grad administrativ, de la un orășel cu nici 6.000 de locuitori, la rangul de municipiu.

„Așadar, cu un plan de investiții pentru Municipiul Herculane, în care aceste măsuri pe care noi le-am și adoptat ca bază legislativă în ultima ședință de Guvern, să poată să fie completate de potențialul balnear și de asemenea de atragere de turiști pe partea de agrement, iar într-o perioadă scurtă de timp acest oraș să se poată dezvolta. Au nevoie de un primar, cum este actualul, care să înțeleagă oportunitățile de dezvoltare, dar neaparat un primar care să lucreze cu un Guvern care dacă identifică oportunități de dezvoltare să îi creeze baza legală exact cum a procedat Guvernul Orban în ultima ședință de Guvern când, practic, a elaborat această Ordonanță de Urgență prin care și proiectele pe Recuperare și Reziliență pot fi demarate, precum și acele proiecte prin care să devină beneficiari și sateliți aglomerărilor urbane astfel încât să se creeze o dezvoltare integrată și nu numai, urmează și alte Ordonanțe de Urgență. Pe acest segment al dezvoltării susținute pentru orașele în care există mai multe oportunități de investiții și de dezvoltare“, a explicat Raluca Turcan ceea ce crede că are nevoie Băile Herculane pentru dezvoltare.

Cât timp a fost la șefia organizației județene, a profitat din plin de binefacerile PSD. Cine era ca ea la braț cu Liviu Dragnea, Codrin Ștefănescu și Viorica Dăncilă? Ce mare cucoană ajunsese să se creadă când pesediștii îi albeau mâna de la atâtea pupături! Sau cât de mult îi luase Puterea mințile atunci când vorbea de „spitalul nostru“, de „finanțele noastre“, de „Direcția noastră silvică“? Nici măcar lui Sorin Frunzăverde, tartorul acestui județ atâția ani, nu i-ar fi trecut prin cap așa ceva. Luminiței, da. Toate ajunseseră să fie ale ei și ale grupului în numele căruia vorbea. Pornită de jos, de la făcutul cafelei lui Mocioalcă, șeful ei de partid, iar mai apoi promovată de același Mocioalcă ba pe la prefectură, ba în ministerul Dezvoltării condus pe atunci de Dragnea, a ajuns să se creadă deșteapta pământului. Apoi s-a pus să taie și să spânzure. Să împartă posturi, să-i înlăture pe cei care nu îi cântau în strună. Odată urcată în copacul Puterii, nu s-a mai dat jos de acolo decât cu procurorii DNA.

Revenind la dosare, sincer nu cred că deputata a făcut ce a făcut cu gândul la foloase materiale, gen cadouri de ziua ei, cafea sau cutii cu ciocolată. Nu zic că nu o fi primit o cruciuliță, un medalion cu Maica Domnului și alte suveniruri ce se vând pe la mănăstiri, că îi plăcea să-l invoce una-două pe Dumnezeu. Dar mai mult, nu. A făcut-o creștinește, ajutându-și  dezinteresată semenii. Că, dacă nu ar fi fost așa, și declarația sa de avere de la parlament ar fi arătat altfel. Gândiți-vă că Luminița nu are decât un amărât de apartament în Reșița și o căsuță în Remetea, în rest nimic. Nici ea, nici soțul său. Nu tu mașină mică, nu tu bijuterii, în valoare mai mare de 5.000 de euro de trecut în declarație, nu tu conturi bancare, dar nici împrumuturi la bănci, nu tu cadouri primite. Nimic, nimic, nimic.

Că vorbesc unii de o casă de vacanță la Văliug, de un autoturism de teren, de un apartament în Timișoara, să vorbească. Gura lumii este slobodă. Declarația de avere este sfântă. Scrie în ea că nu are nimic în afară de salariu și două case? Scrie. Și, atunci, la o adică ce să-i facă DNA? Să-i ia caii de la bicicletă sau să fie de acord cu ea că e săracă și cinstită?

La Turnu Ruieni, speranțele localnicilor pentru următorii patru ani se leagă de succesul în alegerile locale din 27 septembrie al lui Cosmin Belci. La doar cei 28 de ani pe care îi are, liberalul vrea să demonstreze că în politică, dar și în administrație, este nevoie de un suflu nou și este convins că împreună cu susținătorii săi, dar și cu oamenii de bine din comună lucrurile vor arăta altfel în mandatul următor.

Cosmin Belci pune că, în urma discuțiilor purtate cu cetățenii, a reușit să identifice suficient de multe nemulțumiri legate de modul de administrare al comunei de către actuala conducere.

„Printre cele mai importante dintre ele, este problema școlii din satul Borlova, școală în care anul acesta copii nu vor putea merge la cursuri datorită modului prost în care au fost gestionate lucrările de reabilitare a clădirii. Precizez că, această școală este alcătuită din doua corpuri. Unul pentru școlari și celălalt pentru preșcolari. Dacă la corpul pentru preșcolari lucrările au început cu mai bine de un an în urmă, gradul de implementare nu pare a fi atins nici măcar în proporție de 30%, fapt care îi obliga pe copii sa fie comasați în corpul principal, acolo unde ar fi putut învață în două ture, de dimineața și după masă.
În aceasta primăvara au început lucrările și la corpul principal. Sunt curios ce soluție vom avea, pentru ca toți cei 370 de copii sa poată învață în condiții decente, ținând seama și de măsurile de protecție impuse, datorită acestui virus păcătos“, mărturisește candidatul liberal.

Cosmin Belci este convins că fără un un sistem educațional bine pus la punct,fără copii educați și bine pregătiți, nu putem să vorbim despre progres ori despre viitor.

P.E.

Opoziția parlamentară din Caraș-Severin, în marea ei parte, va vota căderea guvernului.

Deputatul și secretarul general al Pro România, Ion Mocioalcă, spune că: „Și eu, și Pro România votăm în favoarea moțiunii. Noi ne dorim  ca Guvernul Orban să plece cât mai repede. Criza sanitară și economică nu este doar îngrijorătoare, ci de-a dreptul catastrofală pentru România, iar PNL s-a dovedit total depășit de situație și incapabil să gestioneze aceste crize. PRO România va fi prezentă în păr la moțiune, însă, așa cum am mai spus-o, aici pe Dâmbovița trădarea este în floare și, eventualele înțelegeri pe care noi cei de la PRO România nu le puteam gestiona între diverși colegi parlamentari și PNL ar putea să influențeze rezultatul moțiunii. Speranța mea e că va fi, totuși, un număr de voturi care să ne dea speranțe pentru o altfel de toamnă la care ar trebui să spere românii“.

Mocioalcă mai spune că PSD și întreaga Opoziție vor da un semnal prost, de slăbiciune, dacă moțiunea de cenzură nu va trece.

Pentru căderea Guvernului Orban va vota și senatorul PSD Ionuț Chisăliță, convins că în cazul în care moțiunea va trece nu va fi nicio destabilizare politică, așa cum invocă cei de la Putere.

„Luni, 31 august, va fi un moment extrem de important pentru această țară, pentru că vom vota moțiunea de cenzură împotriva celui mai incompetent și iresponsabil guvern. Din păcate s-a demonstrat că guvernele de Dreapta duc țara în prăpastie și, cu atât mai mult, cu cât într-o perioadă foarte scurtă de timp, Guvernul Orban s-a îndatorat mai mult decât s-a îndatorat România în 30 de ani. Sper ca moțiunea de cenzură să treacă și vrem în perioada următoare negocieri pentru un ou guvern care să reușească să salveze atât cât se mai poate din dezastrul produs de liberali. Voi vota la vedere și sper să o facă și toți colegii mei la fel“, ne-a declarat senatorul PSD, Ionuț Chisăliță.

Sigur, 40% creșterea pensiilor și dublarea alocațiilor sunt chestiuni exagerate. Când aceste procente au fost propuse în urmă cu un an și un pic, PSD se gândea să se dea bine pe lângă păturile sociale defavorizate, din rândul cărora își atrage electoratul fidel. Orice partid de stânga ar făcut la fel. PSD și-a încercat norocul, iar legea promovată de oamenii lui Dăncilă a trecut prin parlament și a ajuns la Cotroceni. Președintele avea posibilitatea să-i șicaneze pe social-democrați, să retrimită legea în parlament, să o respingă, dar nu s-a întâmplat așa. Și nu pentru că nu putea să doarmă noaptea de interesul față de țară și popor arătat de PSD ori de grija pensionarilor și a copiilor, ci pentru că în toamnă erau programate alegerile prezidențiale. Decât să se fi pus rău cu poporul, a promulgat legea, neimaginându-și vreo clipă, oricât de deștept se dă la televizor, că PNL va ajunge la guvernare înainte de termen. Mai mult, din decembrie anul trecut și până prin martie a tot cerut să se aplice legea și, la fel, nu de dragul milioanelor de amărâți din a căror pensie Orban nu ar reuși să-și cumpere țigări într-o lună, darămite să mai și trăiască, ci pentru că se apropiau alegerile locale. Dacă l-a mâncat în cur, acum să suporte consecințele.

Dincolo de ceea ce susțin politicienii de la Putere ori din Opoziție, un lucru este clar: unde e lege nu e tocmeală. Chiriașul de la Cotroceni a știut ce face în momentul în care a promulgat-o, iar acum nu are decât să-i oblige pe liberali să o respecte, că de asta trăim în Europa, avem o constituție, un parlament, un Iohannis ce se declară președintele tuturor românilor. La bine și la rău, dar, mai ales, la respectarea legilor. Dacă are bani pentru măști, dacă se tot împrumută pentru tot felul de matrapazlâcuri, atunci să facă bine Onor Guvernul să facă rost de lovele și pentru pensionari și copii. Să ne demonstreze că e un guvern responsabil și nu unul alcătuit din hahalere.

Oare să fi coborât atât de jos nivelul prestației politice încât dușmanii de-o viață (postdecembristă) să nu mai țină seama de principii? Sau atât de proști să fi fost să nu ne prindem de jocul dublu al unor politicieni autohtoni? Nu de alta, dar parcă tot asta auzim zi de zi că Stânga este reprezentată de bolșevicii, comuniștii, ciuma roșie, suma neîmplinirilor noaste în ultimii 30 de ani. Nu-i așa? Adică ăia care nu lipsesc din discursurile Dreptei, din site-urile de socializare. Și atunci, cum să faci blat cu ciuma roșie? A, nu se mai pune în situația asta? În declarații îi poți face comuniști, bolșevici, ciuma roșie, dar pe la spate poți să bați palma, de bună ziua, nu de altceva, cu ăia care, doar de ochii lumii, îți sunt dușmani, atunci când îți arde buza. Că nu se știe când îți vine și ție rândul la o altă înțelegere, blat sau cum s-o mai numi. Da, da, am înțeles cum stau lucrurile. Ei, în cazul ăsta se schimbă datele problemei. Ce zic cei mulți care cred în Stânga sau în Dreapta? Să nu mai creadă în nimic, asta să facă.

Poate veți spune că lucrurile nu stau chiar așa. Că bârfește târgul ori că mie îmi place să fac din țânțar armăsar. Credeți ce vreți. Inclusiv că sunt de rea credință, că îmi place doar să bag fitile. Nu am stat la curul celor care au negociat, dacă lucrul acesta s-a întâmplat, sau au bătut palma, dacă într-adevăr a fost așa, însă am văzut reacția, pe Facebook, a unui fost lucrător în administrația județului, la cel mai înalt nivel, și mi-a fost de ajuns. Omul îi susținea ideile candidatei în cauză, deși și Stânga are candidatul său la primărie. Este adevărat, nu este din partea PSD, dar e cam același lucru. La prima vedere pare scandalos, de neimaginat pe vremea lui Iliescu și Ionescu-Quintus. Da, dar asta a fost de mult. Între timp lumea s-a schimbat, s-au schimbat și principiile.

Și o să-mi spună respectivul că o dată, o singură dată este permis să faci și dintr-astea, că nu s-o face gaură în cer. Ce dacă te-au făcut ăia  comunist, bolșevic, ciuma roșie. Dacă știi ce vrei și îți urmezi interesul, lucrurile astea chiar că nu mai contează în subsolul politicii mioritice.

Dacă m-ați întreba și dacă ați avea răbdare, v-aș povesti zile întregi cum au fost alegerile la doi ani după revoluția din 1989. Cu adunări populare la care participau mii, zeci de mii de oameni, cu slogane de genul: „Voi n-ați mâncat salam cu soia“ „Monarhia, salvează România“ sau, „FSN, du-te în URSS“, cu „fluturași“ aruncați din avioanele utilitare, gen: „Când Iliescu apare, soarele răsare“, cu lipitorii de afișe care n-aveau somn zi și noapte, cu patimi nemăsurate, cu frați care nu mai vorbeau unii cu alții, cu oamenii gata să-și dea în cap unii altora dacă erau ponegriți Ion Iliescu, Petre Roman, Corneliu Coposu ori Ion Rațiu, cu trimiteri la trecutul partidelor istorice, începând cu răscoala din 1907, continuând  cu greva minerilor de la Lupeni din 1929 și cu celebra sirenă a lui Vasile Roaită. Și v-aș mai povesti cum se câștigau alegerile: cu butoaie de răchie destupate noaptea pe furiș, unii politicieni de astăzi știu ce spun, cu mici și bere, cu suta de lei, cu urna mobilă, cu kilul de făină și ulei, cu bricheta și cu pixul inscripționate, cu o umbrelă, ba chiar și cu calendare de buzunare, frumos colorate ori cu pungi goale de plastic.

Așa a fost în 1992, 1996, 2000, 2004, și tot așa au stat lucrurile în 2008, 2012. Aceleași lozinci, același scenariu blestemat, aceiași maimuțoi care promiteau investitori, locuri de muncă, drumuri asfaltate, toalete în școli, băncuțe, rondouri cu panseluțe, locuri de joacă. Aceleași minciuni cu care ne-am hrănit timp de douăzeci și opt de ani. Ei s-au ales cu funcțiile, în timp ce noi ne-am pricopsit cu o industrie tăiată în bucățele și aruncată la fier vechi, cu o agricultură fără țărani, cu o flotă fără vapoare și cu o armată cu generali, dar fără fruntași și caporali.

De azi, o nouă campanie. Chiar dacă unii dintre cei arătați mai spus nu mai sunt printre noi, cu siguranță se vor ridica alții să ne arate că sunt demni urmași ai celor care ne tot mințeau la mitingurile electorale, semn că nimic, dar absolut nimic nu s-a schimbat în 30 de ani de democrație.

Deci, atenție la ce vi se va spune, la ce vi se va promite. Nu de alta, dar nesimțirea este molipsitoare și se transmite de la o generație la alta mai ceva ca blestematul de Covid.

Liderii USR consideră că printre cele mai frecvente enunțuri se referă la: hoți / furt / escrocherie – indicate de 12% dintre participanții la studiu sau corupție / mită (10%). Asocierile pozitive sunt prezente într-o proportie redusă.

În aceste condiții nu este de mirare că participarea politică a cetățenilor este la rândul ei afectată și mai bine de jumătate dintre români aleg să nu se mai prezinte la vot.

„Cauzele care determină pesimismul și lipsa oricărei speranțe că lucrurile vor evolua pozitiv trebuie căutate în primul rând în modul în care s-a făcut și se face politică în România. Aceleași partide și aceași politicieni conduc destinele comunităților mai mici sau mai mari de 30 de ani, cu trădări și pactizare cu «inamicul», așa cum se întâmplă și acum în Caraș-Severin. Dănuț Mușa, primarul de la Vărădia, și Petre Hațegan, primarul de la Iablanița, au trecut de la PSD la PNL, Luminița Jivan, deputat și fostă președintă a PSD Caraș-Severin părăsește barca cu gândul spre alte orizonturi. Și nu sunt singurii. Până în 2018 Ion Mocioalca și Ion Spânu, aleși în 2016 din partea PSD, au schimbat partidul, la fel s-a întâmplat și cu Ion Tabugan, care trece de la PMP la ALDE și apoi la PNL. De altfel, Ion Tabugan a reușit o performanță unică în politică românească trecând în cele două mandate de parlamentar pe la nu mai puțin de cinci partide (PNL, UNPR – unde este ales pe lista PSD, PMP, ALDE și din nou PNL)“, se arată într-un comunicat de presă al USR Caraș-Severin.

Liderii acestei formațiuni consideră că partidele politice, fără de care nu se poate vorbi vorbi de democrație, care aveau menirea de a servi interesul public, au devenit instrumente de influență și putere în slujba potentaților locali și a clienților apropiați. Persoane anoste, lipsite de realizări profesionale sau personale, fără pregătire temeinică și-au construit cariere politice și au ajuns să ocupe funcții prin intrigi și impostură, slugărnicie sau traseism. Principiile și viziunile de dezvoltare, competența, democrația internă, transparența decizională sau meritocratia, fundamente pentru orice organizație care aspiră la reprezentarea intereselor comune au ajuns sloganuri goale de conținut care sunt vânturate prin fața ochilor electoratului o dată la 4 ani fără a fi respectate.

„Aceasta este motivul pentru care a apărut USR și mai mai târziu Alianța USR-PLUS, pentru că ne-am convins că schimbarea nu poate veni de la actuala clasă politică, ci numai din exterior.

Am ales să facem pasul către politică conștienți că nu vom avea o sarcină ușoară. Dar suntem încrezători că vom reuși!

Pentru că suntem noua forță a politicii în România, avangarda schimbării clasei politice actuale. Suntem uniunea oamenilor care doresc modernizarea și democratizarea reală a României, a celor care au decis să facă pasul pentru schimbare.

Suntem aici pentru a construi România de mâine, o țară în care fiecare să aibă libertatea și șansa de a-și construi viața așa cum și-o dorește, într-o societate în care toleranța și solidaritatea oferă sprijin și șanse egale tuturor, iar libera inițiativă și creativitatea ne transformă în oameni liberi de reminiscențele totalitarismului“, se mai arată în comunicatul USR.

Dar nu despre lucrurile acestea vreau să scriu, ci despre fair-play. E adevărat, nu suntem în sport, la fotbal, de pildă, când atacantul trimite mingea în aut sau se oprește din cursa spre gol când vede că portarul se prăbușește ca secerat, ci în politică în care nu există prințipii, ci doar dorința de a câștiga cu orice preț. M-aș fi așteptat ca beneficiarul direct al scoaterii din cursa electorală a lui Torma să fi schițat măcar un gest de bărbăție. Cu atât mai mult, cu cât știa că șansele de revenire în cursa electorală ale lui Torma erau infime. Nu neaparat să fi contestat decizia instanței, dar să fi dat de înțeles că-i pare rău ce i s-a întâmplat celui pe care, la un moment dat, chiar l-a lăudat pentru activitatea sa. E drept, e greu să faci un astfel de gest, mai ales într-o situație în care Dumnezeu ți-a pus mâna în cap, când nimeni nu-ți dădea vreo șansă să ajungi primar, lăsând Moldova Nouă fără candidat la primărie și fără consilieri  pentru următorii patru ani.

Eu, care îl cunosc de vreo 20 și ceva de ani, așa îl credeam în stare pe Ion Chisăliță, care toată viața lui a fost un pedist de nădejde, cu rezultate remarcabile pe unde a trecut. Ca liberal pârât, iertată să-mi fie exprimarea, nu știu să fi făcut ceva în politică. O fi făcut pe strada lui, în cartierul în care a locuit, dar nu în Moldova Nouă sau Caraș-Severin. Adică de opt ani, de când l-a urmat pe Sorin Frunzăverde în PNL a avut cu totul alte preocupări. N-a mai auzit nimeni de el. A stat mai mult pe la Timișoara unde a predat la universitate. Și nici nu cred că s-a simțit confortabil în PNL. Poate greșesc, dar cred că nici măcar cotizația la partid nu și-a plătit în acest timp, și nu că nu ar fi avut de unde, ci pentru că la anii săi chiar nu-l mai interesa politica. Norocul său a fost cu demisia din PNL a lui Torma. Atunci, în disperare de cauză, liberalii s-au gândit la el, doar așa de ochii lumii.

În urmă cu ceva timp, Torma îl chema pe Chisăliță alături de el, cu sfaturi, cu experiența sa, cu relațiile dobândite de-a lungul anilor. Astăzi, Chisăliță este indiferent la ce i s-a întâmplat actualului primar. Sincer, nu m-aș fi așteptat ca să iasă în public și să declare că nu e corect sau că nu acceptă o dispută lipsită de fair play. Repet, chestiile astea le vedem doar în filmele americane, nu și în politică. Dar un gest, fie el și personal, ar fi însemnat mult pentru ceea ce așteptăm de ani de zile de la politicienii noștri.

Și mai este ceva, cei care sunt tentați să spună: „Dă-l dracu pe Torma ăsta că nu e muritor de foame ca noi“, o fac din răutate, din frustrările adunate în timp, din neputința de a-și depăși propria condiție. Spun asta oamenii care recunosc că la primărie se vine să furi, să te îmbogățești. Ceea ce nu e cazul actualului primar. Torma nu e muritor de foame. Mai mult de atât, el și familia sa oferă locuri de muncă în Caransebeș, Reșița, Timișoara, Oravița și Moldova Nouă. Torma nu a venit la primărie să se îmbogățească. Nici să facă șmecherii. Poate că oameni ca ăștia nu au ce căuta în politică și administrație.

Torma nu va muri de foame, dar democrația noastră de sorginte mioritică a primit un nou bobârnac. Al câtelea? Nu mai contează!

Așa că, vizita lui Orban s-a limitat doar la câteva întâlniri cu candidații din Caransebeș și Reșița, o plimbare prin șantierul din centrul Reșiței și câteva strângeri de mână cu liderii locali. Totul a fost pe fugă, Ludovic n-a avut timp nici măcar de o țuică de Teregova sau de Feneș ori de un șpriț cu camarazii săi. Frumos ar fi fost să fi mers la UCMR, să fi văzut halele, astăzi triste și pustii, unde s-au fabricat turbine, motoare navale, locomotive. Că așa face un prim-ministru cu bun simț și grijă față de popor. Cine știe de ce nu a mers. Poate i-a fost rușine după ce declarase în urmă cu un an la mitingul de la Reșița pentru alegerile europarlamentare: „Vă garantez că, atunci când PNL va ajunge la guvernare, va pune pe picioare această uzină care a construit în toată România și care a dus faima muncitorilor din Reșița în toată România!” Și, atunci, ce să fi căutat? Ce să le fi spus muncitorilor? Mare lucru, de parcă e singurul politician care promite în campanie? Să fim serioși. Nu mai departe, Rareș Bogdan, ce ar putea să îi ia locul lui Orban într-o bună zi la conducerea partidului, care ne asigura că după o lună de guvernare PNL va tăia pensiile speciale. Iată că se face anul. E adevărat, a spus când va ajunge PNL la guvernare, dar ce, asta a fost guvernare? Să fim serioși.

Până la urmă, pe premier tot nu l-a lăsat inima să plece din județ fără să facă un popas mai de Doamne Ajută. La Măureni, la prietenul său primarul Brian Filimon, unde s-a plimbat pe drum la vale, inaugurând un trotuar. Veți spune că trotuarul ăsta a mai fost o dată inaugurat. La fel ca și drumul spre Șoșdea. Și ce-i cu asta? Nu poate omul să facă asta de mai multe ori? Și, apoi, una e ca primarul să taie panglica cu doi, trei colegi veniți de la județ și alta să le inaugurezi cu ăia de la Compania Națională de Investiții, cu presa după tine și cu premierul României. Chiar dacă nu a promis, e posibil ca Ludovic Orban să revină în Caraș-Severin, poate chiar într-o vizită de lucru, să taie panglica tricolor la terenul cu gazon sintetic, tot de la Măureni.

Orban nu este singurul politician de rang înalt venit în Caraș-Severin care a fost ferit de ochii lumii. Care nu a vrut să se întâlnească cu amărăștenii. Acum doi ani, Liviu Dragnea a fost băgat și scos pe ușa din dos a locației în care participase la o conferința județeană a PSD, tocmai pentru a nu da ochii cu cei de afară veniți să-l vadă. La fel și în cazul Vioricăi Dăncilă când a venit la Reșița. Iluminații partidului din acea vreme au băgat-o într-o mașină și au dus-o la Slatina Nera și au plimbat-o pe ale coclauri din Clisura Dunării, în loc să-i fi făcut un program de întâlniri și de vizite în municipiul reședință de județ. Bieții oameni știau ei ce știau, că nu era o plăcere să fi ieșit în lume taman cu Dăncilă, dar, totuși…

Concluzia? Politicianul care fuge de popor este terminat!