De ceva vreme, tabloidele scriu că Harry, feciorul lu’ Charles, cum ar veni, n-ar fi decât după mă-sa de viță nobilă. Ba că e prea roșcat la păr și la barbă, lucru mai puțin întâlnit în familia regală, ba că e căpos și-i sare țandăra din te miri ce. Alții s-au găsit să spună că nu are maniere de prinț, deși Charles și Diana au băgat o grămadă de bani în curul lui. Dar cel mai mult și mai mult a cântărit faptul că seamănă mai mult cu maiorul ăla cu care Diana se încurcase la un moment dat, decât cu bătrânul rege. Acum, când Lady Di nu mai e în viață e greu de aflat adevărul gol-goluț. Cert este că povestea a ajuns și la urechile monarhului, vecinul lu’ Kati neni din Viscri care, ce credeți? În loc să-l fi păzit de bârfele de la palat, îl tachina una, două pe ăsta micu’: „Cine știe dacă sunt chiar tatăl tău adevărat. Poate că tatăl tău adevărat este în Boadmoor.” Vă dați seama ce copilărie traumatizantă a avut bietul băiet.
După cum vedeți, nici regii nu mai sunt ce-au fost odată. Unii, ca în exemplul dat, au luat-o razna de tot, chiar dacă în anii ’90, Charles a efectuat un test ADN, pe ascuns, să fie sigur că nu crește la curtea lui copilul altuia. Și dacă ar fi crescut, care ar fi fost problema? Că doar n-ar fi fost primul monarh din lumea asta pus într-o astfel de situație. La urma, urmei, nici Charles n-a fost ușă de biserică. Amintiți-vă cum se iubea de mama focului cu Camelia, în timp ce Diana spăla scutecele copiilor. Așa că, nu i-ar fi stricat să crească în bătătura lui copilul altuia. Pe de altă parte, Charles s-a comportat ca un adevărat gentelman. Că s-ar fi putut duce la maiorul ăla să-i fi bătut obrazul sau să le fi cerut superiorilor să-l treacă în șomaj că, vorba aia, Hewitt ăla era supusul Măriei Sale. Dar nu a făcut-o, ci a preferat să tacă și să înghită în sec ori de câte ori afla despre escapadele amoroase ale prințesei.
Să se fi întâmplat la noi una ca asta. Nu contează unde. În Casa Regală, Cotroceni, Parlament, Palatul Victoria ori în showbizul mioritic. Mama, mamă ce scandal ar fi ieșit. Ce păruieli pe stradă, ce Dumnezei și vorbe de duh despre toți morții, crucile din cimitir și obiectele de cult dintr-o biserică, ce live-uri la televiziuni!. Încornoratul ar fi călcat-o în picioare pe madame. Ar fi tocat-o ca pe vrejul de dovleac pe care îl dai la rățuște. Franjuri ar fi făcut din ea, Că de asta trăim în Românica, pe un picior de plai, pe-o gură de rai…
