Ne-ați zăpăcit cu calcule, cu demonstrații pe tablă la televizor, cu explicații. Că ne dați ba 6,5% la pensii, ba 10%. N-ar fi fost rău nici 15%, dar dacă nu e de unde… Seară de seară aceeași poveste a banilor care nu sunt. Nu sunt pentru pensii și salarii, să ne înțelegem. Pentru voi și ai voștri, tot se mai găsește câte ceva pe fundul sacului bugetar. Până la urmă o să ne mulțumim și cu 12,5%, plus asigurările (pe cuvânt de onoare, sic!) că tot acolo o să ajungem, dacă socotim ajutoarele de încălzire, cardurile alea de alimente și alte drăcovenii de genul ăsta. Una peste alta o să fie bine și la vară cald. În capul vostru, da, într-al nostru, nu.
Sărumâna nea Nicule, să ne trăiești don Marcel! Dumnezeu să vă dea sănătate și vă mulțumim că aveți grijă de noi. Din sărăcia voastră ne dați și nouă iluzia binelui pe care l-am auzit rostit, într-o cazarmă din Târgoviste, în urmă cu 30 și ceva de ani în urmă, de savanta de renume mondial, mamă iubitoare de țară: În România n-a murit nimeni de foame și de frig.
Că dacă atunci n-a murit nimeni atunci, de ce ar face-o acum în epoca încălzirii globale, a supermarketurilor ticsite cu mâncare, când pensiile cresc cu un procent de 12,5% și cu un braț de tichete și carduri pentru tot felul de ajutoare?
