15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
var bannersnack_embed = {"hash":"b13fb8l5h","width":1000,"height":150,"t":1598617057,"userId":35866376,"type":"html5"};

Ce s-a întâmplat cu turiștii aflați în trenul-ghinion? Păi, ce să se întâmple, unii și-au continuat excursia apelând la taximetriștii din Anina, alții s-au întors la destinație, pe calea ferată, bombănind și înjurând de mama focului ghinionul avut, precum și lipsa de soluții a celor de la CFR. De bombănit, ca de bombănit, că la asta suntem campionii Europei, dar de înjurat, de ce? Măi, nene, singuri și-au ales să facă excursia asta, nu i-a împins nimeni de la spate, așa că, mucles! Data viitoare să se gândească de două ori înainte de porni la drum pe cărări de munte și de căi ferate.

Iar o să se zică că nu sunt bun decât să critic și să fac bășcălie de unii, de alții. Că sunt obsedat de conducătorii pe care i-am ales și alte chestii de acest gen. Sincer, dacă după episodul cu locomotivele rămase în pană lucrurile ar fi intrat în normal, sigur nu aș mai fi scris nimic. Dar când auzi că una din cele două locomotive a ajuns săptămâna asta în depoul din Timișoara pentru revizie, în condițiile în care respectiva a trecut pe acolo și luna trecută, tot pentru revizie, atunci cum să nu te apuce dracii? Păi, băi, voi ăștia de la CFR vă bateți joc de eforturile lui Romeo Dunca în materie de turism? Chiar nu vă e rușine? Președintele se chinuie să facă turism până și la Marila, la poarta sanatoriului pentru TBC, iar voi nu sunteți în stare nici măcar să puneți o locomotivă de Doamne Ajută. Păi, asta e treabă, bă băieți?

Cum? Veți ieși în curând cu o aplicație pe telefon și nu va mai trebui  să ne ducem până la Anina și Oravița pentru plimbarea cu Semeringul? Și vor veni turiștii? Da? Doar stând în vârful patului și butonând telefonul? Mare minune, frate! Ce a ajuns și tehnica asta, domnule. Cred că la o aplicație asemănătoare s-a gândit și Dunca când a spus, vizita familiilor bolnavilor la sanatoriu va deveni: „Un punct important de bunăstare economică. Vor veni, vor fi cazaţi în zonă, vor mânca în restaurantele de aici, vor merge şi cu (corect e „pe”, dar treacă de la mine ) Semeringul Bănăţean şi e un mod în plus de a atrage atenţia asupra acestei zone frumoase“. Totul din vârf’ patului!

Ce ziceți, strategie curată, iar pe căldurile astea, orice declarație ne este iertată!

Dacă frumusețea asta o mai menții cu câteva ședințe de masaj, ceva antrenamente la sală, operații estetice ori vizite la coafeză și manichiuristă, altfel stau lucrurile când vine de deșteptăciune. Că vorba aia, ce ai în cap aia e, cu ea defilezi pe unde te port pașii. Iar cea mai bună dovadă e atunci când te prezinți la câte un examen pentru a ocupa o funcție importantă într-o instituție a statului. Că se mai întâmplă și din astea, să dai examen să se vadă dacă ești capabil să conduci o instituție a statului. Iar când acesta e pe bune, organizatorul riscă să rămână mult și bine cu postul neocupat.

Spre exemplu, pentru șefia Casei Județene de Asigurări de Sănătate s-au ținut două astfel de examene în mai puțin de trei luni. La primul dintre ele, rezultatul a fost de coada clasamentului. Atât de slab, încât candidatul ar fi putut sta liniștit acasă și să nu mai fi făcut drumul de pomană până la București. La cel de-al doilea, rezultatul a fost mai bunicel, însă tot dezastruos. La fel și la examenul pentru șefia Direcției Județene pentru Cultură la care, între altele, s-a cerut să fi citit măcar o carte în ultimii cinci ani, alta decât Scufița Roșie ori Harap Alb.

Dar să nu ne ducem atât de departe și să rămânem la oile noastre aici, acasă. Examen pentru ocuparea funcției de șef de ocol silvic. Unul dintre candidați, inginer, bineînțeles, a luat în final nota 2,60! Da, ați citit bine, 2,60! Notă nu de corigent, ci de repetent. Omul nu-i venit chiar cu pluta, cum ar crede unii, ba chiar conduce ocolul respectiv, doar că era nevoie și de un examen. Ei, aici e aici, aparent el părea capabil, deștept chiar, cu proptele, familie bună (politică în primul rând), cu referințe grozave, cu…  Numai că, după un astfel de rezultat nu poți să nu te întrebi: Bă cât poți să fii de prost ca să nu iei măcar un 5? Cum o fi făcut, bă, ăsta facultatea, pe brânză și răchie? Că altfel nu se explică. La ce notă a luat, ca inginer și nu ca un amărât de pădurar, stai și te întrebi dacă e capabil să facă diferența între ferigă și urzică, între metru liniar și metru cub. Sau, dacă deosebește carpenul de ștejar și paltinul de fag.

O fi partidul în spatele tău, dar pune dracului, bă, nene, și tu mâna pe carte sau întreabă pe ăia mai bătrâni la ce folosește mușețelul, coada șoricelului, în ce perioadă a anului se recoltează zmeura, afinile. Nu de alta, dar faci pădurea de ras cu știința ta. Întreabă, bă, să nu mori prost sau să ajungi de mirul lumii când dai un examen ca ăsta. Nu e rușine să întrebi, dacă în facultate ai trecut ca gâsca prin apă. Parol!

BlueSky (БлюСкай) – так называемый китайский аналог неповторимого шеллака. Сомнительная реноме страны изготовителя не имеет ничто общего со конкретной компанией. Изделие с BlueSky отличается высоким качеством, обширно востребована на иностранном и нашем базарах. Демократичная цена вместе со стойкостью – залог успеха данной компании. Гель-лаки Сanni прославились из-за Алиэкспресс. (mai mult…)

Să nu ne bucurăm de răul nimănui, cu atât mai mult cu cât este vorba de Luminița Jivan, căreia noi toți ar trebui să-i mulțumim pentru tot ce a făcut bun pentru județ pe vremea când se plimba la braț cu Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă și Codrin Ștefănescu. Hai, lăsați la o parte răutățile legate de DNA, parcă voi nu știți că procurorii ăștia de la anticorupție nu știu altceva să facă decât să-i trimită pe oamenii politici în judecată? Cu sau fără rost. Ș-apoi, politicienii, gen Luminița, sunt conștienți că la un moment dat vor plăti cu libertatea pentru faptele lor, însă își asumă acest risc, doar să ne vadă pe noi fericiți.

Doamne, domnule președinte, cum ai fost în stare să semnezi o Dispoziție ca aia? Hai, aș fi înțeles dacă ar fi fost vorba de un angajat de la Drumuri Județene, de un șofer, de unul care îl peria pe Hurduzeu, dar taman la Luminița ți-ai găsit să renunți? La Luminița pe care, la propriu, am auzit-o plângând în timp ce povesteam cu ea la telefon despre răutățile acestei lumi? E adevărat, mai și râdea, ca orice femeie. Nu știu dacă executa la comandă sau nu când făcea bâza de Vela și liberali. Dar dincolo de toate, ce rău ți-a făcut femeia aceasta de care, să nu uităm, tot matale te-ai rugat de ea să vină să te lumineze la minte și să-ți aducă bani fără număr în județ, dar și să te învețe cum să te ferești de DNA? E drept, nu avea cine știe ce leafă ca și consilier 3, dar decât deloc… Ce om fără suflet, domnule președinte. Să nu-mi spui că ai cedat psihic la toate rahaturile  apărute în presă legate de ea, că nu te cred.

Cum, să stau liniștit că s-ar putea să-i găsești ceva mai bun? ‘Oțule, ce m-ai speriat cu datul afară. Deci, e adevărat ce se vorbește, că o muți pe o funcție mai babană? Pregătești un proiect privind reorganizarea aparatului de specialitate al Consiliului Județean? Sau, ceva în genul ăsta. Sigur, înțeleg, un mic artificiu, ca să o faci șefă de cabinet. Bine, nu trebuie să-mi confirmi ce bârfesc ăștia care nu mai au loc de Luminița. Ei, așa mai merge, salariu mai mult decât dublu, respectul, chiar dacă nu e ca pe vremea PSD, e la loc de cinste. Ce mai, te-ai gândit bine, numai să nu o fi păcălit pe biata femeie. Înțelegi ce zic? S-o fi pus să își semneze demisia, ca apoi să o întorci ca la Ploiești. Glumesc, ce naiba, nu ții la glumă? Știu că ești parolist.

Auzi, dar nea Marcel Vela ce zice? Că auzisem eu că nu ar prea fi de acord cu așa ceva. Că le strici blazonul liberalilor cu Luminița. Credibilitatea. Ceva de genul ăsta. Sau, până la alegerile de sâmbătă de la partid el nu se bagă în problemele matale? Întreb și eu ca tot omul curios.

Dar, cum aș putea să mă abțin când văd cum o ia din senin pe arătură. Când vorbește vrute și nevrute de-i lasă pe toți cu gura căscată. Ia citiți aici ce a putut spune într-o conferință de presă în care se discuta reabilitarea sanatoriului Marila, de lângă Oravița: „Închipuiţi-vă ce înseamnă să concentrăm aici bolnavii din ţară într-un loc atât de frumos şi atât de bun pentru sănătatea bolnavilor de plămâni. E un punct important de bunăstare economică, vizita familiilor la acest sanatoriu. Vor veni, vor fi cazaţi în zonă, vor mânca în restaurantele de aici, vor merge şi cu Semeringul Bănăţean şi e un mod în plus de a atrage atenţia asupra acestei zone frumoase“.

Da domnule președinte, aveți mare dreptate. Moldova Nouă din vremea embargoului a fost pistol cu apă pe lângă ce va fi în pădure, la Marila. Parcă văd cum vor apărea langoșeriile, la 2 lei, 2 doi lei și jumate bucata, langoși simpli, cu brânză și mărar ori cu magiun, chioșcuri cu sucuri și pancove glazurate, rulotele cu slană, cârnați și alte bucate tradiționale. Vizitatorii care prind primăvara se vor delecta cu o tocăniță de melci, cu o fripturică de pui de baltă sau, pur si simplu, cu o salată de ștevie. Sănătate curată și prosperitate economică pe măsură. Comercianți de suveniruri, vânzători de bomboane cu susan și semințe de floarea soarelui, la cornet, vată pe băț și câte și mai câte bunătăți culinare din Banatul de Munte. Proprietarii de pensiuni și hoteluri nu vor mai prididi cu cazarea celor ce vor veni să-și viziteze rudele internate la Marila, vor apărea investitorii strategici, veți asfalta drumurile forestiere, veți construi alte edificii de utilitate publică, de ce nu și un cimitir că, vorba românului, de câte nu sunt nevoie la casa omului.

Vai, domnule Dunca, câte avioane vă trec prin cap! Se vede că sunteți om de afaceri, numai la bani vă este gândul. Chiar credeți că ăla care vine (dacă vine!) de la sute de kilometri să-și vadă ruda internată îi mai arde de cazare, de hoteluri și restaurante (vorbiți despre ele, de parcă ar fi la fel de multe ca pe Muntele Mic), de plimbări cu Semeringul, de tiroliene, de parapante ori de alte sporturi extreme? Asta credeți. Vă spun eu, care nu sunt președinte de CJ, că vă înșelați. Amărâtul ăla vine, stă o oră, două, vorbește cu doctorul, apoi face cale întoarsă. Care distracție? Care cazare ori plimbări cu Semeringul? Dacă cu vise de astea vreți să dezvoltați zona și județul, apăi, sincer, ne-am dat dracului de tot, domnule Dunca.

Alo, domnul Vela, ce faci domnule? Păi se poate una ca asta? Ai uitat când Luminița îți dădea bobârnace în presă și ce picioare în posterioare vă trăgea la toți pe unde vă prindea? Da, Luminița pe care Dunca a așezat-o în dreapta lui, deși ea e de stânga până în măduva oaselor. Dacă nu-ți mai amintești, umblăm la Google, la declarațiile din vremea în care se plimba la braț prin județ cu alde Veorica, Dragnea și Cuc.  A, asta era mai de mult și nu se mai pune acum. Am înțeles cum stă treaba. La urma, urmei îi înțeleg și alegerea făcută de domnul președinte Dunca, din moment ce partidul nu are un strateg de talia ei, unul care să deschidă ușile la București. Luminița a lucrat acolo și, cu siguranță, mai cunoaște un portar, o secretară dactilografă… Să nu mai vorbesc de tupeul de care dă dovadă dumneaei, de parcă ai matale au dosare la DNA și nu ea. La capitolul ăsta nu o întrece nimeni.  Normal, din moment ce același Dunca îi sare în apărare.

Apropos, domnule Dunca, e adevărat că Luminița Jivan a demisionat ieri din funcția de consilier personal? Cică salariul pe care îl primește, vreo 3.500 de lei în mână, nu o satisfăcea. Sunt povești? Ei, ce să-i faci, așa sunt cârcotașii, inventează povești. Da’, nu-i adevărat nici faptul că pe ordinea de zi a viitoarei ședințe de CJ va fi introdus un proiect de hotărâre de modificare a organigramei, prin care se reînființează funcția de șef de cabinet? Sigur, nu neaparat pentru Luminița, departe de mine gândul, ci doar așa… Să fie, că nu strică. Nici asta nu știi?

Nu pot să cred că nu ești la curent cu toate astea. Sau poate nu vrei să ne spui, să nu îmi strici ziua de dimineață. Da’, lasă că aflu eu și-ți spun și matale. Bine?

Să știți că povestea asta cu cortul nu e caterincă. A spus-o chiar președintele Consiliului Județean Caraș-Severin cu gurița lui, sătul de minciunile lui Cîțu: „Vrem să le facem licitații, tot cu clauză suspensivă, proiectare tot, și în momentul în care le avem, să mergem și noi să ne punem pe treptele Guvernului, ne facem un cort probabil acolo, și să le spunem că trebuie să vină niște bani și în Caraș-Severin pentru aceste reparații!“. Câtă implicare! Câtă determinare, și noi nu înțelegem din această zbatere.

Bravo, nea Romeo, ești tare de tot, domnule. Așa să faci, să te duci la București, nu doar să stai acasă și să dai din gură. Dă-le peste nas și să le bați obrazul ălora din guvern care te-au lăsat fără finanțare pe PNDL. Amintește-le ce promiteau în campanii, nu te lăsa la ei. Să nu te miști de acolo până nu te rezolvă băieții. Ca să fii mai convingător, ia-ți consilierii și colaboratorii apropiați cu matale, cu pancarte de tot felul. Dar fără înjurături și jigniri, gen: „partid de hoți“ sau „pe ei, pe ei, pe ei pe mama lor.“  Nu, asta se striga pe vremea lu’ domnii de la PSD și a lu’ Veorică. Cîțu e altceva, nu e chiar de la coada Bălțatei românești. E umblat, e școlit nu ca ăia de dinainte.

Ia-o și pe Luminița, să vedem de ce e în stare, că până acum ai lăudat-o mai ceva ca pe Ecaterina Teodoroiu. Iar dacă vezi că nu o scoți la capăt cu ăia, amenință-i cu greva foamei. Asta ar fi tare de tot. Protest suprem, fără mâncare, fără apă, mă rog, fără alte consumabile de zi cu zi. Dacă vei face asta, intri în istoria locului. Ne-ai face mândri că am ales un astfel de președinte. Rabzi și matale de foame trei-patru zile, dar măcar ai șanse să rezolvi ceva. Altfel, cu vorba bună nu ai cum să-l convingi pe Cîțu, mai ales acum când a aflat că Marcel (Vela) și ai lui, s-au dat de partea lui Orban. Chiar așa, ce dracu nea Romeo, taman acum v-ați găsit să dați cu oiștea în gard? Voi nu ați văzut că pe Șică Mandolină îl lasă nervii, Iohannes și toată lumea? Să-mi bag picioarele, voi sunteți tot pe dos. Păi, se mai uită Cîțu la voi când va ajunge președinte? Asta s-o credeți voi!

A, era să uit, înainte de a pleca cu cortul la Bucale, asigură-te că ai autorizație de protest, vorbește cu ăia de România TV și Antene să fie cu ochii pe matale și sună-l pe Arafat să-ți asigure o ambulanță SMURD, în cazul în care intri în greva foamei. Hai, că-i mișto!

Asta e ultima lui dorință. Să facă un clip despre Caraș-Severin, această Elveție a României, și să-l promoveze pe Facebook, Twitter, pe You Tube, Istagram, Tik tok și ce s-o mai găsi pe lumea asta. Și știți de ce? Pentru că, într-o dimineață, mai spre prânz, a avut așa, cum să spun eu să fiu bineînțeles, a avut o revelație. Se făcea că plutea deasupra munților, văilor și apelor, aflate în inventarul acestui colț de țară. Și cum plutea el așa, deodată și-a dat seama că, bă nene, ce județ de județ avem, și e foarte mare păcat că foarte mulți români, dar și cetățeni străini, nu au ajuns aici niciodată și nici nu știu ce comori turistice ascunde Banatul de Munte. Ce tare, domnule, ce tare. Asta da, revelație, urmată, în mod firesc, de îndemnul patriotic adresat Europei trufașe care habar nu are ce frumuseți zac pe Muntele Mic și la poale de Semenic, să vină la sfârșit de săptămână la noi la o coleșă, o brânzică și un păstrăv prăjit.

Și după revelația asta, a luat telefonul, a intrat pe Facebook și, uite ce-a ieșit din tastarea sa: „Se vorbește mult despre turism zilele acestea, despre destinații de vacanță, locuri frumoase din România sau din afara granițelor, despre oferte avantajoase și pliante seducătoare. Pentru că Dumnezeu a binecuvântat România cu locuri minunate, trebuie să le lăudam și noi pretutindeni, iar cei ce se întorc din orice destinație externă, să poată pune cărămizi pentru mai bine. Aici, acasă!“ Înduioșător, ce să zic. Un amestec de scenariu de film indian și colaj literar românesc.

Și asta n-a fost totul, și-a tras o poză de stă mâțu-n coadă. Ce Tom Cruise, ce Lino Ventura! Cârcotașii s-au grăbit să scrie că e făcută în cerdacul  cabanei lui Dunca. Și ce are bă, dacă e făcută acolo? Ce are sula cu prefectura? Ce, voi n-ați făcut niciodată un coteț de găini fără a avea autorizație de construcție? Și, atunci? Așa și cu Dunca. N-o fi știut săracul că-i trebuia autorizație, iar dacă nu a știut, acum ce să facă, să o demoleze? Sau să-l fi oprit pe Marcel Vela să se pozeze cu munții ăia pe fundal?

Bă, frate Marcele, ce le mai zici, domnule. Nu știu de unde le scoți, dar ne ungi la suflet cu vorbele matale: oferte avantajoase, pliante seducătoare. Pe noi ca pe noi, dar mai cu seamă pe Romeo Dunca cu muntele lui. Până mai ieri nu prea erai convins că nea Romică face bine că se ia în gură cu toată lumea, inclusiv cu ai matale din PNL, iar acum văd că vrei să-i faci reclamă, să vină lumea puhoi iarna, vara, toamna, primăvara. Sigur, revelația e revelație și trebuie promovată. Lipim, cu aracet sau prenandez, bucata aia de stâncă care s-a desprins din cascada Bigăr, mai plombăm un drum județean, mai tipărim o broșurică și un ghid turistic și gata cu reclama despre această Elveție a României.

Frate, Marcel, dacă tot ai avut revelația asta, nu vrei să le fii ghid celor care se vor buluci să urce pe Semenic și Muntele Mic? Măcar până la alegerile din 17 iulie din peneleul județean, să-i arăți lui Dunca că-ți pasă de muntele lui? Ce zici? Poate că ți-e greu să faci una ca asta, ai și matale câteva kile în plus, dar știi cum e, până când treci puntea…

S-a oprit locului, apoi a intrat în vorbă cu un muncitor tinerel, care își expunea la soare bustul gol „a la Ronaldo“. „Bă, taică, ce lucrați voi aici“, l-a întrebat curios nea Ilie de la Sculărie. Șmecher, puștiul l-a scanat din cap până în picioare, apoi i-a răspuns ironic: „Tataie, facem și noi ce putem. Mai stăm, mai lucrăm, iar mai stăm, că nici Dumnezeu nu a făcut lumea într-o singură zi“ „Asta văd, i-a întors vorba nea Ilie, dar ce lucrați?“ „Facem un UPU, i-a replicat acesta zâmbind. Știi ce-i ăla un UPU? UPU, nu LUPU“ Bătrânul nu s-a lăsat luat peste picior că, vorba aia, nu degeaba muncise o viață întreagă la Sculărie. „UPU, UPU, dar ce faceți cu el? Că spitalul ăla nou îl face la dracu-n praznic, iar pe ăsta vechi îl închideți, că așa vrea Dunca. Așa că, din UPU ăsta faceți muzeu sau ce altceva?“.

Cum tinerelului i se terminaseră răspunsurile, nea Ilie de la Sculărie a plecat în treaba lui bombănind: „Cum să bagi bă, bani în ceva ce peste câțiva ani nu-ți va mai fi de folos? Că, vorba aia, nu poți să primești pacienții în UPU de pe Strada Făgărașului și să-i trimiți pe secțiile noului spital județean, la peste un kilometru distanță. Bă, trebuie să ai numai avioane în cap ca să faci una ca asta.“ Sau să te scarpini ca olteanu’. Că bine le zicea Dunca pesedeilor lipsiți de imaginație, la ce să bage bani în lucrările de reparații la cele trei staționare, când în capul lui zace un spital nou? Așa și aici, la ce bun un UPU nou, dacă tot te muți în Triaj?

Nea Romeo, ce zici, n-are dreptate nea Ilie de la Sculărie? Eu cred că are, dar mai cred că și matale ai, doar că de la atâtea avioane, pardon, idei care îți trec prin cap zi și noapte, uneori ți se încurcă circuitele. Ca să nu se ardă, ia-l pe nea Ilie consilier personal la cabinetul matale. Te asigur că face cât toți ceilalți consilieri la un loc, că nu degeaba a lucrat la Sculărie, unde se lucra cu capul, nu cu curu’!