Dar nu despre lucrurile acestea vreau să scriu, ci despre fair-play. E adevărat, nu suntem în sport, la fotbal, de pildă, când atacantul trimite mingea în aut sau se oprește din cursa spre gol când vede că portarul se prăbușește ca secerat, ci în politică în care nu există prințipii, ci doar dorința de a câștiga cu orice preț. M-aș fi așteptat ca beneficiarul direct al scoaterii din cursa electorală a lui Torma să fi schițat măcar un gest de bărbăție. Cu atât mai mult, cu cât știa că șansele de revenire în cursa electorală ale lui Torma erau infime. Nu neaparat să fi contestat decizia instanței, dar să fi dat de înțeles că-i pare rău ce i s-a întâmplat celui pe care, la un moment dat, chiar l-a lăudat pentru activitatea sa. E drept, e greu să faci un astfel de gest, mai ales într-o situație în care Dumnezeu ți-a pus mâna în cap, când nimeni nu-ți dădea vreo șansă să ajungi primar, lăsând Moldova Nouă fără candidat la primărie și fără consilieri  pentru următorii patru ani.

Eu, care îl cunosc de vreo 20 și ceva de ani, așa îl credeam în stare pe Ion Chisăliță, care toată viața lui a fost un pedist de nădejde, cu rezultate remarcabile pe unde a trecut. Ca liberal pârât, iertată să-mi fie exprimarea, nu știu să fi făcut ceva în politică. O fi făcut pe strada lui, în cartierul în care a locuit, dar nu în Moldova Nouă sau Caraș-Severin. Adică de opt ani, de când l-a urmat pe Sorin Frunzăverde în PNL a avut cu totul alte preocupări. N-a mai auzit nimeni de el. A stat mai mult pe la Timișoara unde a predat la universitate. Și nici nu cred că s-a simțit confortabil în PNL. Poate greșesc, dar cred că nici măcar cotizația la partid nu și-a plătit în acest timp, și nu că nu ar fi avut de unde, ci pentru că la anii săi chiar nu-l mai interesa politica. Norocul său a fost cu demisia din PNL a lui Torma. Atunci, în disperare de cauză, liberalii s-au gândit la el, doar așa de ochii lumii.

În urmă cu ceva timp, Torma îl chema pe Chisăliță alături de el, cu sfaturi, cu experiența sa, cu relațiile dobândite de-a lungul anilor. Astăzi, Chisăliță este indiferent la ce i s-a întâmplat actualului primar. Sincer, nu m-aș fi așteptat ca să iasă în public și să declare că nu e corect sau că nu acceptă o dispută lipsită de fair play. Repet, chestiile astea le vedem doar în filmele americane, nu și în politică. Dar un gest, fie el și personal, ar fi însemnat mult pentru ceea ce așteptăm de ani de zile de la politicienii noștri.

Și mai este ceva, cei care sunt tentați să spună: „Dă-l dracu pe Torma ăsta că nu e muritor de foame ca noi“, o fac din răutate, din frustrările adunate în timp, din neputința de a-și depăși propria condiție. Spun asta oamenii care recunosc că la primărie se vine să furi, să te îmbogățești. Ceea ce nu e cazul actualului primar. Torma nu e muritor de foame. Mai mult de atât, el și familia sa oferă locuri de muncă în Caransebeș, Reșița, Timișoara, Oravița și Moldova Nouă. Torma nu a venit la primărie să se îmbogățească. Nici să facă șmecherii. Poate că oameni ca ăștia nu au ce căuta în politică și administrație.

Torma nu va muri de foame, dar democrația noastră de sorginte mioritică a primit un nou bobârnac. Al câtelea? Nu mai contează!