15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
caras-severin

Culmea, asta se întâmplă nu într-o perioadă de criză, de lipsă de credibilitate la nivel național, ci pe un trand crescător în privința încredii populației în PNL. Pierderea Primăriei Caransebeș poate fi asemuită cu bătaia la curul gol încasată de Napoleon la Waterloo. Și ea este cu atât mai dureroasă, sau rușinoasă, depinde de cum privești problema, cu cât în spatele candidatului liberal a stat unul dintre oamenii de seamă ai vremurilor noastre, ministrul Marcel Vela. Aș fi fost în stare să pariez că Vela ar fi dat orice, poate chiar și Consiliul Județean, doar ca să păstreze primăria pentru că, istoria nu-i va ierta faptul că a pierdut-o într-un moment de glorie politică.

Învinsa de ieri, Andra Pleșa, spunea, la ieșirea de la vot, că la sfârșitul zilei de 27 septembrie, Dumnezeu ne va arăta pe cine iubește mai mult. Sigur, lucrurile puteau sta și altfel, cu Felix Borcean în postura de învins fără glorie, însă providența a vrut altceva și a făcut dreptate. Poate cu un alt adversar, fie el liberal, Felix Borcean nu ar fi câștigat primăria sau, dacă ar fi câștigat-o nu ar fi făcut-o la o diferență de peste 1.500 de voturi. A câștigat-o la pas, pe fondul unei campanii îndelungate de denigrare a sa, de șicane de tot felul, de dosare penale trimise la înaintare, care ar fi trebuit să-l intimideze pe cel care se încăpățâna să cedeze în fața celui care îl făcuse om cândva.

Și toate acestea s-au întors împotriva lui Marcel Vela. A plătit pentru mândria lui de gugulan fălos! Cum se întâmplă de obicei, electoratul a trecut de partea celui slab, a lui Borcean, fără ca el să facă minuni în primărie sau în oraș. Și nici nu era nevoie, pentru că Marcel Vela a ales pentru Caransebeș formula necâștigătoare, în pofida faptului că până și sondajele comandate de PNL îi erau defavorabile. Mai mult, prin atitudinea și alegerea sa nu și l-a pus în cap doar pe Borcean, ci a și trezit un resentiment de antipatie în rândul localnicilor care, iată, nu au acceptat ca în Țara Gugulanilor să apară o dinastie politică. Pe acest fond al ambițiilor sale nemăsurate a venit înfrângerea Andrei Pleșa care, din păcate, plătește tribut unor greșeli, impardonabile, de intuiție și de logică.

Deci, luni dimineață știm cine ne va conduce în următorii patru ani. Eu cred că, în proporție de 80% lucrurile rămân la fel. Primarii ăștia, care sunt pe funcții, de două, trei mandate, pe unii, cu greu îi mai dai dezlipești de scaun. Alții fac din primărie o afacere de familie, lăsând să candideze în locul lor nevestele, copiii și alte rubedenii. Îi tot auzi că se plâng că nu e aia, nu e ailaltă, că guvernarea e așa și pe dincolo, dar nu am auzit pe niciunul să spună după patru ani că el nu mai candidează. Că s-a săturat să mintă oamenii. Dimpotrivă, s-au învățat ca vițelul la țâța vacii și nu mai pleacă de acolo decât cu mascații.  

Să nu ne așteptăm la miracole. Știm, nimic nu se schimbă peste noapte, mai ales în România. Până și Seherezada a avut nevoie de 1001 de nopți să termine poveștile spuse tatălui său, regele Persiei, Shahryar. La noi au trecut de vreo zece ori pe atâta, și nicio schimbare. Vă amintiți, ce îl mai înjuram de mamă, de vii și de morți pe Silviu Brucan, supranumit oracolul din Dămăroaia, când prorocea 25 de ani de tranziție? Uite că au trecut 30, iar tranziția e în floare. Tot cu minciuni, pardon, cu promisiuni, tot cu lugu-lugu pe lângă noi, tot cu „alt rău să nu fie“

Punem pariu că și peste patru ani tot despre găurile din asfalt vom vorbi în campanie, tot despre hoții și hoțiile ălora care sunt la putere, tot despre apă și canalizare, tot despre closetele din fundul grădinii și tot despre pensii. Pe de-o parte, sunt teme populare, iar în lipsa vremurilor de altădată, cele cu pixuri, plase pline cu d’ale gurii, mici, bere și lăutari, au lipici la electorat. Pe de altă parte, până și cel mai tâmp candidat știe să îndruge două-trei vorbe legate de chestiunile astea. Nu-ți trebuie multă școală, gramatica nu are niciun rol în discursul său, sunt suficiente un afiș photoshop-at, o pereche de pantaloni negri și o cămașă albă, ca să te prezinți în campanie la brațul a nu știu cui mahăr venit de la județ.

Dar eu vă zic: duceți-vă la vot. Chiar dacă nu se schimbă mare lucru, iar prin primării veți întâlni aceleași moace de politicieni făcuți la apelul de seară. Duceți-vă, că e dreptul vostru și să nu vă pară rău mâine, poimâine când o fi să umblați la cutiuța cu înjurături.

Dumnezeu să binecuvânteze România, vorba unui politician de pe la noi!

Au fost „lăsați la vatră“ prefecții Emanuel Soare – județul Argeş, Alexandru Liviu Miroşeanu –  Bacău, Stelian-Nechita Dolha –  Bistriţa-Năsăud, Cătălin Boboc – Brăila, Cristinel Pavel –Mehedinţi şi Tiberiu Costea – județul Vâlcea.

Dacă în cazul prefecturilor din Bacău și Vâlcea schimbările au fost urmate de înlocuiri, în situația celorlalte județe Guvernul încă se mai gândește pe cine să pună în loc.

Totodată, Guvernul a aprobat şi eliberarea din funcţie a subprefecţilor Adrian-Dumitru Bughiu – judeţul Argeş, Elena-Adriana Sărăor – judeţul Caraş-Severin şi Sebastian Fârtat – judeţul Vâlcea, acesta din urmă fiind numit prefect.

Eliberarea din funcție a Elenei-Adriana Sărăor nu trebuie să surprindă, în condițiile în care aceasta a fost susținută de PMP la preluarea mandatului de către PNL. Cum, cel puțin în plan local, din ianuarie și până acum, relațiile dintre PNL și PMP nu au fost dintre cele mai grozave, era de așteptat să se întâmple o astfel de mișcare.

Reamintim că Ionuț Popovici și PMP susține candidatura foștilor liberali Felix Borcean și Adrian Torma la primăriile din Caransebeș și Moldova Nouă, lucru greu de digerat pentru liberalii cărășeni și în special pentru Marcel Vela, cel care a pierdut șefia Consiliului Județean Caraș-Severin datorită votului dat de Popovici celui ce avea să ajungă președinte, Silviu Hurduzeu.

Pe scurt, să vedem despre ce „fiare noi cu valoare de fiare vechi” vorbea Petre Roman. Oțelăriile din România anilor ’80 produceau 14-15 milioane de tone de oțel pe an, iar astăzi de aproape șase ori mai puțin. În urmă cu 40 de ani, din șantierele navale românești ieșeau anual peste 140 de nave, spre deosebire de vremurile noastre când nici pomeneală de așa ceva. Produceam în jur de 13.000 de vagoane de marfă și 800 de călători, azi, doar câteva sute. Fabricam avioane, motoare disel pentru locomotive, reductoare, agregate hidro-energetice, motoare navale, autocamioane, tractoare, autobuze. Confecționam haine cu să fi îmbrăcat toată China, și haine de calitate, nu ca astea pe care le aducem astăzi din Turcia. La fel și încălțăminte cu care defilam în Europa. Este de prisos să spun ce s-a întâmplat cu aceste capacități de producție catalogate ca „fiare noi cu valoare de fiare vechi”. Sau, că acum cumpărăm de la alții și oțel, tractoare ori vagoane și haine pe care aqltădată se produceau la noi.

Nu aș fi amintit despre toate aceste „nostalgii“, dacă nu aș fi citit declarația managerului de la TROTUTEX, din județul Bacău, cel mai mare producător de echipamente de protecție și uniforme din România. Este vorba de o firmă cu capital italian iar, potrivit managerului, compania, în care lucrează 800 de oameni, „produce combinezoane, care spre deosebire de ceea ce am văzut pe la televizor, chiar oferă protecție, sunt certificate, respectând anumite cerințe tehnice, cu filtre antibacteriene, adică chiar protejează. Ceea ce am văzut că poartă medicii, de tipul costumelor de vopsitor, oferă zero protecție. Este ca și cum nu le-ar purta“.

Dacă e așa, de ce ne plângem că nu avem costume și materiale de protecție pentru medici? Pentru că toată producția de acolo merge la export. „Am participat în trecut la licitații publice, dar statul a preferat să lucreze cu China, pentru 1 leu în minus față de oferta noastră. De atunci, nu am mai participat la vreo licitație“, declara pentru www.zdbc.ro, managerul companiei.

Este posibil ca o parte din combinezoanele fabricate la TROTUTEX să ajungă totuși în spitalele noastre, dar nu direct din fabrică, ci importate poate chiar din Italia sau China. Dureros și strigător la cer, în același timp.

La fel s-a întâmplat și în agricultură. L-am lăsat pe țăran de izbeliște, iar el, simțindu-se abandonat, și-a vândut, pe doi poli și o cinzeacă, bruma de pământ lăsată cu limbă de moarte de înaintașii lui, italienilor, austriecilor, nemților, olandezilor. Astăzi, grâul românesc hrănește Europa și Asia, iar noi ne înfruptăm din aluatul congelat pe care îl importăm.

Foto: financialintelligence.ro

Într-un editorial, intitulat „Blestemaților“, acesta a scris: „Vă doresc faliment și șomaj, speculanților! Dar să nu veniți apoi să plângeți, căci meritați să putreziți în închisori! Faceți trafic cu nenorocire, luați pensionarilor, familiilor cu copii, nevoiașilor de toate felurile, speranța, le sporiți temerile că ar putea muri de foame! Nu aveți niciun dram de suflet?“

Dincolo de faptul că mesajul acesta, cu care sunt întru totul de acord, este eminamente de stânga, nu pot să nu fac câteva observații pertinente și să întreb la modul cel mai serios: Cine îi oprește pe liberali, colegii lui Rareș Bogdan, să pună capăt speculei cu produsele alimentare, măști de protecție și spirt medicinal, căci despre asta este vorba în editorial? De ce Guvernul Orban nu procedează la fel ca Guvernul Federal al Angelei Merkel care, după cum bine a remarcat europarlamentarul, a anunțat plafonarea la 10% a adaosurilor comerciale la alimente de bază și medicamente. Oare de ce nu se întâmplă aceasta? Ce interese îi împiedică să dea un ordin, o ordonanță sau ce-or găsi ei de cuviință?

Cu un guvern liberal sută la sută, cu prefecturi conduse doar de PNL, cu ordonanțe de urgențe și ordonanțe militare la îndemână, credeți că sunt necesare aceste văicăreli? Are rost să ne mai întrebăm, cât timp nu se iau nicio măsură, cine este vinovat că se face speculă cu produsele alimentare de bază? Sau, de ce nu se infirmă știrile apărute în presă cum că pe lista speculanților notorii se găsesc frații Micula, considerații „sponsorii“ PNL? Și, încă ceva, să ni se spună și nouă dacă Guvernul Orban 1,2 și 3 a început lupta cu grupările interlope, așa cum ne promitea ministrul de Interne la prima sa investire? Repet, au rost toate aceste lamentării?

Eu zic că nu, căci altfel PNL riscă să cadă în ridicol, să-și arate neputința, să nu zic incompetența în astfel de momente dificile pentru noi toți. Să nu vă mai aud vorbindu-ne de greaua moștenire lăsată de PSD, că nu ține. Gata, PSD e o filă de istorie post-decembristă, proastă, neagră, cum vreți să-i spunem, acum voi sunteți la butoane. Voi v-ați asumat conducerea țării. Nu i-ați vrut în guvern nici pe USR, nici pe PMP, acum descurcați-vă singuri, arătați că aveți chestiile alea bărbătești în pantaloni și nu vă mai văitați ca babele.

E cazul să nu vă mai plângeți că n-aveți măști, mânuși, costume de protecție, dezinfectanți. Ați știut de acum patru-cinci luni despre ce va urma, însă, pentru voi au fost mai importante alegerile anticipate. Ciolanul. Nimic altceva. În loc să fi luat măsuri de prevenție, ați preferat să vă războiți cu PSD și Curtea Constituțională. V-a durut în cot de coronavirusul care pândea. Iar acum dați din colț în colț, în frunte cu președintele Iohannis.

De aceea zic: apucați-vă de treabă, să nu vă ajungă din urmă falimentul și șomajul politic din editorialul lui Rareș Bogdan.

În alte părți ale planetei, de aici și până la scandal, cu păruieli și bătăi în toată regula, nu a fost decât un pas. Așa s-a întâmplat în Australia, la un supermarket de lângă Sidney, unde, potrivit NBC Nevs, citat de Digi 24, o femeie a fost bătută de alte două pentru câteva suluri de hârtie igienică. Aceasta, după ce marile lanțuri de magazine din Australia au limitat la un singur bax de persoană vânzarea hârtiei igienice. În supermarketul în care a avut loc încăierarea, există o adevărată criză, dovadă că limita maxima este de doar un pachet pentru fiecare persoană, iar de aici tot tărăboiul. În România de dinainte ’90, hârtia igienică se găsea la fel de greu ca și carnea, laptele, zahărul, uleiul și alte produse alimentare, dar oamenii nu se băteau pentru ea, pentru că aveau ca alternativă ziarul Scînteia, cu potretele iubiților conducători, care era bun și de împachetat slănina, dar și de folosit la closetul din fundul grădinii.