Pe scurt, să vedem despre ce „fiare noi cu valoare de fiare vechi” vorbea Petre Roman. Oțelăriile din România anilor ’80 produceau 14-15 milioane de tone de oțel pe an, iar astăzi de aproape șase ori mai puțin. În urmă cu 40 de ani, din șantierele navale românești ieșeau anual peste 140 de nave, spre deosebire de vremurile noastre când nici pomeneală de așa ceva. Produceam în jur de 13.000 de vagoane de marfă și 800 de călători, azi, doar câteva sute. Fabricam avioane, motoare disel pentru locomotive, reductoare, agregate hidro-energetice, motoare navale, autocamioane, tractoare, autobuze. Confecționam haine cu să fi îmbrăcat toată China, și haine de calitate, nu ca astea pe care le aducem astăzi din Turcia. La fel și încălțăminte cu care defilam în Europa. Este de prisos să spun ce s-a întâmplat cu aceste capacități de producție catalogate ca „fiare noi cu valoare de fiare vechi”. Sau, că acum cumpărăm de la alții și oțel, tractoare ori vagoane și haine pe care aqltădată se produceau la noi.
Nu aș fi amintit despre toate aceste „nostalgii“, dacă nu aș fi citit declarația managerului de la TROTUTEX, din județul Bacău, cel mai mare producător de echipamente de protecție și uniforme din România. Este vorba de o firmă cu capital italian iar, potrivit managerului, compania, în care lucrează 800 de oameni, „produce combinezoane, care spre deosebire de ceea ce am văzut pe la televizor, chiar oferă protecție, sunt certificate, respectând anumite cerințe tehnice, cu filtre antibacteriene, adică chiar protejează. Ceea ce am văzut că poartă medicii, de tipul costumelor de vopsitor, oferă zero protecție. Este ca și cum nu le-ar purta“.
Dacă e așa, de ce ne plângem că nu avem costume și materiale de protecție pentru medici? Pentru că toată producția de acolo merge la export. „Am participat în trecut la licitații publice, dar statul a preferat să lucreze cu China, pentru 1 leu în minus față de oferta noastră. De atunci, nu am mai participat la vreo licitație“, declara pentru www.zdbc.ro, managerul companiei.
Este posibil ca o parte din combinezoanele fabricate la TROTUTEX să ajungă totuși în spitalele noastre, dar nu direct din fabrică, ci importate poate chiar din Italia sau China. Dureros și strigător la cer, în același timp.
La fel s-a întâmplat și în agricultură. L-am lăsat pe țăran de izbeliște, iar el, simțindu-se abandonat, și-a vândut, pe doi poli și o cinzeacă, bruma de pământ lăsată cu limbă de moarte de înaintașii lui, italienilor, austriecilor, nemților, olandezilor. Astăzi, grâul românesc hrănește Europa și Asia, iar noi ne înfruptăm din aluatul congelat pe care îl importăm.
Foto: financialintelligence.ro
