15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
covid 19
20.10.2021
0 Comentarii

Cîțu pregătește izoleta să ne colinde de Crăciun!

Responsabili de serviciu, pompierul neinstruit, nea Vasilică Cîțu, zis și „Batman” de la Palatul Victoria, și neica Werner, sau, după porecla din popor, „Mutu, rupe căputu”. Că, în timp ce „Batman” se războia cu Șică Mandolină, iar celălalt juca golf cu bucătarii, chelnerii și cameristele de la Cotroceni, valul ăsta IV de Covid a tot crescut și s-a lățit până s-a făcut mare de tot, cât un tsunami dintr-ăla care spală și mătură în mod regulat Japonia. Și dacă tot s-o făcut, a umplut  spitalele cu bolnavi, de i-am speriat și pe ăia de la Bruxelles. Și în loc de răspuns la întrebarea lor: „Bre, ce-i de făcut, că acu’ dați colțu’ ca nație”, cei doi s-au apucat să joace popa prostu’ și lapte gros cu useriștii.

„Bătmănel” al nostru are meciul lui cu Cioloș. L-a lăsat pe Orban și l-a luat în șuturi pe Daci. Ba că n-ar avea moacă de premier, ba că accentul e mai mult de breton decât de vlah, ba că e prea mărunt la trup. Zău, mă, mărunt la trup? Bă, el vorbește? Nu se uită în oglindă să vadă că își face freza cu prosopul? Că mai are păr, doar pentru două, trei spălări cu Head & Shoulders.  Mai bine ar recunoaște că îl doare în cur de proștii care stau la rând în fața spitalelor să se elibereze un loc, dacă nu  la ATI, atunci măcar pe coridoarele, pline și ele bolnavi. Dar până atunci, ce dracu ne facem, că ne prinde Crăciunul și o să înceapă Cîțu să colinde din nou cu izoleta. Da, Cîțu, că doar nu o să credeți că scăpăm de el până atunci…  

31.07.2020
2 Comentariu

M-ai lovit mișelește. Pe la spate!

De ce pe mine? Doar pentru că eram cel  mai înalt de acolo, cu kilograme mai multe? Sau pentru că m-ai văzut mai prost în grupul ăla de oameni adunați să-i aștepte pe unii care întârziau să vină, să-i ascultăm pe alții a căror meserie este să vorbească, să îndruge verzi și uscate?  Dintre toți care erau acolo, doar pe mine m-ai ales! Ți s-a pus pata și ai făcut ce ai simțit? Sau în cazul tău nu funcționează nicio logică? Am auzit că iei la rând și tânăr, și bătrân, fără să-ți pese că e femeie sau bărbat. Înțeleg, dar, totuși, eu cu ce ți-am greșit? Erau destui acolo, în piață, mai frumoși și mai deștepți, mai pricăjiți, mai inofensivi, mai precauți și mai cu frică de Dumnezeu. Nu știi să răspunzi, nu-i așa? Sau nu vrei. A, am uitat, pe tine nu te poate trage nimeni la răspundere. Ai legea ta.

Recunosc, nici eu nu am crezut în tine. Știam că exiști, că pe unde treci lași în urmă durere, teamă și lacrimi, dar nu am crezut nicio clipă în forța cu care erai prezent zi de zi, seară de seară în rapoartele oficiale. Te-am persiflat, ți-am dat bobârnace în editoriale mele, am făcut mișto de tine pe unde am putut, am spus, și chiar am scornit bancuri despre tine și neamul tău, ți-am râs în nas și mi-am imaginat cum îți trăgeam bretelele de la pantalonii ce stau să cadă de pe tine, doar ca să mă distrezi cu prietenii mei. Ha, ha, ha!  

Pentru moment, ai câștigat lupta dusă amândoi. M-ai ales pe mine poate și pentru a-mi demonstra că existi și că prezența ta nu este doare scorneală mediatică. Că totdeauna este bine să pui răul înainte. Mi-ai dat o lecție de viață dar, te asigur, că mă voi lupta în continuare cu tine. Știu că îmi va fi greu, mă aștept la ce-i mai rău din partea ta, să-mi faci viața un calvar, dar sunt pregătit să îți fac față, oricât de traumatizant ar fi. Și știi pe ce mă bazez? Pentru că am de partea mea medicii, familia, colegii, prietenii și cunoscuții care îmi sunt aproape în aceste momente.

Și te asigur, ticălosule, perfidule, lașule că la sfârșitul acestui război voi ieși învingător. Așa să știi, Mister COVID-19. ÎNVINGĂTOR!

07.05.2020
0 Comentarii

Mai scremeți-vă puțin și faceți unul mare cât casa!

Altfel spus, suntem în grafic la raportări. În urmă cu o lună și jumătatea se prognoza moartea a o mie, o mie și ceva de oameni și îmbolnăvirea a 20.000. De unde or fi știut ăia cu statisticile lor că așa va fi, habar nu am. Sau, te pomenești că acesta era targetul misiunii ultra secrete în cadrul căreia unii dintre noi au interpretat rolul de Păcălici, iar alții de popa prostu’. Într-o altfel de Românie, prosperă și de bun simț, cu politicieni cu frică de Dumnezeu, este posibil orice.

Nota bene, în ultimele zile nu mai avem atâtea îmbolnăviri, decesele sunt și ele tot mai puține, lumea e mai puțin încordată, bătrânii par mai relaxați, până și iarba crește fără teama de a da vreo uscăciune peste ea. De vină pentru toate acestea este virusul ăsta păcătos care, cu siguranță, s-a săturat să tot fie luat la mișto, blamat de ordonanțele militare și privit ca un kiler. Nu știu ce s-o fi întâmplat cu el, o fi trecut granița spre răsărit, s-o fi tras la umbră ori s-o fi plictisit de atâta vorbărie care s-a tot făcut până acum la televizor, pe stradă, pe Facebook, dar nu e bine. O să ne lipsească sfatul părintesc al președintelui, cel cu: „Dragi români, stați acasă!“, pe care îl așteptam cu sufletul la gură, zi de zi în fața televizorului din sufragerie.

Nu e bine că, intrăm în normalitate, oamenii încep să moară și de alte boli, autoritățile par sufocate de importanța acestor raportări sinistre și sunt aproape să se înece ca țiganul la mal. Până săptămâna viitoare, când se termină starea de urgență, este musai să se mai găsească peste 5.000 de infectați cu Covid-19. E greu, dar nu imposibil. Când guvernul o cere, problema e ca și rezolvată. Grupul de Comunicare Strategică te îmbolnăvește de nu te vezi, te omoară, apoi te învie, în funcție de statisticile de doi bani pe care ni le-au băgat sub nas de două luni și ceva și de interesele sale strategice.

Repet, mai sunt câteva zile și scăpăm de toată nebunia asta, dar până atunci, puneți mână de la mână, voi, ăștia responsabili cu sarcini de plan pe linie de îmbolnăviri cu coronavirus, scremeți-vă cât puteți voi de tare și faceți unul mare cât casa, unul care să înnobileze  raportările de până acum de pe frontul de luptă împotriva ticălosului de Covid-19.

Dar, până atunci, ascultați hit-ul primăverii: „Stați acasă“„Stați acasă“ „Stați acasă“

01.04.2020
0 Comentarii

Să nu ne panicăm: și închiși în casă ne putem distra!

Să le luăm pe rând și să începem cu cele oficiale. Președintele Iohannis, cel considerat „mutălăul“ de la Cotroceni, devine mare orator peste noapte și una, două e în direct la televizor. Semnează condica de prezență din trei în trei ore. E adevărat, nu tot timpul spune ceva super deștept sau interesant, dar important că este acolo, vorbind grav, apăsat și extrem de responsabil, repetând tot la a doua propoziție apelativul de „dragi români“.  Asta dă bine la populime.

 Între două intervenții ale lui Iohannis, în studiourile televiziunilor, sau la telefon, își fac apariția membrii Guvernului. De serviciu în permanență, Cîțu de la Finanțe, Tătaru de la Sănătate, Violeta Alexandru de la ministerul Muncii. Cei mai importanți miniștri, pe care până și copiii au ajuns să-i cunoască. De ceilalți, aproape nimeni nu a auzit. A, era să-l uit pe Ludovic Orban. Ăsta e cu conferințele de presă, lungi cât o zi de post, în care spune de toate și nimic esențial dar, ca și președintele, este important că lumea îl vede și îl ascultă.

Seara este rezervată ministrului de Interne. Așa cum îi stă bine unui descendent al gugulanilor, Marcel Vela ia caimacul la orele cele mai ciudate cu putință, exact ca în filmele alea lui Sergiu Nicolaescu. Știți, filmele alea cu comisarul Moldovan, mâini curate (era să zic dezinfectate), Pistruiatul, dom’ Semaca și mașini de epocă, din megafoanele cărora răsunau mesaje sinistre, de băgau sperieți în amărășteni: „Dragi români, stați în casă, urmează un comunicat important pentru țară.“ Așa e și la Vela, cum nu se poate de misterios, doar că în locul megafoanelor se folosește de televiziuni. Un exemplu: Ministrul își anunță prezența pe post la 7 și 30 seara, dar amână întâlnirea cu noi, pentru 8,30. Să ne fiarbă, să ne creasacă nu doar tensiunea, ci și gradul emoțional. La 20,30, toți buluc în fața televizoarelor, să ascultăm comunicatul. Piele de găină, crispați, nerăbdători, ochii cât cepele. Dar, din nou ghinion. Tensiunea crește și tot crește, la fel și glicemia, femeile, alea duse la biserică, își fac cruce și scuipă în sân: „Nu e a bună, dacă întârzie să apară. Ceva rău s-a întâmplat. Vai de măiculița noastră“. Un scenariu bine gândit care ia sfârșit seara târziu, către miezul nopții, odată cu citirea Ordonanței Militare.

Dinspre zona neoficială, zvonurile zburdă mai ceva ca mieii primăvara. Cine să stea să le verifice? Facebook  e o țară liberă în care fiecare spune ce vrea, îl înjură sau îl pupă în cur pe celălalt, elucubrațiile țin loc de adevăr, primarii sunt hoți, consilierii locali și județeni sunt lingăi, presa este vândută, doctorii au rămas aceiași șpăgari ordinari, DNA și DIICOT trebuie desființate, ANI este o instituție depășită, deputații și senatorii sunt și ei corupți, tinerii nu mai au loc de cei în vârstă, în țară sunt prea puține închisori pentru politicienii români, PSD trebuie scos în afara legii, cașcavalul s-a scumpit nejustificat, curvele au dispărut nu doar de pe centură, ci și din hoteluri.

Cât privește coronavirusul, toți știu câte ceva despre el: ba că din cauza lui au murit nu știu câți oameni, dar nu se spune nimic ca să nu se creeze panică, și tot din cauza lui se schimbă și vremea, ba că e scăpat, intenționat, din laboratoare, ba că la mijloc e mâna ălora care controlează lumea, ba că se tratează dacă ne uscăm părul cu foenul (chelii nu au nicio șansă să se vindece, ), ba că noi o să fim primii din lume care  vom produce vaccinul miraculos, ba că Dumnezeu va avea grijă de noi mai mult decât de americani, nemți și ruși. Ce mai, o adevărată Tele Nu Vela, varianta românească, ca să nu ne plictisim cât timp stăm în casă unde facem burtă și cocoașă.

28.03.2020
0 Comentarii

„Ne merităm încercarea la care suntem puși, că așa suntem noi, răi din cale afară, iar Doamne-Doamne s-a săturat de noi“

„Eu merg pe calea credinței. Nu vreau să fabulez ori să nesocotesc eforturile pe care le facem cu toții, dar cred că doar Dumnezeu le mai poate rândui. Dumnezeu ne-a arătat deja că face minuni cu noi, și când spun aceasta mă gândesc că România ar fi putut fi prima lovită de coronavirus și am fi avut mult mai mulți morți, fie doar pentru faptul că suntem mult mai slab dezvoltați decât țările care au atâtea probleme acum. Dacă nouă ni se întâmpla înainte de ce s-a întâmplat în Italia, Germania sau Spania era un dezastru total. Eu cred că ne merităm încercarea la care suntem puși, că așa suntem noi, răi din cale afară, iar Doamne-Doamne s-a săturat de noi. Dumnezeu ne încearcă în acest moment, încă nu e o pedeapsă. Dacă vom trece peste această încercare, contează foarte mult cât știm să apreciem prin tot ce am trecut și cât ne va schimba mentalitatea. Eu sunt convins că foarte mulți dintre noi vor învăța ceva din ceea ce trăim acum, însă nu este suficient dacă nu și aplicăm în viața  de zi cu zi, pentru că noi românii cădem repede în genunchi când îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute, dar după aceea uităm să facem la fel”

22.03.2020
0 Comentarii

Ați înțeles? Dumnezeu să binecuvânteze România!

De ce-o fi fost dat Ordonanța asta, nu știu. Poate doar, așa, să se afle în treabă domnul ministru. Că mare lucru nu am înțeles din ea. Și nu numai eu am fost greu de cap, ci mulți alții care au așteptat cu sufletul la gură două ore și ceva ca proștii în fața teveului până să apară tripleta Situațiilor de Urgență: Vela-Arafat-Despescu. A, mint. Am înțeles, totuși, că putem circula pe stradă, pe timp de zi, dar nu în grup mai mare de trei persoane. Și nu ca să ne plimbăm, ci pentru rezolvarea unor probleme serioase. Corect și felicitări pentru această inițiativă, domnule ministru, dar întreb, pentru un prieten care e consilier în București, la metrou e voie să se circule în grupuri mai mari de trei persoane? Părerea mea e că regula asta nu se aplică aici, căci metroul nu are trotuare și nici nu e autobuz să meargă pe stradă, el un fel de tren care circulă sub stradă, ceea ce tehnic e cu totul altceva. Eu i-am spus părerea mea, dar el nu e convins și de asta întreb să fim siguri că nu e grupul de care face vorbire în Ordonanță. Pe undeva îl înțeleg, e supărat că nu știe unde și-a pus legitimația de serviciu, or fără ea, ce să facă noaptea pe stradă, că vin oamenii lui Despescu și-l bagă la izolare, nu-i așa? A, să aibă la el o declarație cu subsemnatul, nume și prenume, domiciliat în…. Carte de identitate, număr și serie, CNP, în care să treacă motivul pentru care a ieșit din casă? Bine, o să-i spun. Da, pentru chestii serioase, nu pentru țigări, vizite la prieteni.

Și ce n-am mai înțeles sunt chestiile astea legate de înmormântare și nuntă unde este permis să participe doar opt persoane. În primul caz, după rânduiala Bisericii obligatoriu ar fi nevoie de un popă, un crâsnic, patru gropari și defunctul. Ce ne facem în situația în care din familie vin cel puțin două rude să-l conducă pe ultimul drum? Că deja avem o problemă, depășim cu o persoană numărul limită admis prin Ordonanța Militară. Ca să împăcăm și capra, și varza, n-ar fi bine să facem înmormântarea fără mort, să ne ocupăm doar de pomană, să mulțumim pe toată lumea, inclusiv Ordonanța? Ce ziceți? Nu e obligatoriu, doar o recomandare.

La fel și în cazul nunților: un popă, o nașă, un naș, mireasa, mirele, socrii mari și socrii mici. Na, că și aici am depășit numărul permis de Ordonanța Militară. Sunt deja nouă, e prea mult. La cine am putea să renunțăm? La popă? Nu, că el dă binecuvântarea și așază pirostriile pe frunțile mirilor. La nași? Exclus, unde s-a mai văzut nuntă fără nașii care să țină lumânări? La unul dintre socrii? Ar fi o glumă, nu-i așa? Atunci, rămâne varianta ca miroii să fie cununați pe rând. La ore diferite. Când unul e la altar, celălalt e afară la o țigară și o cafea. Și invers. Mai greu va fi la restaurant, unde obligatoriu trebuie o guristă, măcar doi lăutari care s-o acompanieze, un fotograf, șoferul de pe furgon, cum, nu știți ce e furgonul? Furgonul e dubița aia cu care se transportă mâncarea la nunți atunci când bucătăria localului e în carantină. Un cameraman, un bucătar, doi ospătari și… gata. De dragul petrecerii, se sacrifică mirii, care vor rămâne acasă, unde vor petrece, în mod sănătos, luna de miere, departe de ochii coronavirusului.

După ce am citit și recitit textul Ordonanței Militare, cu recomandări și tonuri blajine, nu pot să nu zic și eu ca și ministrul Vela: „Dumnezeu să binecuvânteze România“, că numai de la el ne vine salvarea!

21.03.2020
0 Comentarii

Iubiți-vă bunicii, nu-i huliți!

La noi, nici vorbă de solidaritate, de înțelegere față de semeni, de toleranță. Ură și iarăși ură. Amintiți-vă de mesajele postate pe Facebook în cazul conaționalilor care se întorceau acasă din Italia, blocați la granița austro-ungară. Un potop de înjurături și invective la adresa „drogaților“ „șmenarilor“ și „curvelor“ care căutau cu disperare să fugă din calea coronavirusului. În loc să-i fi îngrijorat starea acelor oameni, fie doar și pentru faptul că erau români de-ai noștri, împroșcau cu lături în ei, cerând autorităților să nu-i primească în țară. Să stea acolo, pe „centură“, la „babele și moșii“ pe care îi ștergeau la cur. Cei care făceau lucrul acesta, așezaseră la zid nu doar un grup de nefericiți, ci întreaga Diasporă, pe care „o mitralia“ fără milă. Nu cred că vreun alt popor din Europa ar fi procedat ca noi, într-un moment atât de greu.

Și nu a fost nimic întâmplător. Nu doar cei de afară sunt jigniți în aceste zile fără milă de către „patrioții“ și „elitiștii“ rămași să construiască capitalismul acasă, ci și bătrânii ce le-ar putea fi părinți sau bunici. Câteva fotografii surprinse în Reșița, cu oameni așteptând să se deschidă un magazin cu haine second-hand, au reprezentat un alt bun prilej de dezlănțuire împotriva „babelor pe care le caută moartea pe acasă și ele plecaseră la shoping“, a „cretinilor“, „comuniștilor“ „muroilor“ „idioților“ și „căcăcioșilor“ care fac Reșița de râs.

Fotografiile postate, care au declanșat sutele de comentarii și zecile de distribuiri, ne arată un grup de oameni la rând la haine vechi. E o tristă realitate a Reșiței, dar aceasta este o altă discuție. Între ei, tineri și persoane trecute de prima vârstă. În niciun caz bătrânii pe care îi huleau unii și alții în comentarii. Și, atunci, de unde atâta încrâncenare și lipsă de empatie față de acești oameni? Doar ca să arătăm că știm să luăm poziție față de ceea ce este urât în Reșița ori din neputința noastră de a schimba lucrurile?

Iubiți-vă bunicii, nu-i huliți. Nu-i judecați pentru chipul lor zbârcit, tremuratul degetelor, pașii mărunți și nesiguri ori hainele ponosite. Și nici pentru ce au fost și ce au făcut în tinerețe. Nu-i condamnați pentru greșelile dintr-un timp pe care oricum nu îl veți înțelege. O să vină vremea să ajungeți și voi ca ei și nu aș vrea să aveți parte, poate, pe nedrept, de același tratament. Dacă nu sunteți în stare să le oferiți o floare, un zâmbet, un bună ziua, să le bateți în ușă întrebându-i dacă îi mai dor oasele sau pur și simplu să vedeți dacă mai trăiesc, atunci nu aveți nici dreptul să aruncați cu vorbe grele, doar pentru că voi sunteți tineri și aveți impresia că le știți pe toate. Lăsați-i să-și trăiască în liniște ultimii ani în această lume a lipsei de respect pentru trecutul ei.

sursa foto: Facebook

20.03.2020
0 Comentarii

Înainte și după era Coronavirus!

Vă mai amintiți cum era în urmă cu cinci, șase luni? Căderea Guvernului Dăncilă, venirea la putere a liberalilor, victoria lui Klaus Iohannis la prezidențiale, post cu dezlegări la pește, Moș Nicolae, mese îmbelșugate de Crăciun și de Revelion, cruci aruncate în apă la Bobotează, paranghelii de Sf. Ioan, guvern nou în frunte cu Ludovic Orban, popi defăimați la televizor, copii abuzați până și de părinții lor, Gheorghe Dincă, Vulpița, curve pe centură, Valentine’s Day, Dragobete, Dinamo în play-out-ul Ligii a I-a la fotbal. Nimic anormal într-o societate normală, cu români vorbitori de toate limbile pământului care, după trei luni de stat în Italia ajungeau să-i întrebe pe cei rămași acasă: „Cum se chiamă asta la voi, la Romania?“

Aceeași stare și în lume, cu veșnicile conflicte din Orient, criza migranților din Turcia, gafele lui Trump, ieșirea din Casa Regală Britanică a prințului Harry, Brexit, cu sutele de milioane de euro plătite pentru cumpărarea unui jucător de fotbal, cu dezmățurile tineretului de pe cele cinci continente. Omenirea era cu gândul la zborurile intergalactice, la megaconcertele cu zeci de mii de spectatori, la premiile Oscar, Nobel și Pulitztzer, la vacanțele exotice, la potul cel mare al extragerii anului. În toată această stare de normalitate, nimic despre sărăcia și foametea din Africa sau despre îmbolnăvirea naturii și, aproape nimic, despre ce virusul ăla păcătos care începuse să-și facă de cap în Whuan.

Altfel arată lumea astăzi, la cinci, șase luni de la cele povestite mai sus. Nu zâmbete, nu fețe luminoase, nu încredere în sistem. Oameni suspicioși la orice informație, îngrijorați pentru viața lor, neputincioși în fața pericolului, speriați chiar, care au uitat de cârnații, caltaboșii și piftiile de la Crăciun și de proiectele din acest an. La putere sunt proviziile cu alimente, hârtie igienică, materiale de protecție personală. Un premier care conduce țara din izolator, un președinte care e și șef de partid, politicieni care țin ședința de guvern online. În farfurie, nu somon, nu fructe de mare, nu bunătăți de MasterChef. După zeci de ani de fudulie, fast-food și bucătării grecești, turcești și franțuzești descoperim bunătățile din cămara bunicii: zacusca, conservele de pește sau cu fasole și costiță. Adică, se poate trăi și altfel decât ne obișnuisem.

Cum va fi omenirea după Coronavirus? Poate mai înțeleaptă după lecția primită, mai responsabilă în fața naturii, mai implicată în viața comunității, mai atentă cu infecțiile nozocomiale din spitale, mai aplecată asupra nevoilor de tot felul, mai înțelegătoare cu cei care se culcă seara flămânzi, mai răbdătoare cu copiii care nu cer decât dragostea părinților, mai atașată de valorile morale după care s-a condus lumea în trecutul ei, Dar mai ales, mai apropiată de credință, de învățătura Bibliei de biserică în întregul ei.

Poate. Un lucru este sigur: nimic din ce a fost până mai ieri, nu va mai fi. De acum încolo, vom vorbi de viață de dinainte de Coronavirus și viața de după Coronavirus. Dacă nu se va întâmpla așa, înseamnă că am trăit degeaba această experiență.

11.03.2020
0 Comentarii

Vom mai avea alegeri în vară?

La grosimea epidermei cu care au fost înzestrați, este greu de crezut că se vor îmbolnăvi doar în urma unei strângeri de mână sau al unui sărut pe obrazul bucălat. Pentru mulți, coronavirusul este un excelent agent electoral. Se agață de el cu disperare, să-și atingă interesele și nicidecum din motive de dragoste nețărmurită față de țară și popor. Iar ce le-a ars cel mai mult buza de la începutul anului au fost alegerile anticipate. După Motivarea Curții Constituționale, la sesizarea PSD, ele par, însă, tot mai îndepărtate. Liberalii, în frunte cu președintele Iohannis, agent electoral la rândul său pentru PNL, se vor mai zbate o perioadă, după care se vor împăca cu gândul că au încercat, dar dacă n-a fost să fie… Povestea cu alegerile nu se oprește aici. Vorbim despre alegerile locale pentru primiari, președinți de consilii județene și consilieri, și nicidecum despre cele parlamentare. La o primă vedere, totul ar fi în grafic, dacă nu ar exista această isterie generată de COVID 19. Am citit o informație cum că, nemții se gândesc să suspende sărbătoarea berii din acest an. Și aceasta nu este programată peste o lună-două, ci tocmai în octombrie, peste mai bine de jumătate de an. Dacă au luat în calcul o astfel de posibilitate, este clar că știu ei ce știu. La rigoarea nemțească, nu cred că i-a luat gura pe dinainte. La noi, vârful manifestării acestui virus se estimează să fie peste două luni și ceva. Adică, exact în campania electorală. Dacă nemții se gândesc de pe acum să anuleze sau să suspende Oktoberfest, ce motive am avea să credem că nu s-ar întâmpla la fel și cu alegerile noastre?