Vă mai amintiți cum era în urmă cu cinci, șase luni? Căderea Guvernului Dăncilă, venirea la putere a liberalilor, victoria lui Klaus Iohannis la prezidențiale, post cu dezlegări la pește, Moș Nicolae, mese îmbelșugate de Crăciun și de Revelion, cruci aruncate în apă la Bobotează, paranghelii de Sf. Ioan, guvern nou în frunte cu Ludovic Orban, popi defăimați la televizor, copii abuzați până și de părinții lor, Gheorghe Dincă, Vulpița, curve pe centură, Valentine’s Day, Dragobete, Dinamo în play-out-ul Ligii a I-a la fotbal. Nimic anormal într-o societate normală, cu români vorbitori de toate limbile pământului care, după trei luni de stat în Italia ajungeau să-i întrebe pe cei rămași acasă: „Cum se chiamă asta la voi, la Romania?“
Aceeași stare și în lume, cu veșnicile conflicte din Orient, criza migranților din Turcia, gafele lui Trump, ieșirea din Casa Regală Britanică a prințului Harry, Brexit, cu sutele de milioane de euro plătite pentru cumpărarea unui jucător de fotbal, cu dezmățurile tineretului de pe cele cinci continente. Omenirea era cu gândul la zborurile intergalactice, la megaconcertele cu zeci de mii de spectatori, la premiile Oscar, Nobel și Pulitztzer, la vacanțele exotice, la potul cel mare al extragerii anului. În toată această stare de normalitate, nimic despre sărăcia și foametea din Africa sau despre îmbolnăvirea naturii și, aproape nimic, despre ce virusul ăla păcătos care începuse să-și facă de cap în Whuan.
Altfel arată lumea astăzi, la cinci, șase luni de la cele povestite mai sus. Nu zâmbete, nu fețe luminoase, nu încredere în sistem. Oameni suspicioși la orice informație, îngrijorați pentru viața lor, neputincioși în fața pericolului, speriați chiar, care au uitat de cârnații, caltaboșii și piftiile de la Crăciun și de proiectele din acest an. La putere sunt proviziile cu alimente, hârtie igienică, materiale de protecție personală. Un premier care conduce țara din izolator, un președinte care e și șef de partid, politicieni care țin ședința de guvern online. În farfurie, nu somon, nu fructe de mare, nu bunătăți de MasterChef. După zeci de ani de fudulie, fast-food și bucătării grecești, turcești și franțuzești descoperim bunătățile din cămara bunicii: zacusca, conservele de pește sau cu fasole și costiță. Adică, se poate trăi și altfel decât ne obișnuisem.
Cum va fi omenirea după Coronavirus? Poate mai înțeleaptă după lecția primită, mai responsabilă în fața naturii, mai implicată în viața comunității, mai atentă cu infecțiile nozocomiale din spitale, mai aplecată asupra nevoilor de tot felul, mai înțelegătoare cu cei care se culcă seara flămânzi, mai răbdătoare cu copiii care nu cer decât dragostea părinților, mai atașată de valorile morale după care s-a condus lumea în trecutul ei, Dar mai ales, mai apropiată de credință, de învățătura Bibliei de biserică în întregul ei.
Poate. Un lucru este sigur: nimic din ce a fost până mai ieri, nu va mai fi. De acum încolo, vom vorbi de viață de dinainte de Coronavirus și viața de după Coronavirus. Dacă nu se va întâmpla așa, înseamnă că am trăit degeaba această experiență.