15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
marcel vela
02.05.2020
1 Comentarii

Țineți-o tot așa, domnule Vela!

Deci, țineți-o tot așa dom’le ministru, spre binele nostru al celor mulți și neajutorați în aceste momente grele pentru țară și popor. Continuați ce ați început și nu dați urechea la unii ca Dragoș Pătraru, Ion Cristoiu, Marius Tucă, C.T. Popescu sau lă ăia de la Cațavencu și Kamikaze, și nici măcar la Mircea Dinescu, care, cândva vă era prieten.

Revenind la proiectul pe care l-ați demarat pe Facebook, salut și apreciez dorința dumneavoastră de a fi mereu lângă oamenii simpli, lângă nevoiașii acestei țări cu un sfat, cu o vorbă de alint, cu o încurajare. Din păcate, demersul, aș zice chiar jurnalistic al unui politician implicat în viața națiunii, nu este perceput corect de foarte mulți internauți. Unii cred că se adresează unui ghișeu de informații publice, pentru a afla programul farmaciilor în weekend, de cum va fi vremea peste o săptămână sau câte minute are întârziere trenul de Timișoara care sosește în Gara de Nord, în timp ce alții se dovedesc răutăcioși și chiar frustrați.

De exemplu, un domn din Brașov, vă întreabă dacă poate sau nu să meargă să-și lucreze grădina aflată la 18 km de oraș, că de când s-a intrat în carantină n-a mai dat pe acolo și crede că buruienile sunt cât casa. Ce întrebare e asta? Nu am nimic cu omul, dar asta e întrebare pentru un ministru? Cu asta trebuie să se ocupe Marcel Vela? Nu o avea la el în oraș un comandant de Poliție sau un agent șef în stare să-l lămurească?

Un altul, care se crede șmecher, a postat următoarele: „Domnu’ ministru, am un cățel în fața blocului care moare de foame. Poate fi angajat la poliția locală sau jandarmerie, e suficient de nervos și mârâie fară rost la lume. Cred ca se potrivește perfect!“.

Băi, nene, unde te crezi? Asta-i chiar nesimțire să scrii așa ceva pe pagina domnului ministru. Eu consider că ar trebui demarată o anchetă, căutat și descoperit individul, să fie amendat aspru, drept învățătură de minte. La fel și în cazul ăluia care spune să vă fie rușine, pentru că: „Încercați să reparați imaginea MAI cu blamarea unor oameni nevinovați“. Adică, a polițiștilor locali. Bă, e chestie de obraz, vorbindu-i așa unui ministru. Ei, drăcia, dracului, voi chiar nu mai știți de respect, de rușine și de frică?

O altă insultă vine de la colegul de clasă al unui polițist: „Fostul meu coleg de generală, lonel, care avea mediile 5 pe linie, astăzi oprește oamenii să vadă dacă declarația e scrisă corect …“.  Păi, și ce dacă avea 5 pe linie, n-are voie să fie polițist? Unde scrie asta? Insinuările astea domnule ministru, nu sunt bune deloc. Dimpotrivă, aduc doar prejudicii de imagine Poliției Române și, zic eu, trebuie sancționate aspru.

În general, însă, oamenii văd în dumneavoastră un Mafalda, unul care le face pe toate: dimineața în Vama de la Nădlac, la prânz în mijlocul sinistraților de la Azuga, seara în ședință de guvern, iar noaptea cu  laptopul, dialogând cu ei. Chiar dacă sunt cu mult mai în vârstă, pentru ei sunteți ca un tată sau un frate mai mare.

Luăm exemplul cu locatarii  blocului cu opt etaje, dintre care jumătate sunt de vârsta a treia. Nu se știe cum se face că liftul lor e mai tot timpul defect dimineața și seara, tocmai când au voie să meargă la cumpărături. Pe bună dreptate, oamenii ăștia se întreabă și vă întreabă pe dumneavoastră ca ministru ce sunteți, dacă pot ieși din casă în afara programului stabilit de Ordonanța Militară, atunci când funcționează drăcovenia de ascensor.

Părerea mea e că poate ar fi bine să vorbiți cu un service autorizat să le repare liftul sau poate cu polițiștii de acolo să facă o excepție de la Ordonanță, nu înainte de a vedea dacă nu cumva vreun pesedist nenorocit le tot strică liftul la orele alea. Nu am dreptate?

Alții vin la dumneavoastră ca la mama Omida, să le ghiciți în palmă sau în cărți. Ca familia aceea din Craiova care vă întreabă dacă poate să meargă în 16 mai la București, cu mașina să aducă niște niște cărți și alte mărunțișuri de acolo, fără riscul de a fi amendată. Ce ziceți, poate?

Știu că și pentru un ministru este greu de spus ce va fi peste două săptămâni, dar măcar încurajați-o, în felul acesta rămâneți nădejdea noastră în vremurile de restriște, iar cei mulți vă vor fi recunoscători.

17.04.2020
3 Comentariu

„Domnule Vela, România se simte în siguranță sub apărarea și conducerea dumneavoastră!”

„Îmi pare rău să constat că nici măcar ai noștri nu pot aprecia capacitatea dumneavoastră de a va gândi atât la siguranța românilor, cât și la nevoile lor spirituale, care nu pot fi ignorate într-un moment de așa grea încercare. V-ați achitat de datoria față de prezentul cetățenilor acestei țări, ați dovedit considerație față de identitatea și trecutul acestei națiuni, înseamnă că sunteți un lider și de viitor, un îndreptățit viitor președinte de țară. România se simte în siguranță sub apărarea și conducerea dumneavoastră, ne sunteți dator să ne apărați și conduceți în continuare, în pofida piedicilor ce vi se pun, în pofida slăbiciunilor mai marilor care se împiedică în ele!”

06.04.2020
0 Comentarii

Grea boală, musiu. Grea!

Dar ce este atât de senzațional într-o vizită de lucru a unui ministru, cum încearcă păpușarii de serviciu să ne convingă? Nu asta ar trebui să facă Marcel Vela în perioada stării de urgență? Să vadă cum stau lucrurile pe teren, să vorbească cu oamenii din subordine, să dea sfaturi, să-i asculte pe cei din vămi, să tragă concluzii ? Nu de asta este ministru și, încă ce ministru, care una, două e la televizor citind grav și apăsat de responsabilitate, Ordonanțele Militare? Și, dacă, da, de ce se face atâta tărăboi mediatic? A, că ăia dinainte, pesediștii, nu s-ar fi dat de ceasul morții cum se dă Marcel Vela? Păi, ce aveți cu ăia, iar ne întoarcem la ei că nu au făcut nimic în afară de furăciuni? Lăsaț-i în pace, acum e vremea liberalilor să arate că le pasă de noi.

Și, încă ceva, de ce este nevoie de atâtea like-uri? Că până și Prefectura Caraș-Severin a venit cu un comunicat de presă în care se arată ce a făcut și a dres la Nădlac conjudețeanul nostru, urmat de un set de fotografii în care dom’ Vela, cu ochelarii lui de soare, pare mai degrabă un actor distribuit să joace într-un film cu Franco Nero, decât un ministru împovărat de problemele națiunii. De ce această aliniere în front a tuturor vectorilor de imagine din Banatul de Munte, inclusiv a presei, nu doar a celei de partid? Că, nici pe vremea lui Sorin Frunzăverde, care a fost un politician în fața căruia nu mișcai în front, nu se înălțau atâtea ode după o vizită în Afganistan sau o inspecție de front. Acest lucru ar trebui să dea de gândit celor care vor o țară ca afară.

Să zicem că în aceste zile presa este avidă de tot ce înseamnă informație despre politicienii momentului, dar, pentru echidistanța de care se tot vorbește, de ce nu se scrie nimic despre cum este luat la mișto ministrul Vela în emisiunea lui Pătraru „Starea nației” ori despre faptul că este calul de bătaie în postările bloggerilor după fiecare Ordonanță Militară citită la televizor? Eu știu că oricărui politician, și Vela este un politician rasat, îi place să fie periat de scame, lăudat, postat pe Facebook și publicat în ziare cu fotografii cele mai mișto, dar de aici și până la titluri desănțate și emoticoane exaltate e cale lungă.

Și mai este ceva care nu înțeleg: cum de nu vede Marcel Vela că, cei care îl ridică în slăvi sunt aceiași, sau aproape aceiași care făceau la fel și cu Răzvan Cuc, ministrul PSD care una, două era prezent în Caraș-Severin. Sau, poate a observat, dar a început să-i placă și nu se mai poate opri din admirația pentru cei care îi admiră fiecare faptă măreață pusă în slujba românilor.

Grea boală, musiu. Grea! Și de-o parte, și de alta!

30.03.2020
0 Comentarii

Dar tu, stat, ce faci pentru noi?

Și chestia asta nu e de acum. Adică, de un veac, două. Nu. E de demult, de pe vremea dacilor care luptau sub comanda lui Decebal. A lui Glad și Menumorut. Și a continuat cu Podul Înalt, Posada, Călugăreni, Jijia și în atâtea alte locuri unde voievozii și domnitorii din cartea de istorie îi chemau să apere pământul pe care îl călcau. Puneau mâna pe furci, topoare, pari și ce mai găseau prin bătătură și se luau la trântă cu turcii, tătarii, leșii și alți cotropitori fără căpătâi. Și cu ce se alegeau bieții moldoveni și munteni după luptele astea? În afară de foamete, doar cu mândria că își făceau datoria față de domnitorii care, de regulă, erau toți drepți, frumoși, deștepți și viteji. Măcar de-ar fi fost așa. Pe vremea aceea nu se inventaseră nici măcar medaliile, să le fi fost oferite în semn de recunoștință, iar după câte un război ca acesta, țara era și mai săracă, consecință a faptului că strategii de la curțile domnești dădeau ordine să se pârjolească tot în calea cotropitorilor.

Nici peste veacuri nu s-a schimbat mare lucru. Exemplele din primul și al doilea război mondial sunt o dovezi în acest sens. Țăranii plecau pe front convinși că după ce aveau să se întoarcă acasă primeau oarece pământ. Nu mult, cât să poată trăi de pe o zi pe alta. Mulți dintre ei nu au mai ajuns niciodată acasă. Carne de tun și câte o groapă comună la margine de pădure, asta le-a fost soarta. Și nu vorbim de o sută-două, ci de zeci, sute de mii de amărâți. Ceilalți, care s-au crezut norocoși că au scăpat cu viață, au primit și altceva în afară de medaliile prinse în piept, doar că, peste noapte s-a schimbat statul, a plecat boierul și a venit colectivul, iar insigniile alea n-au mai valorat nici doi lei. Țăranul, tot țăran a rămas, alegându-se cu praful de pe tobă.

Acu’ e la fel. Toți ne îndeamnă pe noi ăștia, ăi mulți (ar fi făcut-o cu țăranii, dar nu mai avem de mult așa ceva), să donam câte doi euro pentru spitale. Doi euro pe o rețea de telefonie mobilă, doi euro pe alta, doi euro la o chetă făcută de o asociație umanitară, alți doi euro pe nu știu ce listă, ca să se cumpere și din aia, și din cealaltă că spitalele nu au și mori cu zile dacă te împinge coronavirusul de la spate. Nu zic că e mult zece euro pe care îi donezi să-i fie bine spitalului. Sunt țigările pe două, trei zile, de asta spun că nu e un capăt de țară. Facem un efort, ne curățăm buzunarele de mărunțiș, ne împrumutăm la vecini și donăm. Avem bun simț la purtător și nu putem trece nepăsători pe lângă disperarea unora.

Dar întreb și eu, ca prostu’, tu, stat, ce faci pentru noi? Că noi îți băgăm bani în buzunar o viață întreagă, cotizând la casa de sănătate, iar tu, când ajungem să dăm de o belea, tu ne ceri fără nerușinare să-ți cumpărăm ceea ce de fapt tu ar fi trebuit până acuma să o faci? Cât de nesimțit poți să fii să ne tot ceri, să te tot milogești de amărâții ăștia de pensionari ori de salariați trimiși acasă în șomaj tehnic? Cât de gros ți-e este obrazul de ai curajul să o faci de fiecare dată cu zâmbetul tâmp pe care îl afișezi prin oamenii tăi seară de seară la televizor? Chiar nu mai ai limită?

Și în loc să ne dai măști de protecție și să ne faci teste, tu ne pui „Deșteaptă-te române“ la megafoanele mașinilor de Poliție. Păi, cât de nesimțit poți să fii, bă, statule? Poți să ne răspunzi? Nu, nu poți pentru că nu ai cum.

În această poveste să încercăm să privim partea plină a paharului. E bine că ne pui imnul ăsta că doar, doar s-or trezi și românii în ceasul al 12-lea, măcar așa, să-ți șuiere câteva printre dinți, ca să nu-i mai crezi proști pe toți.

25.03.2020
0 Comentarii

În loc de generali, fruntași făcuți la apelul de seară

De ceva timp, România se află în război cu un dușman pe care nu-l vede nimeni, nu-l auzi când se mișcă, nu îl simți, pentru că nu are nici miros, și nici culoare și, cu toate acestea, a reușit să ne dea peste cap pe toți. Până și pe cei din Marele Cartier General în mâinile cărora se află toate deciziile și comunicatele către țară legate de lupta dusă împotriva coronavirusului. Un exemplu. Ieri, pe la orele prânzului, președintele Iohannis a ieșit pe post și a dat din casă, în avampremieră, că persoanele trecute de 65 de ani vor fi consemnate volens-nolens la domiciliu până la loc comanda. Cică, au muncit destul la viața lor, în condiții grele, de mină, oțelărie și a venit vremea să se odihnească.

Când l-au văzut pe președinte cât de serios citea de pe bucata de hârtie, format A4, și cât de îngrijorat era pentru toții românii lui, pensionarii au zbughit-o și au intrat în prima alimentară. Au umplut cărucioarele cu conserve, lapte, carne brânză, ouă, hârtie igienică, salamuri și cu ce a mai rămas de pe la alții dinaintea lor, provizii cu care vor încerca să reziste închiși în casă cât mai mult timp. Ba, unii, chiar i-au mulțumit președintelui că le-a spus dinainte ce are de gând guvernul să facă cu ei în privința restricțiilor de circulație. Câteva ore mai târziu, apare, în live, premierul Orban în carne și oase. După 14 zile de autoizolare, pe motiv de coronavirus, premierul a căcăit-o, spunând că, de fapt, persoanele trecute de 65 de ani vor avea un interval de timp în care pot ieși din casă pentru cumpărături. Seara, târziu, Marcel Vela ne-a citit Ordonanța Militară 3, care admite un interval de două ore, 11-13, în care pensionarii în cauză au liber la cumpăraturi, plimbat pisica și cățelul.

Departe de mine că astfel de măsuri nu se impuneau, vreau doar să subliniez că în acest Mare Cartier General nu există un „general“, o minte luminată care să vorbească pentru toți ceilalți. Dimpotrivă, impresia e că la pupitrul de comandă au ajuns soldații neinstruiți. Dovadă e că, președintele spunea una, Orban și Vela alta. Președintele i-a scos din minți pe pensionarii trecuți de 65 de ani, Orban și Vela au încercat să-i liniștească, făcându-le un favor. Declarații iresponsabile dinspre Cotroceni care au menirea să declanșeze isteria în rândul a 5 milioane de pensionari. Ce credibilitate au cei trei luați pe rând și, apoi, laolaltă? Una tot mai scăzută, ținând seama de istoricul gafelor făcute până acum.

Numai de așa ceva nu aveam nevoie în aceste zile, dar la ce să te aștepți de la niște fruntași făcuți la apelul de seară.

22.03.2020
0 Comentarii

Ați înțeles? Dumnezeu să binecuvânteze România!

De ce-o fi fost dat Ordonanța asta, nu știu. Poate doar, așa, să se afle în treabă domnul ministru. Că mare lucru nu am înțeles din ea. Și nu numai eu am fost greu de cap, ci mulți alții care au așteptat cu sufletul la gură două ore și ceva ca proștii în fața teveului până să apară tripleta Situațiilor de Urgență: Vela-Arafat-Despescu. A, mint. Am înțeles, totuși, că putem circula pe stradă, pe timp de zi, dar nu în grup mai mare de trei persoane. Și nu ca să ne plimbăm, ci pentru rezolvarea unor probleme serioase. Corect și felicitări pentru această inițiativă, domnule ministru, dar întreb, pentru un prieten care e consilier în București, la metrou e voie să se circule în grupuri mai mari de trei persoane? Părerea mea e că regula asta nu se aplică aici, căci metroul nu are trotuare și nici nu e autobuz să meargă pe stradă, el un fel de tren care circulă sub stradă, ceea ce tehnic e cu totul altceva. Eu i-am spus părerea mea, dar el nu e convins și de asta întreb să fim siguri că nu e grupul de care face vorbire în Ordonanță. Pe undeva îl înțeleg, e supărat că nu știe unde și-a pus legitimația de serviciu, or fără ea, ce să facă noaptea pe stradă, că vin oamenii lui Despescu și-l bagă la izolare, nu-i așa? A, să aibă la el o declarație cu subsemnatul, nume și prenume, domiciliat în…. Carte de identitate, număr și serie, CNP, în care să treacă motivul pentru care a ieșit din casă? Bine, o să-i spun. Da, pentru chestii serioase, nu pentru țigări, vizite la prieteni.

Și ce n-am mai înțeles sunt chestiile astea legate de înmormântare și nuntă unde este permis să participe doar opt persoane. În primul caz, după rânduiala Bisericii obligatoriu ar fi nevoie de un popă, un crâsnic, patru gropari și defunctul. Ce ne facem în situația în care din familie vin cel puțin două rude să-l conducă pe ultimul drum? Că deja avem o problemă, depășim cu o persoană numărul limită admis prin Ordonanța Militară. Ca să împăcăm și capra, și varza, n-ar fi bine să facem înmormântarea fără mort, să ne ocupăm doar de pomană, să mulțumim pe toată lumea, inclusiv Ordonanța? Ce ziceți? Nu e obligatoriu, doar o recomandare.

La fel și în cazul nunților: un popă, o nașă, un naș, mireasa, mirele, socrii mari și socrii mici. Na, că și aici am depășit numărul permis de Ordonanța Militară. Sunt deja nouă, e prea mult. La cine am putea să renunțăm? La popă? Nu, că el dă binecuvântarea și așază pirostriile pe frunțile mirilor. La nași? Exclus, unde s-a mai văzut nuntă fără nașii care să țină lumânări? La unul dintre socrii? Ar fi o glumă, nu-i așa? Atunci, rămâne varianta ca miroii să fie cununați pe rând. La ore diferite. Când unul e la altar, celălalt e afară la o țigară și o cafea. Și invers. Mai greu va fi la restaurant, unde obligatoriu trebuie o guristă, măcar doi lăutari care s-o acompanieze, un fotograf, șoferul de pe furgon, cum, nu știți ce e furgonul? Furgonul e dubița aia cu care se transportă mâncarea la nunți atunci când bucătăria localului e în carantină. Un cameraman, un bucătar, doi ospătari și… gata. De dragul petrecerii, se sacrifică mirii, care vor rămâne acasă, unde vor petrece, în mod sănătos, luna de miere, departe de ochii coronavirusului.

După ce am citit și recitit textul Ordonanței Militare, cu recomandări și tonuri blajine, nu pot să nu zic și eu ca și ministrul Vela: „Dumnezeu să binecuvânteze România“, că numai de la el ne vine salvarea!

19.03.2020
0 Comentarii

Urzicile și coronavirusul!

Mi s-a pus pe suflet. Pentru că mi se tot repetă de către alții, știu că abia suntem la început de nebuneală. Că va fi un vârf al pandemiei, undeva pe la Paști, că isteria va continua chiar și după ce guvernul va câștiga bătălia cu acest virus păcătos. Dar până atunci, televiziunile îmi vor toca nervii, așa cum le este în fire. La știrile de la ora 5, la emisiunea aia cu ascces în direct, la Teo și Capatos, în jurnalul de seară. Îmi vor face viața un calvar, având grijă să-mi reamintească fiecare clipă de teamă și de confuzie pe care le trăiesc acum.

Să ne amintim cum a fost în trecut. Au început cu Elodia, și timp de vreo trei ani ne-am tot întrebat unde o fi ascuns-o Cioacă, apoi au continuat cu Dincă, monstrul din Caracal, iar cu Vulpița, am crezut că au pus batista pe țambal. Dar m-am înșelat. Era nevoie de ceva nou pentru a ține trează atenția celor izolați în case de măsurile prinse în starea de urgență. A apărut Covid-ul ăsta și s-a dus dracului liniștea noastră. Se va vorbi despre el ca despre cel de-al Doilea Război Mondial și peste o jumătate de veac.

Atent la declarațiile responsabililor și la comentariile oligofrenilor ce apar pe toate canalele media, care au ajuns în aceste zile să creadă că se pricep la toate, am trecut pe lângă niște momente pe care nu aveam voie să le ratez. De pildă, la faza cu caisul din fața blocului, când nici nu știu când a înflorit. Pur și simplu m-am trezit cu el năpădit de floare. Sau, la cea cu tufănelele, viorelele și celelalte floricele răsărite pe lângă bloc. A venit primăvara, deși am înțeles că iarna se întoarce, și nu m-am bucurat deloc. Mâine, poimâine vin berzele și celălalte păsărele călătoare din țările calde și… nimic. Sau poate e și ăsta un semn că virusul ăsta m-a tâmpit de tot.

Sper să nu ratez întâlnirea cu echinocțiul de primăvară, ăla de poimâine. O cunoștință apropiată și dragă mie, își sărbătorește ziua de naștere, și cum restaurantele și-au ferecat afacerile, m-a invitat la ea acasă, la un festin culinar, cu produse tradiționale din bucătăria românească: ciorbă de urzici acrită cu borș moldovenesc, friptură de porc, cu salată de leurdă amestecată cu ceapă verde și, ca desert, budincă cu spanac. E adevărat, nu sunt baș bunătăți demne de MasterChef, dar sunt buruieni proaspete, la prima mână, gustoase și sănătoase. Iar dacă stropim totul cu un păhărel de țuică, înainte, și unul cu vin, după, voi putea o vreme să vorbesc cu prietenii și altceva în afară de coronavirusul ăsta care a ajuns să-mi ocupe tot timpul meu.

17.03.2020
1 Comentarii

Site-urile, la mâna lui Vela și Grindeanu

Potrivit Hotnews, decizia va fi dispusă de ministrul de Interne, pe baza unei analize realizate de Grupul de Comunicare Strategică, constituit la nivel guvernamental și va fi implementată prin decizie a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM).

Altfel spus, doi gugulani, unul ministru de Interne, Marcel Vela, celălalt, Sorin Grindeanu, aflat la șefia ANCOM, vor purta pe umerii povara unor astfel de hotărâri fără precedent în istoria presei post-decembriste.

Grupul de Comunicare Strategică încearcă să ne liniștească pe noi, ziariștii, precizând că: „Acest instrument privește combaterea acțiunilor de dezinformare a căror scop este de a induce panica, prin intermediul unor publicații fără identitate ori a unor publicații care în mod sistematic prezintă informații fără bază reală și nicidecum nu privește instituțiile de presă recunoscute la nivelul opiniei publice, a căror identitate este cunoscută, și cu care autoritățile se află într-un raport de colaborare și dialog permanent”.

O precizare de toată jenă. Adică, cum, instituțiile de presă recunoscute la nivelul opiniei publice nu se supun „cenzurii“? Nu ar trebui ca toate publicațiile să fie tratate la fel? Nu e cumva o discriminare din start? Și ce înțeleg cei ce ne conduc în aceste zile prin instituții de presă recunoscute la nivelul opiniei publice? Că sunt apropiate Puterii?

ActiveWatch, care este o organizaţie care militează pentru comunicarea liberă în interes public, a atras atenția asupra posibilității introducerii cenzurii, odată cu decretul de instituire a stării de urgență, însă a susținut mereu că: „Niciodată nu trebuie ca guvernul să aibă puterea de a stabili adevărul unei informații“, pentru că această forță o au numai dictaturile”.

Dinspre Marcel Vela nu cred că vor exista probleme de acest gen. Partizanul unei prese libere, constructive și responsabile nu a fost niciodată deranjat de „răutățile“ la adresa sa apărute în publicații, inclusiv în cele online. Probabil că nici din partea lui Dan Grindeanu nu vor fi, dar cine știe.

Un singur lucru vreau să întreb: dacă punctul de vedere al ziaristului nu coincide cu cel al guvernului înseamnă că avem un fakenews?

11.03.2020
0 Comentarii

Marcel Vela, ministrul care știe!

Dovadă este postarea de pe pagina de Facebook. Deși prins până peste cap cu problemele generate de păcătosul coronavirus, dom’ ministru și-a făcut timp să așterne câteva gânduri de 8 Martie: „Pentru mamă, care este îngerul păzitor al fiecărui copil, pentru iubita care este tămăduitorul sfânt al fiecărei zile, pentru bunică, truditorul bun și anonim al fiecărei familii, dar și pentru fiicele care sunt lumina și speranța viitorului“. Dar pentru că problemele de care spuneam nu i-au dat prea mult timp de creație literară, s-a scuzat că nu a găsit cele mai bune cuvinte pentru a-și exprima gratitudinea, mulțumirea, iertarea, aprecierea și respectul pentru toate femeile din lume. Norocul lui cu Facebook, care i-a amintit mesajul pe care îl transmitea femeilor acum șase ani pe când era primarul Caransebeșului și nici nu visa să ajungă unde a ajuns. „Unei femei nu trebuie să-i sculptezi chipul în piatră. Este suficient să o vezi frumoasă precum un poem, îi ajunge să o simți mai elegantă decât destinul. Femeia se mulțumește să îi pictezi visele în fiecare zi și să îi fii mereu aproape. Pentru toată înțelegerea, îngăduința, munca, dragostea, jertfa, iertarea și bunăvoirea ei, un sincer LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI! Cu plecăciune în fața Zânei bune din fiecare femeie“. Ce ziceți? Frumos, nu-i așa? Îl vedeți în stare pe Chițu să scrie atât de duios cum o face Marcel Vela cu metafore, epitete și alte figuri de stil? Sau pe ministrul Sănătății? Să fim serioși, despre ce vorbim? Marcel Vela le dă clasă și la capitolul artistic, nu numai la management. Poate doar Ludovic Orban ar putea să-l concureze cu mandolina lui, dar nici asta nu este sigur. Cel puțin așa se vede dinafară.

1 2 3