15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri banat

La ce stare de urgență este la noi și, mai ales, la ce se anunță că va fi după 15 mai (mă refer la măsurile restrictive anunțate de pe acum), era normal să se întâmple așa. Nu ai cum să înghesui 25 de elevii, dacă nu mai mult, într-o clasă, că ai sta tot cu frica în sân să nu li se întâmple Doamne ferește ceva. Sau să le impui să păstreze distanțarea socială în mijloacele de transport în comun. Nici să vrei nu ai putea să faci asta, că de unde atâtea autobuze, firobuze, tramvaie, șoferi și vatmani? Și acum, hai să fim serioși, chiar dacă s-ar fi făcut școala în două schimburi, tot nu se rezolvat mare lucru că, vorba aceea, oricât te-ai screme nu poți să faci într-o lună ce nu ai făcut în 30 de ani de reforme. Aici, președintele, Vela și ceilalți au gândit-o bine.

Dacă s-au închis școala primară, gimnazială și liceul, aceeași unitate de măsură s-a aplicat și în cazul studenților. Cu notele primite în primul semestru se va încheia situația școlară. Președintele spunea că pentru a fi încheiate mediile trebuie cel puțin două note puse în catalog. Normal că, două, că  altfel nu am mai vorbi de așa ceva, problema e doar acolo unde nu e decât una singură. A, am înțeles, pe a doua o pun dascălii din burtă, dacă tot suntem în stare de urgență.

Mă îndoiesc că vor fi corigenți ori restanțieri pe toamnă. Ce profesor e fraier să se lege la cap dacă nu îl doare? Cine știe ce coronavirus o mai fi la toamnă, și atunci? Atunci, vom avea o generație de elită, care va intra în istoria educației românești, instruită la fără frecvență, sau la distanță cum e la modă să se spună acum.

Și mai cred că anul acesta vom bate toate recordurile de până acum la examenele de capacitate și de bacalaureat. Să dăm exemplu de bună practică, de înțelegere și de solidaritate în vremuri de pandemie. Acum este momentul ca toți cei care se chinuie de la revoluție încoace să ia bacalaureatul să se înscrie la examen, că așa ocazie nu vor mai pupa îndată. Ne vom apropia de procentul de promovabilitate de sută la sută, dacă nu cumva, din exces de zel, ca la alegeri, acesta va fi chiar mai mare. Fie cum o fi, numai școală, nu.

Bine, școala am rezolvat-o. Românește, și nu după modelul suedezilor, austriecilor ori nemților. La urma, urmei, nici nu am avea cum să-i copiem pe ăștia care trăiesc în altă lume, cu totul diferită de cea de pe plaiul mioritic. Ce urmează? Sau, cine urmează? Mediul de afaceri din industrie? Turismul? Comerțul? Nu de alta, dar e bine de știut spre ce ne îndreptăm și, mai ales, cu ce viteză o facem.

În declarațiile făcute în ultimul timp, atât președintele, cât și premierul ne asigurau că după 15 mai se va pune capăt restricțiilor de circulație. Vom renunța la declarațiile pe proprie răspundere și, mai ales, la orarul de deplasare. Adică, vom fi liberi să facem ce vrem sau, aproape ce vrem căci, purtatul măștii, distanțarea socială și grupurile mai mari de trei persoane vor fi în continuare interzise și monitorizate strict. Măsura se aplică inclusiv persoanelor trecute de 65 de ani. Beautiful, cum ar zice românul cu stagiul făcut la Londra, doar că, bucuria ne-ar putea fi curmată de nu știu ce comandă venită de la Bruxelles, de acolo de unde, și pentru noi, se dă ora exactă.

Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, declara pentru The Guardian, că este posibil ca persoanele în vârstă să fie izolate până la sfârșitul anului. Să nu intre în contact cu restul populației, vezi Doamne, că ar fi de rău pentru populația globului. „Fără un vaccin, trebuie să limităm cât mai mult contactul cu persoanele în vârstă”, mărturisea Frau Leyen, arătând cu degetul spre cei trecuți de o anumită vârstă.

Sigur, afirmația sa nu se referea doar la Oma și Opa din țara ei de baștină, ci și la mamaia și tataia de pe cheiul Dâmboviței. La cei aproape 4 milioane de bătrâni cu vârsta de peste 65 de ani. Pe cine să cred într-o astfel de situație? Pe ai noștri, cum că i-au luat gura pe dinainte, ori pe ăia de la Bruxelles, cu care ne-am înrudit?

Nu de alta, dar măcar să știu cine se face responsabil de răspândirea fake news-urilor legate de pandemia asta care mi s-a pus pe suflet.

Rareș Bogdan nu reprezintă o noutate în acest sens. Să ne amintim că de-a lungul anilor în Parlamentul României au ajuns unii care, în afară de faptul că se numeau Irina Loghin sau Dolănescu nu aveau nimic în comun cu politica. Astăzi, PNL anunță candidați la șefia consiliilor județene oameni precum Dinu Iancu Sălăjan, cunoscut mai degrabă pentru șlagărul „Drumul gării din Beclean“, și Romeo Dunca care recunoaște că este orice, numai politician, nu.

Spre deosebire de aceștia, Rareș Bogdan vine dintr-o zonă în care a avut de-a face cu animalele politice. La televiziunea la care a lucrat era ca o fiară și nu se uita pe cine avea în față. Asta la început, pentru că mai târziu a a cârmit-o la dreapta și uite așa a ajuns astăzi europarlamentar pe listele PNL. Sincer, până acum dinspre Bruxelles nu am auzit ceva bubuitor cu care Rareș Bogdan să fi ieșit în față. De vină o fi pandemia asta nenorocită, sau poate astenia de primăvară. Poate amândouă sau niciuna.

În schimb, nu se sfiește să ne arate că a rămas ziarist. În urmă cu câteva zile făcea o remarcă vizavi de românii întorși acasă în aceste luni, aproape un milion, spunând că n-avea ideea cu ce s-au ocupat aproximativ 70.000 dintre ei în afara granițelor. Mai mult, își dădea cu presupusul ca până în 10.000 să fi fost prostituate și proxeneți, iar 2-3.000 hoți de buzunare. Adică, vorbea despre acea diaspora care, și cu prostituate și șuți, a pus umărul la rezultatul alegerilor de la europarlamentare și prezidențiale câștigate de liberali. Ca ziarist, lumea i-ar fi dat dreptate și l-ar fi umplut de respect pentru curajul de a spune pe nume unor lucruri de care, oficial, ne ferim să vorbim. Numai că, această dată vorbea politicianul și nu ziaristul.

Nu știu ce s-a întâmplat după aceste declarații – l-o fi chemat Ludovic Orban la ordin ori și-o fi dat seama că o astfel de afirmație nu dă bine la imaginea partidului aflat la guvernare. Cert este că,  două-trei zile mai târziu a revenit cu precizări, într-o încercare de a drege busuiocul. M-am așteptat să o facă cu eleganță. Nu neaparat să-și fi cerut scuze celor 70.000 de anonimi și 10.000 de curve și proxeneți despre care făcea vorbire. Dimpotrivă, politicianul-ziarist s-a dezlănțuit împotriva a celor pe care îi numește: „Cei mai nenorociți pesediști și goarnele lor din presă, lipsite, oricum, de credibilitate, goarne de o ticăloșie cumplită“, care „rostogolesc un fake-news ordinar împotriva mea. Acreditează ideea că am jignit diaspora!“

Cine știe, maître, poate ai dreptate. Ăștia de care povestești că au scos din context toate vorbele ce ți se pun în gură or fi chiar pesediști. Dar de aici și până a-i face „Cei mai nenorociți pesediști și goarnele lor din presă“ este o cale lungă. Una care ține de educație, de bun-simț și de respect pentru electorat, pentru că aici nu vorbește ziaristul, ci europarlamentarul Rareș Bogdan.

Este de prisos să spunem reacția pe care a avut-o Rosell în acel moment. Acolo, în pușcărie, nu mai era președintele cu care Guardiola, Messi, Xavi, Iniesta și Bousquet câștigaseră nouă trofee, ci unul a cărui identitate umană se transformase într-un simplu număr strigat ori de câte ori gardianul făcea apelul.

Nu știu dacă deținuții din închisorile românești primesc și ei prezervative și vaselină când pășesc dincolo de zidurile „brodate“ cu sârmă ghimpată. Cert este că, povești „de amor“ între deținuți există. Că cei slabi de îngeri sau neajutorați devin „fetițe“ pentru cei cu condamnări grele, care fac legea în pușcărie. Sigur, lucrurile astea nu se spun și nici măcar nu sunt recunoscute oficial. Tăcerea e ca mierea, de la cea mai proaspătă „fetiță“, până la comandantul pemitenciarului. Din când în când, la un pahar în libertate, unui fost „student“ la Popa Șapcă, îi mai scapă câte-o vorbă despre „comediile“ ce au loc dincolo de zidurile închisorii.

Unii le privesc ca pe o pedeapsă binemeritată pentru faptele săvârșite de condamnat, mai ales în cazul violurilor, alții, ca pe o neputință a statului de a ține sub control fenomenul. În plină pandemie de Covid-19, senatorii, la îndemnul Alinei Gorghiu, au votat proiectul de hotărâre privind executarea pedepselor, de până la 7 ani, la domiciliu. Dacă în locul gardienilor ar exista în această situație  brățările electronice, este evident că nu s-ar mai vorbi nici de „marfă proaspătă“ în penitenciare.  În principiu, o lege „bună“ în condițiile în care chiar dacă condamnatul nu părăsește locuința pe timpul executării pedepsei, tot nu este ca în închisoare.

Nu știu la ce s-o fi gândit senatoarea liberală când a promovat proiectul cu „7 ani de închisoare acasă.“ Cert este că, imediat au sărit cu gura pe ea până și colegii din partid în frunte cu Ludovic Orban, pe motiv că românii sunt încurajați să devină infractori. Au făcut-o praf, promițând că așa ceva nu se va mai întâmpla în Camera Deputaților, acolo unde este așteptat să ajungă proiectul respectiv.

P.S. Se spune că în ziua în care a dat de pământ cu Alina Gorghiu, pârnăiașii au sărbătorit cu manele și i-au făcut dedicații lui Ludovic Orban fără număr, fără număr.

Sincer, m-aș fi așteptat ca la miezul nopții, să văd zeci, sute de oameni, tineri și bătrâni în balcoanele sau la ferestrele blocurilor din cartierul meu, cântând la unison: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând“. Să asist la acel moment emoțional de descătușare, generat de interdicția participării la slujbele de la biserică, când ți se face pielea de găină și simți că lacrimile stau să-ți spele obrazul. Mă așteptam să văd sute de lumânări și candele aprinse care să ne fi anunțat Minunea Învierii Mântuitorului. Eram convins că așa va fi și că pe acea noapte o voi purta în mine, până la sfârșitul vieții, ca pe una specială.

Aproape nimic din toate acestea. Nu știu de ce și nici nu-mi explic. Până sâmbătă seara, se făcuse o campanie asiduă pe site-urile de socializare în care credincioșii erau îndemnați să fie măcar așa alături unii de alții într-un astfel de moment nemaiîntâlnit în istoria Bisericii. Mesajele au curs întruna, la fel și îndemnurile la solidaritate. Să arătăm credința noastră în Mântuitor, în valorile spirituale ale acestui popor de care facem vorbire de câte ori avem ocazia. Aveam în față modelul italian, cel cu intonarea imnului național în plină pandemie de coronavirus, din balcoanele clădirilor. Mă gândeam că și noi vom face la fel în Noaptea de Înviere, uniți în glas în fața morții.  

Mă gândeam. Dar m-am înșelat. Chiar dacă cronicarul ne spune că „de la Râm ne tragem“, noi nu suntem ca și italienii. Suntem ca noi, lucru dovedit nu o dată: vorbim mult și facem puțin!

Având în vedere bâlbele și gafele guvernanților, în principal cele legate de semnarea protocolului între ministerul de Interne și Patriarhia Română, nu surprinde deloc faptul că 33% dintre cei intervievați au încredere foarte multă în secretarul de stat, Raed Arafat, și doar 10% în premierul Ludovic Orban. Între cei doi, se plasează președintele Klaus Iohannis, cu 14%, și Nelu Tătaru, ministrul Sănătății, cu 11%.

Interesant este faptul că în această perioadă grea pe care o parcurgem cu toții, românii ar accepta cu bucurie să-i aibă vecini de casă pe romi, lucru de neimaginat în alte vremuri, doar să nu se învecineze cu: consumatorii de droguri ușoare (61,4% dintre cei intervievați au spus aceasta), persoane eliberate din închisoare – 58,20%, consumatori de alcool – 57,50%, bolnavi de HIV/SIDA – 54,20%, infectați cu Covid-19 – 52,90%, iar 51,60% au recunoscut că nu și-ar dori vecini homosexuali.

În ciuda pericolului pe care îl reprezintă infectarea cu Covid-19, 48,3% dintre persoanele participante la sondaj au declarat că sunt foarte puține șanse, sau deloc, ca ele și famiile lor să se îmbolnăvească, 10,5% cred că este puțin probabil acest lucru, iar 30% au susținut că este foarte probabil să se întâmple.

Pe lângă măsurile obișnuite de prevenție-folosirea măștii și a mănușilor chirurgicale, respectarea programului de circulație, spălatul și dezinfectarea mâinilor, 34% dintre intervievați înclină să creadă că usturoiul și ceapa reprezintă bune remedii naturale în lupta cu virusul, iar 7,1% au aceeași percepție despre consumul de alcool.

Amintiți-vă de scena cu „Dragă Stolo”, din 2004, interpretată magistral de Traian Băsescu, plângând, la propriu, pe umărul Theodor Stolojan, despre care se știa că va fi candidatul PDL la președinția României. Atât de dramatic și-a jucat rolul, încât chiar am crezut că Stolo era pe moarte. A trebuit să treacă ani și ani pentru ca românii să înțeleagă că fuseseră fraieriți de cel care îi saluta cu „Să trăiți, bine!”

Că n-am învățat nimic din fățărnicia celor doi, avem dovada acestor zile în care pandemia de Covid-19 guvernează țara. Pe de-o parte ni se tot spune să stăm în casă, dacă tot nu avem de unde să cumpărăm măști de protecție, iar pe de altă parte, guvernanții își fac imagine pe seama dramelor unora și trăirilor emoționale colective. Ministrul de Interne, Marcel Vela, zboară cu elicopterul de la București, de parcă ar fi al lui personal, și aterizează la poarta cimitirului din Măureni, cu o coroană de flori, omagiu adus preotesei decedate în Spitalul Județean de Urgență Reșița. Respectăm durerea familiei, poate este un caz aparte, dar au mai murit oameni în împrejurări nefericite și nu am auzit ca al doilea om în stat, cum este Vela în acest moment, să fi luat elicopterul din curtea ministerului, să aducă coroana la Măureni. Putea să vină cu trenul, cu mașina, cu orice, nu cu elicopterul statului. Este adevărat, putea să vorbească cu ai lui de la Reșița sau Caransebeș să-i fi cumpărat o coroană din partea sa și să o ducă la cimitir. Da, dar în cazul ăsta, ar mai fi fost atâtea postări pe Facebook cu ministrul în cimitir?

Doar o zi a trecut de la acest episod pe care l-aș fi dorit uitat cât mai repede și, iată, ministrul Vela „a recidivat”, continuând să-și facă neobosit selfie la guvernare. A încheiat un protocol cu Patriarhia și a dat undă verde românilor să ia Lumina Învierii de la girofarele mașinilor Poliției. Aceasta în condițiile în care și Biserica, și guvernanții anunțaseră măsuri drastice în noaptea sfântă. Blat pe față, ca la o partidă de fotbal de pe vremea lui Mitică Dragomir, când meciurile se trânteau pe bani grei. De data aceasta, nu e vorba de bani, ci de tămâie, smirnă și voturi!

Este încă o dovadă că România continuă să fie bătaia de joc a unor politicieni care se cred veșnici. De aici și întrebarea pe care ne-o punem de ani și ani: ne vom mai face  bine vreodată?

În PNL au apărut câteva mici disensiuni între premierul Orban și oamenii apropiați lui, în contextul în care ne așteptăm ca starea de urgență să se prelungească cu o lună, o lună și jumătate, Executivul este gata să anunțe primele măsuri restrictive la nivelul aparatului funcționăresc, ceea ce presupune șomaj tehnic pentru 15 zile și reducerea lefurilor demnitarilor, în semn de solidaritate cu oamenii de rând.

Violeta Alexandru, titulara de la Ministerul Muncii, este suspectată că ar fi dat la presă informația potrivit căreia salariile miniștrilor, secretarilor de stat și a altor categorii din apartul central vor fi diminuate cu 25%. Aceasta, în condițiile în care în partid nu s-a luat o poziție oficială. Orban se află între ciocan și nicovală: miniștrii fac presiuni să nu li se taie salariile pentru că ei muncesc, nu stau acasă, iar pe de altă parte, românii așteaptă să vadă despre ce solidaritate socială le vorbea premierul. Și liderii din teritoriu sunt pe aceeași lungime de undă cu membrii Executivului, transmițându-i lui Orbam să nu se atingă de bugetari dacă vrea ca PNL să nu aibă soarta PDL din urmă zece ani.

Deloc surprinzător, pentru că nu este prima dată când o face, europarlamentarul Rareș Bogdan reacționează, ca pe vremurile când era ziarist, în criza muncitorilor agricoli trimiși în Germania, cu încălcarea tuturor măsurilor de protecție prevăzute de Ordonanțele Militare. De la Bruxelles, lasă să se înțeleagă că nu are nimic împotrivă faptului că nemții vor să-și culeagă sparanghelul apelând la forță de muncă dinafara Germaniei, la fel ca și italienii din regiunea Veneto, limitrofă Lombardiei care este epicentrul Covid-19. Problema pentru Rareș Bogdan este alta și se referă la faptul că Guvernul Orban face compromisuri în timpul pandemiei: „Întrebarea este dacă noi suntem în situaţie de urgenţă, de ce am fi obligaţi să dăm drumul acestor oameni spre Germania şi ce alternativă le-am da în România”.

Pentru această poziționare oarecum în afara liniei impusă în Guvern, Rareș Bogdan a fost chemat de Orban să dea explicații pentru astfel de ieșiri în spațiul public.

„Faptul că doamna Merkel dorește să-și culeagă sparanghelul, iar domnul Kurz dorește să aibă 11.000  de oameni în servicii sociale, sau domnul Conte doreşte încă 16.000 de oameni la cules de nu ştiu ce prin Veneto, nu e problema mea. Problema mea e alta. Dacă România rămâne în continuare furnizor de forţă de muncă, de sclavi pentru Europa sau este în stare să absoarbă această forţă de muncă”, a declarat Rareș Bogdanm citat de Adevărul, după întâlnirea avută cu premierul României.

De urmărit dacă în săptămânile următoare aceste discuții „libere” în sânul partidului liberal se vor înmulți sau vor rămâne doar la  faza unei furtuni într-un pahar cu apă.

Analiștii politici cred că prima variantă este cea corectă, pe fondul insomniilor premierului care nu vor întârzia să apară.