15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri banat
29.03.2020
0 Comentarii

Nemernicule, îți vom veni de hac!

Ne-a închis școlile, ne-a trimis acasă de la seviciu, a pus lacăt pe restaurante, baruri, mall-uri, magazine secon-hand, agenții de turism, prăvălii de cartier, jocuri de noroc. Ne-a scos din biserici și a băgat zânzania în noi. Ne-a alungat din parcuri, din fața blocului, din piața de vechituri. Este peste tot și niciunde. Este teroristul number one, pe care oricât de mult ai vrea să pui parul ori să-i găurești țeasta, nu vei reuși. Este abil și, cel puțin până acum, știe să ne țină la respect. Nu-i pasă nici de acatistele înălțate de preoți, și nici de lacrimile de pe obrazul mamei, copilului, femeii ori bărbatului.

Este diabolic, demn de un scenariu de film, ne insuflă teama, panica și isteria colectivă. Ne-a schimbat viața, ne-a transformat în niște zombi, creaturile alea din credința Voodoo. Nu-i pasă nici de ăia de la Putere-prinți, președinți, premieri-și nici de ăia cu bani mulți. În fața lui toți sunt la fel, nu contează culoarea pielii ori limba vorbită. Măcar de cei mulți, de-ai necăjiți să-i fi păsat, dar nu-i din ăla milostiv cu frică de Dumnezeu.

E mai iute decât Usain Bolt și Speedy Gonzales la un loc, nu știe ce-s alea granițe, nu are nevoie de vize de deplasare dintr-o parte în alta, iar pe unde trece, ca gândul și ca vântul, lasă prăpăd în urmă. Făcând haz de necaz și vorbind în argou, e cel mai tare din parcare. Până acuma s-a dovedit mai deștept și decât Trump, Macron, Iohannis, Viktor Orban și Giuseppe Conte al italienilor la un loc. Mai abil decât toți virusologii și microbiologii școliți la Cambridge, Yale, Oxford.

E perfid și lipsit de minima decență. E chiar nesimțit. Nu e ca în povestea aia cu „țineți-vă copiii în casă să nu vină țiganii să vi-i fure“. Nu, că pe el, din câte se pare, îl interesează mai mult bătrânii. Ăia neputincioși, cu care statul doar cheltuie și nu câștigă nimic. Pe ăia, pe care doctorii din Spania i-a abandonat în cămine, fugind să-și salveze pielea. Pe ei i-ar vrea.

Știu că acum sunt neputincios în fața lui, și din cauza asta continui să privesc lumea de la etajul III al blocului în care locuiesc, fie zi, fie noapte. Ca mine sunteți și voi care ați ajuns să circulați în lume în baza unei declarații pe propria raspundere. Să nu ne pierdem speranța, va veni și ziua în care vom pune mâna pe această potaie pe care o vom chinui așa cum ne chinuie ea pe noi în aceste vremuri. Apoi, o vom face bucățele, bucățele să ne răzbunăm pentru toți morții de până acum, pentru toate durerile chircite în suflet, pentru îndoielile ce ne-au cuprins trupurile, teama care s-a făcut stăpână peste mintea noastră, nopțile nedormite, lacrimile mamelor, bunicilor și copiilor.

Așa să știi, nemernicule, îți vom veni de hac!

26.03.2020
0 Comentarii

Cine vă oprește?

Într-un editorial, intitulat „Blestemaților“, acesta a scris: „Vă doresc faliment și șomaj, speculanților! Dar să nu veniți apoi să plângeți, căci meritați să putreziți în închisori! Faceți trafic cu nenorocire, luați pensionarilor, familiilor cu copii, nevoiașilor de toate felurile, speranța, le sporiți temerile că ar putea muri de foame! Nu aveți niciun dram de suflet?“

Dincolo de faptul că mesajul acesta, cu care sunt întru totul de acord, este eminamente de stânga, nu pot să nu fac câteva observații pertinente și să întreb la modul cel mai serios: Cine îi oprește pe liberali, colegii lui Rareș Bogdan, să pună capăt speculei cu produsele alimentare, măști de protecție și spirt medicinal, căci despre asta este vorba în editorial? De ce Guvernul Orban nu procedează la fel ca Guvernul Federal al Angelei Merkel care, după cum bine a remarcat europarlamentarul, a anunțat plafonarea la 10% a adaosurilor comerciale la alimente de bază și medicamente. Oare de ce nu se întâmplă aceasta? Ce interese îi împiedică să dea un ordin, o ordonanță sau ce-or găsi ei de cuviință?

Cu un guvern liberal sută la sută, cu prefecturi conduse doar de PNL, cu ordonanțe de urgențe și ordonanțe militare la îndemână, credeți că sunt necesare aceste văicăreli? Are rost să ne mai întrebăm, cât timp nu se iau nicio măsură, cine este vinovat că se face speculă cu produsele alimentare de bază? Sau, de ce nu se infirmă știrile apărute în presă cum că pe lista speculanților notorii se găsesc frații Micula, considerații „sponsorii“ PNL? Și, încă ceva, să ni se spună și nouă dacă Guvernul Orban 1,2 și 3 a început lupta cu grupările interlope, așa cum ne promitea ministrul de Interne la prima sa investire? Repet, au rost toate aceste lamentării?

Eu zic că nu, căci altfel PNL riscă să cadă în ridicol, să-și arate neputința, să nu zic incompetența în astfel de momente dificile pentru noi toți. Să nu vă mai aud vorbindu-ne de greaua moștenire lăsată de PSD, că nu ține. Gata, PSD e o filă de istorie post-decembristă, proastă, neagră, cum vreți să-i spunem, acum voi sunteți la butoane. Voi v-ați asumat conducerea țării. Nu i-ați vrut în guvern nici pe USR, nici pe PMP, acum descurcați-vă singuri, arătați că aveți chestiile alea bărbătești în pantaloni și nu vă mai văitați ca babele.

E cazul să nu vă mai plângeți că n-aveți măști, mânuși, costume de protecție, dezinfectanți. Ați știut de acum patru-cinci luni despre ce va urma, însă, pentru voi au fost mai importante alegerile anticipate. Ciolanul. Nimic altceva. În loc să fi luat măsuri de prevenție, ați preferat să vă războiți cu PSD și Curtea Constituțională. V-a durut în cot de coronavirusul care pândea. Iar acum dați din colț în colț, în frunte cu președintele Iohannis.

De aceea zic: apucați-vă de treabă, să nu vă ajungă din urmă falimentul și șomajul politic din editorialul lui Rareș Bogdan.

22.03.2020
0 Comentarii

Să învățăm să fim oameni, înainte de toate!

Dar pe lângă boală, altceva ne șochează în momentul în care pășim în prăvălia de cartier sau în supermarket. Ceva care ține de educație, de caracter, de altruism. La urma-urmei, și chiar de cei șapte ani de acasă. În ciuda îndemnurilor la cumpătare, unii dintre noi s-au transformat în hârciogi, după zicala românească: „Dacă tot e să mor, atunci să mor sătul“. Altfel nu se explică cum, peste noapte, de pe rafturi au dispărut unele produse care până nu de mult stăteau acolo până le expira termenul de valabilitate.

Nu vreau să scriu mai mult, dar nu pot să nu mă opresc la un comentariu pe care l-am întâlnit zilele acestea pe Facebook. Unul nesemnat, dar încărcat de adevăr. Pentru analiza corectă și mesajul pertinent pe care îl transmite autorul anonim, am considerat de cuvință să preiau și eu acest text, în speranța că vom deveni mai înțelegători față de nevoile altora.

„Este trist ce se întâmplă. Foarte trist. Și nu mă refer la pandemia prin care trecem. Pentru că va trece. Ma refer la TINE. Care nu ai făcut o pâine în viața ta, dar ți-ai luat drojdie pentru 1000 de pâini. Mă refer la TINE. Care nu te speli cu zilele, dar ți-ai luat dezinfectant pentru 10 ani. Mă refer la TINE. Care ai luat toate măștile și spirtul iar acum le vinzi la dublu. Cică «să ajut» pe alții. Îi ajutai. Lasandu-le pe raft. Să le cumpere la un preț «normal». Mă refer la TINE. Care ai un ABC amărât unde vinzi pâinea de 5 ori mai scump. Că doar oamenii o cumpără și așa. Din moment ce nu mai au drojdie. Mă refer la TINE. Care ai venit din Zona Roșie. Și în loc să stai în carantină, ai infectat 10 oameni. Care vor infecta alți 100. Acest mesaj este pentru TINE. Care ai făcut NIMIC pentru aproapele tău . Care vei sta în fața Dumnezeului tău…fiindu-ți rușine de ce ai făcut în aceste momente. Doar că va fi târziu. Spală-ți mâinile…Că sufletul rămâne așa….“

Câtă dreptate ai, anonimule!

foto: libertatea.ro

21.03.2020
0 Comentarii

Iubiți-vă bunicii, nu-i huliți!

La noi, nici vorbă de solidaritate, de înțelegere față de semeni, de toleranță. Ură și iarăși ură. Amintiți-vă de mesajele postate pe Facebook în cazul conaționalilor care se întorceau acasă din Italia, blocați la granița austro-ungară. Un potop de înjurături și invective la adresa „drogaților“ „șmenarilor“ și „curvelor“ care căutau cu disperare să fugă din calea coronavirusului. În loc să-i fi îngrijorat starea acelor oameni, fie doar și pentru faptul că erau români de-ai noștri, împroșcau cu lături în ei, cerând autorităților să nu-i primească în țară. Să stea acolo, pe „centură“, la „babele și moșii“ pe care îi ștergeau la cur. Cei care făceau lucrul acesta, așezaseră la zid nu doar un grup de nefericiți, ci întreaga Diasporă, pe care „o mitralia“ fără milă. Nu cred că vreun alt popor din Europa ar fi procedat ca noi, într-un moment atât de greu.

Și nu a fost nimic întâmplător. Nu doar cei de afară sunt jigniți în aceste zile fără milă de către „patrioții“ și „elitiștii“ rămași să construiască capitalismul acasă, ci și bătrânii ce le-ar putea fi părinți sau bunici. Câteva fotografii surprinse în Reșița, cu oameni așteptând să se deschidă un magazin cu haine second-hand, au reprezentat un alt bun prilej de dezlănțuire împotriva „babelor pe care le caută moartea pe acasă și ele plecaseră la shoping“, a „cretinilor“, „comuniștilor“ „muroilor“ „idioților“ și „căcăcioșilor“ care fac Reșița de râs.

Fotografiile postate, care au declanșat sutele de comentarii și zecile de distribuiri, ne arată un grup de oameni la rând la haine vechi. E o tristă realitate a Reșiței, dar aceasta este o altă discuție. Între ei, tineri și persoane trecute de prima vârstă. În niciun caz bătrânii pe care îi huleau unii și alții în comentarii. Și, atunci, de unde atâta încrâncenare și lipsă de empatie față de acești oameni? Doar ca să arătăm că știm să luăm poziție față de ceea ce este urât în Reșița ori din neputința noastră de a schimba lucrurile?

Iubiți-vă bunicii, nu-i huliți. Nu-i judecați pentru chipul lor zbârcit, tremuratul degetelor, pașii mărunți și nesiguri ori hainele ponosite. Și nici pentru ce au fost și ce au făcut în tinerețe. Nu-i condamnați pentru greșelile dintr-un timp pe care oricum nu îl veți înțelege. O să vină vremea să ajungeți și voi ca ei și nu aș vrea să aveți parte, poate, pe nedrept, de același tratament. Dacă nu sunteți în stare să le oferiți o floare, un zâmbet, un bună ziua, să le bateți în ușă întrebându-i dacă îi mai dor oasele sau pur și simplu să vedeți dacă mai trăiesc, atunci nu aveți nici dreptul să aruncați cu vorbe grele, doar pentru că voi sunteți tineri și aveți impresia că le știți pe toate. Lăsați-i să-și trăiască în liniște ultimii ani în această lume a lipsei de respect pentru trecutul ei.

sursa foto: Facebook

20.03.2020
0 Comentarii

Înainte și după era Coronavirus!

Vă mai amintiți cum era în urmă cu cinci, șase luni? Căderea Guvernului Dăncilă, venirea la putere a liberalilor, victoria lui Klaus Iohannis la prezidențiale, post cu dezlegări la pește, Moș Nicolae, mese îmbelșugate de Crăciun și de Revelion, cruci aruncate în apă la Bobotează, paranghelii de Sf. Ioan, guvern nou în frunte cu Ludovic Orban, popi defăimați la televizor, copii abuzați până și de părinții lor, Gheorghe Dincă, Vulpița, curve pe centură, Valentine’s Day, Dragobete, Dinamo în play-out-ul Ligii a I-a la fotbal. Nimic anormal într-o societate normală, cu români vorbitori de toate limbile pământului care, după trei luni de stat în Italia ajungeau să-i întrebe pe cei rămași acasă: „Cum se chiamă asta la voi, la Romania?“

Aceeași stare și în lume, cu veșnicile conflicte din Orient, criza migranților din Turcia, gafele lui Trump, ieșirea din Casa Regală Britanică a prințului Harry, Brexit, cu sutele de milioane de euro plătite pentru cumpărarea unui jucător de fotbal, cu dezmățurile tineretului de pe cele cinci continente. Omenirea era cu gândul la zborurile intergalactice, la megaconcertele cu zeci de mii de spectatori, la premiile Oscar, Nobel și Pulitztzer, la vacanțele exotice, la potul cel mare al extragerii anului. În toată această stare de normalitate, nimic despre sărăcia și foametea din Africa sau despre îmbolnăvirea naturii și, aproape nimic, despre ce virusul ăla păcătos care începuse să-și facă de cap în Whuan.

Altfel arată lumea astăzi, la cinci, șase luni de la cele povestite mai sus. Nu zâmbete, nu fețe luminoase, nu încredere în sistem. Oameni suspicioși la orice informație, îngrijorați pentru viața lor, neputincioși în fața pericolului, speriați chiar, care au uitat de cârnații, caltaboșii și piftiile de la Crăciun și de proiectele din acest an. La putere sunt proviziile cu alimente, hârtie igienică, materiale de protecție personală. Un premier care conduce țara din izolator, un președinte care e și șef de partid, politicieni care țin ședința de guvern online. În farfurie, nu somon, nu fructe de mare, nu bunătăți de MasterChef. După zeci de ani de fudulie, fast-food și bucătării grecești, turcești și franțuzești descoperim bunătățile din cămara bunicii: zacusca, conservele de pește sau cu fasole și costiță. Adică, se poate trăi și altfel decât ne obișnuisem.

Cum va fi omenirea după Coronavirus? Poate mai înțeleaptă după lecția primită, mai responsabilă în fața naturii, mai implicată în viața comunității, mai atentă cu infecțiile nozocomiale din spitale, mai aplecată asupra nevoilor de tot felul, mai înțelegătoare cu cei care se culcă seara flămânzi, mai răbdătoare cu copiii care nu cer decât dragostea părinților, mai atașată de valorile morale după care s-a condus lumea în trecutul ei, Dar mai ales, mai apropiată de credință, de învățătura Bibliei de biserică în întregul ei.

Poate. Un lucru este sigur: nimic din ce a fost până mai ieri, nu va mai fi. De acum încolo, vom vorbi de viață de dinainte de Coronavirus și viața de după Coronavirus. Dacă nu se va întâmpla așa, înseamnă că am trăit degeaba această experiență.

19.03.2020
0 Comentarii

Urzicile și coronavirusul!

Mi s-a pus pe suflet. Pentru că mi se tot repetă de către alții, știu că abia suntem la început de nebuneală. Că va fi un vârf al pandemiei, undeva pe la Paști, că isteria va continua chiar și după ce guvernul va câștiga bătălia cu acest virus păcătos. Dar până atunci, televiziunile îmi vor toca nervii, așa cum le este în fire. La știrile de la ora 5, la emisiunea aia cu ascces în direct, la Teo și Capatos, în jurnalul de seară. Îmi vor face viața un calvar, având grijă să-mi reamintească fiecare clipă de teamă și de confuzie pe care le trăiesc acum.

Să ne amintim cum a fost în trecut. Au început cu Elodia, și timp de vreo trei ani ne-am tot întrebat unde o fi ascuns-o Cioacă, apoi au continuat cu Dincă, monstrul din Caracal, iar cu Vulpița, am crezut că au pus batista pe țambal. Dar m-am înșelat. Era nevoie de ceva nou pentru a ține trează atenția celor izolați în case de măsurile prinse în starea de urgență. A apărut Covid-ul ăsta și s-a dus dracului liniștea noastră. Se va vorbi despre el ca despre cel de-al Doilea Război Mondial și peste o jumătate de veac.

Atent la declarațiile responsabililor și la comentariile oligofrenilor ce apar pe toate canalele media, care au ajuns în aceste zile să creadă că se pricep la toate, am trecut pe lângă niște momente pe care nu aveam voie să le ratez. De pildă, la faza cu caisul din fața blocului, când nici nu știu când a înflorit. Pur și simplu m-am trezit cu el năpădit de floare. Sau, la cea cu tufănelele, viorelele și celelalte floricele răsărite pe lângă bloc. A venit primăvara, deși am înțeles că iarna se întoarce, și nu m-am bucurat deloc. Mâine, poimâine vin berzele și celălalte păsărele călătoare din țările calde și… nimic. Sau poate e și ăsta un semn că virusul ăsta m-a tâmpit de tot.

Sper să nu ratez întâlnirea cu echinocțiul de primăvară, ăla de poimâine. O cunoștință apropiată și dragă mie, își sărbătorește ziua de naștere, și cum restaurantele și-au ferecat afacerile, m-a invitat la ea acasă, la un festin culinar, cu produse tradiționale din bucătăria românească: ciorbă de urzici acrită cu borș moldovenesc, friptură de porc, cu salată de leurdă amestecată cu ceapă verde și, ca desert, budincă cu spanac. E adevărat, nu sunt baș bunătăți demne de MasterChef, dar sunt buruieni proaspete, la prima mână, gustoase și sănătoase. Iar dacă stropim totul cu un păhărel de țuică, înainte, și unul cu vin, după, voi putea o vreme să vorbesc cu prietenii și altceva în afară de coronavirusul ăsta care a ajuns să-mi ocupe tot timpul meu.

17.03.2020
1 Comentarii

Tu, stat, trezește-te!

Ministerul Muncii ar trebui să facă demersuri pentru readucerea în actualitate a șomajul tehnic, ca formă de protecție pentru toți cei care își vor pierde locurile de muncă o perioadă de timp. Nu există cadru legal? Cine spune asta? Să fim sobri. Așa cum au știut să aprobe 25 de Ordonanțe de Guvern într-o singură ședință, guvernanții ar face bine să găsească soluții și pentru așa ceva. Angajații nu sunt trimiși acasă din vina patronului, că așa i s-o năzărit lui. Nu, oamenii ăștia pleacă acasă datorită faptului că restaurantul la care lucra, hotelul în care mătura, făcea patul sau servea clienții, cârciuma de cartier ori atelierul mecanic care exporta în Germania se închid din cauza virusului. Să ne fie clar și să nu se mai vină cu dezinformări.

Oamenii ăștia care rămân două-trei luni fără slujbe, poate și mai mult, și nu vor fi puțini, au plătit constincioși ani la rând dările către Casa de Pensii, Casa de Asigurări de Sănătate, Șomaj și alte case de încasat bani. Azi, tu, stat, ar trebui să întoarci serviciul angajaților, victime ale coronavirusului, suportând 75% din salariul acestora. Nu ai de unde? Ei, nu! Cum ai știut să-i iei lunar cu japca aproape 70% la sută din salariu, așa trebuie să-i dai și tu la rândul tău, acum, când îl arde buza. Dacă tu, stat, nu faci treaba asta, înseamnă că nu-ți pasă de cetățenii tăi. Sau dacă îți pasă, se vede asta doar în campaniile electorale.

M-am uitat cu atenție peste măsurile decretului semnat de Klaus Iohannis și n-am văzut nici măcar o aluzie la o intervenție de acest gen, deși problema asta ar trebuie discutată tranșant. Nu pricep, dacă tot ne-am aliniat în rând cu Mătușa Europa, de ce nu am luat exemplu statului german care pune la dispoziția mediului de afaceri 500 de miliarde de euro, drept tampon pentru situațiile de acest ge. Oare noi, câți lei, nu euro, alocăm, pentru a transfera presiunea de pe umerii agenților economici în ograda statului? Tu, stat de sorginte liberală de ce nu faci la fel?

În schimb, la noi se vorbește despre păsuire la plata ratelor bancare și credite cu dobândă zero. Bă, frate, ăștia chiar ne cred tâmpiți, cine dracu ia credite în perioada asta de criză? E la mintea cocoșului că nimeni nu se aventurează la așa ceva, doar că ei, guvernanții, aduc chestiile astea în discuție, convinși că dau bine la populime. De data asta se înșeală. Pentru că, acești guvernanți, proaspăt repuși pe funcții la Palatul Victoria, nu înțeleg că omul simplu are nevoie de pâine, lapte, carne, bani ca să-și plătească facturile la bloc, curentul și gazul și să-și hrănească familia, și nu de credite fără dobândă.

Băi, tu, stat, este vremea să pricepi că dacă ghinionistul ăsta de angajat de care vorbim stă acasă fără salariu o lună sau două pentru el este o dramă. Tu nu înțelegi că agentul economic nu are în pușculiță bani pentru situații de acest gen? Sau faci pe prostul? Tu, stat, trezește-te și vino-ți în fire, cu soluții urgente, până nu-i bagi pe toți în faliment.

08.03.2020
0 Comentarii

Coronavirus și hârtia igienică

În alte părți ale planetei, de aici și până la scandal, cu păruieli și bătăi în toată regula, nu a fost decât un pas. Așa s-a întâmplat în Australia, la un supermarket de lângă Sidney, unde, potrivit NBC Nevs, citat de Digi 24, o femeie a fost bătută de alte două pentru câteva suluri de hârtie igienică. Aceasta, după ce marile lanțuri de magazine din Australia au limitat la un singur bax de persoană vânzarea hârtiei igienice. În supermarketul în care a avut loc încăierarea, există o adevărată criză, dovadă că limita maxima este de doar un pachet pentru fiecare persoană, iar de aici tot tărăboiul. În România de dinainte ’90, hârtia igienică se găsea la fel de greu ca și carnea, laptele, zahărul, uleiul și alte produse alimentare, dar oamenii nu se băteau pentru ea, pentru că aveau ca alternativă ziarul Scînteia, cu potretele iubiților conducători, care era bun și de împachetat slănina, dar și de folosit la closetul din fundul grădinii.

1 … 13 14