Aș completa definiția, cu o constatare de bun simț: cel care intră în turmă încearcă prin toate mijloacele să atragă atenția șefului sau a șefilor că și el este de aceeași părere, că și el împărtăsește aceleași idealuri. De ce face aceasta? Poate de teamă de a nu pierde locul de muncă sau de a nu avansa, să-i cânte în strună șefului sau poate că așa simte să fie umilit într-un mod…colectiv. Îmi amintesc de o întâmplare cât se poate de adevărată petrecută cu mulți ani în urmă când, unul dintre liderii în vogă ai politicii de atunci se pusese să consume o anumită marcă de whisky apăreută nou pe piață. A fost suficient ca să fie văzut o dată, de două ori cum golea paharul ca să le trezească instinctul de turmă celor care îi țineau isonul la fiecare beție. În câteva zile, respectivul whisky a dispărut de pe rafturile magazinelor reșițene.

Deși de atunci a trecut mai bine de un deceniu, lucrurile au rămas neschimbate în părțile esențiale ale problemei dezbătută în acest text. Spre exemplu, PNL a lansat pe piață fotografiile liderilor cu sloganul: „Dezvoltăm România“, iar prin extrapolare, la noi s-a ajuns la „Dezvoltăm Caraș-Severinul“. A fost suficient ca unul singur să posteze o fotografie împopoțonată cu un astfel de slogan electoral, pentru ca turma să se pună în mișcare. Zeci, sute, poate mii de fotografii postate cu acest mesaj. Toți vor să se laude că sunt liberali sau susținători PNL. Toți vor să dezvolte Caraș-Severinul. Cum? Nu e treaba lor. Dacă îi întrebi în parte, despre ce dezvoltare este vorba, în cel mai bun caz vor ridica din umeri. Ce legătură are ceea ce postează ei pe Facebook cu întrebarea ta? E la modă, ca să zic așa, și atunci, fără prea multe întrebări. Și ce dacă este doar un slogan care are viață atât cât durează campania electorală? Ei vor să dezvolte Caraș-Severinul și cu asta basta. În ce mod? Nu își bat capul cu așa ceva. Pentru asta au lideri, specialiști în dezvoltarea acestui județ. Politicieni care, în campanii electorale, se pricep la orice. Inclusiv la manipulat și mânat turma!

Că am dreptate, dovadă stau listele PNL și PSD cu candidații la Camera Deputaților și Senat. Pe locurile eligibile doar un singur reșițean: Jaro Marșalic. Restul, gugulani din naștere sau cu adresa din buletin. Liberalul Dumitru Rujan și social-democratul Silviu Hurduzeu la Cameră, Vela și Mocioalcă la Senat. Peneliștii speră să prindă încă un mandat la Camera Deputaților pe care, însă, nu-l va ocupa un reșițean, ci fostul candidat de la Moldova Nouă, Ion Chisăliță. Cum spuneam, Reșița, pauză. Jenant. Cu un singur parlamentar de la cele mai puternice partide de pe eșicher. La zestrea asta poate contribui și PMP cu viitor deputat, Ionuț Popovici, însă și așa balanța înclină în favoarea Caransebeșului.

De ce se întâmplă aceasta? Pentru că granzii politicii locale, Vela și Mocioalcă, care fie vorba între noi doar de ochii lumii pozează în adversari, au știut să-și protejeze interesele. Cu simțul lor de animale politice, au știut să-și aleagă partenerii pe care îi puteau controlau tot timpul. Pe care se puteau baza, chiar și atunci când se duceau la closet. (În paranteză fie spus, au dat greș cu Luminița Jivan și Felix Borcean „oile rătăcite de turma Domnului“) i-a ținut lângă ei, i-a momit cu tot felul de funcții și i-a făcut să creadă că au devenit cei mai capabili. Oamenii ăștia n-au crâcnit niciodată în fața lui Vela sau Mocioalcă. Și nici nu o vor face. Poate doar noaptea în vis, dar și atunci cu mustrări de conștiință. Ei vor fi mereu recunoscători celui ce i-a făcut oameni.

Exemplu cel mai bun este al lui Silviu Hurduzeu, care, poate nu ar trebui condamnat atât de mult. El nu se dezice de faptul că mereu a fost privit ca și copilul de suflet al lui Ion Mocioalcă. Nu știu dacă a luat chestia asta ca pe o povară sau o mândrie dar, în orice caz, nu putea să-i întoarcă spatele într-un moment în care acestuia îi ardea buza. Ajutat să ajungă director de Poștă, secretar de stat, prefect și președinte de Consiliu Județean, lui Hurduzeu i s-a ivit ocazia să-i întoarcă binele făcut de-a lungul anilor, trecându-l pe locul I la Senat, cu riscul de a pierde tot ce a dobândit, politic, până acum. Adevărul e că, cum ar fi dat-o, tot rău ar fi picat.

Așa că, atenție Dumitru Rujan, cel care ești pe cale să devii un fel de Silviu Hurduzeu, produs marca Marcel Vela. Dintr-un necunoscut într-ale politici să ajungi în Parlamentul României nu ține doar de IQ-ul tău (acronimul expresiei intelligence quotient), cât mai ales de Dumnezeu care, să recunoaștem, ți-a pus mâna în cap. Cu ce preț? Rămâne de văzut.