Când spun toate astea, mă gândesc (și) la interviul pe care l-a acordat în redacția ziarului online Express de Banat, cu referire la tren-tramvaiul cu propulsie pe hidrogen și construirea unei noi linii de cale ferată între Timișoara și Reșița, pe care respectivul tren va zbura cu cel puțin 140 de kilometri pe oră. Frumos, nimic de zis. Ca-n povestea aia futuristă a lui Jules Verne cu Nautilus condus de căpitanul Nemo.
Când l-am auzit cu cât patos vorbea și cu câtă convingere se exprima, mi-am zis: „Uite, bă, ce noroc a avut județul ăsta cu nea Romeo, că dacă ar fi candidat Marcel Vela la CJ, cum s-a auzit inițial, nu mai pupam noi tren-tramvai ca ăsta.“ Dar așa, se va umple județul de banii bogătașilor din Timișoara care nu vor mai veni pe Semenic cu mașinile lor, ci cu trenul. Se vor da jos în gară, iar din autogară vor urca pe munte cu autobuzele puse la dispoziție de un operator privat. Nu contează numele lui. Simplu ca bună ziua.
Până aici, prefața și cuvântul înainte al unui posibil roman scris de Romeo Dunca sunt ok. De acum încolo începe intriga. Adică fabulația: că omul nu s-a gândit la cine anume va opera pe noua rută cu cale ferată nou-nouță, dacă se va înființa o societate de transport feroviar, alta decât bătrânul nostru CFR și nici dacă se vor construi alte gări. Ca să nu mai vorbim de costurile legate de întreținerea căii ferate, a trenului-tramvai. Pe Dunca nu-l interesează amănuntele astea. El știe una și bună, că va aduce în județ în fiecare săptămână 1.000 de timișoreni care vor urca pe munte, unde vor cheltui, în medie 200 de euro. În total, 200.000 de euro, din care jumătate rămân în județ. Din banii ăștia își imaginează (că nu știe precis cum va fi) să plătească și întreținerea trenului și pe cei 10-20 de angajați (nici aici nu știe câți vor fi, sic!) ai nu știu cui operator.
Trebuie să recunosc că îi fuge mintea lui Dunca. Nu-l întrebați lucruri de fond că nu știe ce să spună. E paralel cu amănuntele de acest gen. A auzit și el de la alții că va fi bine și zice ca ei. Știe doar că, în mega proiectul ăsta calea ferată va fi construită cât ai zice pește cu banii ălora de la UE, cheltuielile vor fi insignifiante în primii ani (că de aia e un lucru nou), vin bogătașii Timișoarei cu bani mulți, fără număr, să-i cheltuie în Banatul de Munte, dar nu exclude nici varianta subvenționării de la bugetul public, Caraș-Severin va prospera și toată lumea va fi fericită. Punct.
Stau și mă întreb, dacă Romeo al nostru de la CJ a condus sau nu compania aia de transport auto, așa cum se aude. Că, la cate ne povestește de când a ajuns președinte, ar fi trebuit cam de mult să se apuce să scrie romane SF.
Discuție purtată cu un amic, după ce am citit undeva că la Piața Băneasa, din București, cireșele se vând cu 250 de lei kilogramul. Vi se pare mult? Poate, dar să nu uităm că astea sunt cireșe de martie. Dacă ar fi fost de mai sau de iunie am fi avut toate motivele să ne revoltăm. Dar așa… Și, apoi, sunt aduse de peste mări și țări și nu culese din grădina lui Ion unde toate păsările dorm în perioada asta a anului, ci din patria cangurilor și a aborigenilor care au inventat bumerangul. Așa că…
Pe de altă parte, de ce ne intrigăm atât de mult la aflarea unor prețuri ca astea? Nu e normal ca ele să existe pe piața liberă? Nu asta ne-am dorit dintotdeauna, mai ales înainte de 1989, să fie și la noi ca și la nemți, indiferent de preț? Nu noi am vrut în UE? Uite că suntem, și dacă ne mișcăm liberi, ne și aliniem la prețurile ei. Că așa-i frumos. Poate că unii dintre noi au de unde să dea 50 de euro pe kilul de cireșe, motiv pentru care comerciantul se gândește la toate buzunare. Și la alea de doctor și afacerist, și la cele de politician sau bișnițar. Cei ce nu poartă pantaloni cu buzunare largi, să aștepte să vină vara, când vor da în pârg amărâtele noastre de cireșe. Dar nu promoția, că și aia se ridică la zeci de lei, ci mijlocul sezonului regulat.
Și mai este ceva: nimeni nu ne obligă să cumpărăm cireșe în mijlocul lu’ martie sau mai știu eu ce fruct exotic adus de la mama dracului. Sau, să nu mâncăm banane bio (celălalte or fi crescute în solarii?). Și ca să vă stâmpărați pofta după o trufanda ca asta, faceți ca mine. Eu abia aștept să ajung acasă să deschid un compot de cireșe. Fără E-uri, cu înlocuitori de zaharuri, din producție autohtonă, din borcan made în România…
Asta lovitură dată comercianților nesimțiți din piața Băneasa!
În lunga listă de amendamente, deși știa din start că nu vor trece, a inclus proiecte pentru satele și orașele conduse de primarii PSD. La prima vedere, nimic rău, doar că, la o citire mai atentă, vedem comune și orașe de unde ar putea să-i vină voturi la o eventuală confruntare pentru șefia organizației județene: Pojejena, Socol, Gârnic, Oțelu Roșu, Sasca Montană etc. Că am uitat să vă spun, Marius Damian visează frumos la ziua în care va face instrucție cu Hurduzeu și Mocioalcă de pe poziția de președinte al PSD, iar pentru asta e în stare să facă orice să-și apropie primarii loiali Luminiței Jivan în trecut. Poate nu e așa, dar asta ne arată lista aia cu propunerile lui de amenajări podețe și decolmatări de pâraie.
Sincer, mi se rupe de luptele astea pentru ciolan, și niciodată pentru binele pulimii, duse între ei, de aceea am câteva întrebări pentru domnul deputat care de aproape de 20 de ani a transformat Primăria Teregova în afacere de familie. Cine te-a oprit, măi, domnule Marius, să nu modernizezi drumurile comunale ale județului de care văd că ți se rupe sufletul acum, când ești în opoziție? Că, vorba aia, de 20 de ani ai tot stat lângă borcanul cu miere și cutia cu rahat, ba ca și primar, ba cu funcții în Consiliul Județean, de parcă altul mai bun ca matale n-ar mai fi avut județul ăsta! Anul trecut ai fost administratorul județului, aveai posibilitatea să ne fi dovedit cât de gospodar ești matale. Te întreb, ai făcut ceva pentru Banatul ăsta de Munte? Măcar o potecă, un trotuar? Te-o durut la bască. Te-ai uitat cum arată drumul de la Teregova la Luncavița? Da? Și îți place că teregovenii matale au transformat groapa aia căscată de la marginea drumului într-una de gunoi? Ai vorbit vreodată pe tema asta cu doamna primăriță de la Teregova care îți este și soție? Dacă, da, deși mă îndoiesc, ce zice? Bine, îmi spui altădată, când mai ai de gând să postezi ceva pe Facebook despre isprăvile din parlament.
Păi, dacă nu ai fost în stare de nimic, măi domnule Damian, cu ce tupeu vii acum să te bați cu cărămidă în piept că tu ai vrea să faci și să dregi, doar că ăia de la putere, fir-ar mama lor a dracului, nu și nu? Doar ca să te afli în treabă și să le arați pesediștilor, „uite bă, pe cine ați trimis să vă reprezinte la București“.
Nea Marius, vorbim peste un an, doi. Până atunci, las’ că-ți trece elanul ăsta patriotic de doi bani care te face să te agiți ca sifonul. Să nu ai somn noaptea și nici poftă de mâncare. Mai dă-le în colo de griji că știi bine că nu fac bine deloc la fiere!
Apropos de acest subprefect: știți ce făcea în prima lui zi de la investire? Se plictisea. Se plictisea de moarte, după nicio zi de muncă. Vă dați seama. Ce-o face de acum înainte, câtă plictiseală o fi pe capul lui până i se termină mandatul? Da’, ca să nu se plictească de tot, a intrat pe grupul useriștilor de pe Facebook, acolo unde se sfătuiesc ei de ei și bârfesc ca pe mahala, pe marginea șanțului. Par exemple: „Ce vă mai plac atacurile la persoană, jurnaliști de doi lei, conturi false, sunteți deja profesioniști.“ Semnat, Andrei Plujar, subprefectul figurant cu trimitere la editorialul pe care îl publicasem în aceeași zi în subiectiv.net : https://subiectiv.net/2021/03/05/lumea-in-care-traim-invinsul-ia-totul/.
Dincolo de faptul că nu se zice „jurnaliști de 2 lei“, ci „jurnaliști de 2 bani“ (chestiile astea se învață în clasele I-IV) îmi mențin opinia că Andrei Plujar nu are ce căuta în prefectură. Că, eventual, el are ce învăța de la cei care lucrează acolo, nicidecum ca dumnealui să-i învețe pe alții. Ba, mai mult, să-i și conducă. Bă, ca să faci treaba asta, trebuie să fii tobă de carte. Să ai habar de legislație, de administrație. Nu că i se scoală lui Barna să te numească subprefect și gata.
Știu că nu te interesează, domnule Plujar prostiile de care vorbesc, dar e bine ca oamenii să știe toate astea. De când conduci organizația USR PLUS faci doar figurație în funcția de care ții cu dinții. Am dreptate domnule Plujar? Spune-le oamenilor câte voturi ai strâns la alegerile parlamentare. Nu-ți fie rușine. Fii bărbat! Câte? Nu mai știi exact? Cu aproximație că nu-ți cere nimeni să-ți încarci memoria cu toate prostiile. Îți spun eu, dacă ai o jenă, puțin peste 5.500. Sau poate știi pe ce loc s-a clasat la nivel național organizația pe care ai condus-o la parlamentare. Nu știi nici asta. Ptiu! Păi, ce știi matale, domnule Plujar, dacă aia nu, ailaltă nu? Pe locul 41 din 47. Până și organizația din Teleorman s-a situat înaintea celei pe care ai condus-o strălucitor. Noroc cu organizațiile din Covasna și Harghita care te-au salvat de la suprema rușine.
Și, atunci, dacă n-ai fost în stare să conduci o organizație cu câteva sute de membri, cum vrei să faci față cerințelor unei astfel de funcții? Aruncând vina pe „jurnaliștii de 2 bani?“