Unii dintre purtătorii stindardului bunăstării nici măcar nu au răsfoit statutul partidului, alții recunosc, cu fair-play, că nu sunt politicieni, că-i dor în cot de cei ce conduc partidul pe diferite paliere. Ei vor doar să ajungă în funcții de la înălțimea cărora cred că pot face din rahat praștie și, pe deasupra, să pocnească. Pentru asta sunt gata de orice. Chiar și de tras sfori pentru a-i lua, măcar piuitul, celui care gândește pentru ei. Pentru asta zboară ca libelulele prin județ, descoperind sate de care nu știuseră până acum că există, întâlnindu-se cu liberali veritabili, chiar și primari, despre care nu auziseră până atunci. Se fotografiază la marginea pădurii, a drumului prăfuit și plin de gropi și aruncă pe Facebook câte o maximă luată cu copy paste de pe Google. E la modă și dă bine vorbitorilor de limba engleză.
Au transformat PNL în cel mai nedemocratic partid, în care unul singur vorbește și comandă pe pajiștea de ghiocei de la poalele munților Banatului. Se ceartă cu toată lumea, ceea ce până nu de mult nu se întâmpla, pentru că își vedeau plictisiți de ciorba lor, cu potențialii aliați de dreapta, considerându-se superiori acestora, dau lecții de bună cuviință ziariștilor și ziarelor ce refuză obediența. Îi jignesc pe cei ce și fac meseria de jurnaliști, încercând să-i pună la colț, pe coji de nuci, ori de câte ori au ocazia. În jurul lor mișună idioții, incompetenții, bășinoșii de pensionari, căcăcioșii din administrație. Din această hazna socio-politică a vremurilor noastre doar ei strălucesc.
Până când? Credeți că asta contează?
Polițiști transformați în gărzi de corp, jandarmi călare pregătiți să intervină, trupe speciale în bloc-starturi, elicopterul MAI survolând teritoriul din Rahova al clanului Duduienilor, drone filmând orice mișcare, șeful Poliției capitalei păzind poarta de la intrarea în curtea plină de caralii și bocitoare, chestori și colonei împărțind interlopilor măști de protecție și rugându-se de ei să nu le creeze necazuri. Dacă ar fi fost nevoie, cu siguranță ar fi apărut și TAB-urile, dar nu pentru intervenție, ci pentru a da onorul lui Emi Pian, interlopul ucis nu pe câmpul de luptă, ci la o partidă de barbut unde împrumuta bani cu camătă.
Pentru că la priveghiul Duduianului nu s-au purtat măști, nu s-a respectat distanțarea fizică, iar numărul de tânguitori permis în astfel de situații a depășit de câteva zeci de ori pe cel impus de autorități, s-au dat amenzi. Amenzi ca pentru omul sărac, care nu are nici după ce bea apă, să se „învață minte interlopii de la priveghi”. Înțelegătoare cu durerea familiei interlopului, Poliția a constituit, timp de cinci zile, un adevărat dispozitiv în stradă, nu pe banii cămătarilor și ai traficanților, ci pe ai noștri. Sunt curios să văd cine achită nota de plată și cine va explica de ce a fost nevoie ca polițiștii și jandarmii să-i păzească pe cei care din start au încălcat legea și, mai ales, cine își va asuma „succesul” acestei operațiuni.
În ce țară trăim? În țara în care ministrul de Interne, precum comisarul Moldovan, le transmitea un mesaj clanurilor de interlopi și răufăcători: Suntem cu ochii pe voi! Singura diferență e că Moldovan făcea treabă, nu circ!