15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
stiri resita

Adevărul este că ne-au luat ca din oală pe toți.  Au venit într-o seară la televizor și ne-au citit o Ordonanță Militară.  Cu inflexiuni grave și accente dramatice, ca la un miting electoral desfășurat pe scena Casei de Cultură din Caransebeș. Din acel moment, s-a dus dracului liniștea noastră. Până atunci șușotem la serviciu, pe la colț de stradă, dar fără să ne fi făcut mari griji. Văzusem la televizor imaginile ale din China și cei mai mulți dintre noi au crezut că erau o făcătură. Propagandă capitalistă. Începând din acea seară, am rămas și fără fotbal, și fără întruniri publice, ba chiam am renunțat să ne mai plimbăm în grupuri mai mari de trei persoane. Apoi, ne-am lăsat târâți într-un scenariu ce s-ar fi vrut apocaliptic: milioane, zeci de milioane de oameni infectați, sute de mii sau chiar milioane de morți. Imaginile vzute seară de seară la televizor cu cadavre în căminele de bătrâni, cu spitale devenite neîncăpătoare, cu medici infectați, cu guverne incapabile erau parte al aceluiași scenariu. De două luni în Europa nu se mai moare nici de cancer, și nici de infarct. Nimeni nu mai vorbește de diabet, obezitate ori scleroză în plăci. În aceste zile, dacă nu mori de Covid, înseamnă că ai trăit degeaba până acum. Dar nu dispera, au grijă autoritățile să fie totul bine, să-l scoată vinovat pe acest coronavirus.

Revenind la bancul cu Bulă, coronavirusul ăsta mi se pare că  este ca o gogoașă. Pudrată sau glazonată pe dinafară, ambalajul contează, și goală înăuntru. Nu aș vrea să se creadă că totul este un mare fâs, dar nici să mă întorc la vremurile de altădată în care la modă era șlagărul: „Cu gogoși, cu minciunele, te făcuși vornic, mișele“. Una peste alta, tot mai mulți sunt cei care preferă langoșii în locul gogoșilor făcuți din aluatul înghețat pe care am ajuns să-l importăm. Și asta e un prim pas spre normalitate.

De la intrarea în vigoare a Ordonanței Militare nr. 3, 24 martie, și până acum, au fost amendați vreo 50.000 de iresponsabili, cărora li s-a urât cu statul în casă și au ieșit să se plimbe. Cu mâinile băgate adânc în buzunarele în care ar trebui să se găsească declarația aia pe proprie răspundere, cum că nu se plimbă ca Vodă prin lobodă, ci au treabă care pe unde. Și nătângii, și șmecherii au căzut pradă acestei șmecherii gândită de statul care acționează fără scrupule când vine vorba să ne ia banii. Agentul-șef, văr cu Robi din Las Fierbinți, scos la aerisit, abia a așteptat să-i prindă în ofside pe prostănacii de toate vârstele.

Dacă la început amenzile variau între 100 și 5.000 de lei pentru cetățenii indisciplinați, și între 1.000 și 70.000 de lei pentru companii, astăzi sancțiunile sunt de-a dreptul împovărătoare și pentru unii, și pentru alții: de la 2.000 la 20.000 de lei în cazul amărăștenilor, și de la 10.000 de lei în sus, până la 70.000 de lei când vine vorba de patroni. În zece zile statul ăsta nesimțit a strâns din amenzi vreo 60 de milioane de euro. Dacă o ține în ritmul ăsta, și o va ține că vine următorul val de români de afară  să facă Paștele acasă, bugetul statului devine mai obez decât dacă ar fi încasat taxe și impozite de la populație.

La urma, urmei, bine le face ăstora care se cred buricul pământului, care până acum au crezut că democrația le dă doar dreptul de a înjura pe unul și pe altul și se întrebau de ce la noi nu e ca afară, ca la nemți, franțuzi, chiar și ca la italieni. Acum au răspunsul: că nu s-a respectat legea, de aia. Acum, un lucru bun și cu Ordonanța asta militară care ne ține în casă, legea parcă începe să fie privită cu alți ochi. La 2.000 de lei amendă, să nu mai vorbesc de 20.000 de lei, trebuie să fii nebun să ieși din casă că așa ți se arată.

Întrebarea mea e, de unde vor avea bani oamenii să achite amenzile usturătoare, că fabrica s-a închis, salariile la privat sunt cu 25% mai mici, că întreținerea la bloc trebui plătită, că țigările costă și ele destul. Ei, aici să vedem cum va fi cu legea de care vorbeam. Rămânem ca și până acum, cu amenda contestată în instanță unde pierd doar fraierii sau luăm modelul nemților, francezilor și italienilor?

Să le luăm pe rând și să începem cu cele oficiale. Președintele Iohannis, cel considerat „mutălăul“ de la Cotroceni, devine mare orator peste noapte și una, două e în direct la televizor. Semnează condica de prezență din trei în trei ore. E adevărat, nu tot timpul spune ceva super deștept sau interesant, dar important că este acolo, vorbind grav, apăsat și extrem de responsabil, repetând tot la a doua propoziție apelativul de „dragi români“.  Asta dă bine la populime.

 Între două intervenții ale lui Iohannis, în studiourile televiziunilor, sau la telefon, își fac apariția membrii Guvernului. De serviciu în permanență, Cîțu de la Finanțe, Tătaru de la Sănătate, Violeta Alexandru de la ministerul Muncii. Cei mai importanți miniștri, pe care până și copiii au ajuns să-i cunoască. De ceilalți, aproape nimeni nu a auzit. A, era să-l uit pe Ludovic Orban. Ăsta e cu conferințele de presă, lungi cât o zi de post, în care spune de toate și nimic esențial dar, ca și președintele, este important că lumea îl vede și îl ascultă.

Seara este rezervată ministrului de Interne. Așa cum îi stă bine unui descendent al gugulanilor, Marcel Vela ia caimacul la orele cele mai ciudate cu putință, exact ca în filmele alea lui Sergiu Nicolaescu. Știți, filmele alea cu comisarul Moldovan, mâini curate (era să zic dezinfectate), Pistruiatul, dom’ Semaca și mașini de epocă, din megafoanele cărora răsunau mesaje sinistre, de băgau sperieți în amărășteni: „Dragi români, stați în casă, urmează un comunicat important pentru țară.“ Așa e și la Vela, cum nu se poate de misterios, doar că în locul megafoanelor se folosește de televiziuni. Un exemplu: Ministrul își anunță prezența pe post la 7 și 30 seara, dar amână întâlnirea cu noi, pentru 8,30. Să ne fiarbă, să ne creasacă nu doar tensiunea, ci și gradul emoțional. La 20,30, toți buluc în fața televizoarelor, să ascultăm comunicatul. Piele de găină, crispați, nerăbdători, ochii cât cepele. Dar, din nou ghinion. Tensiunea crește și tot crește, la fel și glicemia, femeile, alea duse la biserică, își fac cruce și scuipă în sân: „Nu e a bună, dacă întârzie să apară. Ceva rău s-a întâmplat. Vai de măiculița noastră“. Un scenariu bine gândit care ia sfârșit seara târziu, către miezul nopții, odată cu citirea Ordonanței Militare.

Dinspre zona neoficială, zvonurile zburdă mai ceva ca mieii primăvara. Cine să stea să le verifice? Facebook  e o țară liberă în care fiecare spune ce vrea, îl înjură sau îl pupă în cur pe celălalt, elucubrațiile țin loc de adevăr, primarii sunt hoți, consilierii locali și județeni sunt lingăi, presa este vândută, doctorii au rămas aceiași șpăgari ordinari, DNA și DIICOT trebuie desființate, ANI este o instituție depășită, deputații și senatorii sunt și ei corupți, tinerii nu mai au loc de cei în vârstă, în țară sunt prea puține închisori pentru politicienii români, PSD trebuie scos în afara legii, cașcavalul s-a scumpit nejustificat, curvele au dispărut nu doar de pe centură, ci și din hoteluri.

Cât privește coronavirusul, toți știu câte ceva despre el: ba că din cauza lui au murit nu știu câți oameni, dar nu se spune nimic ca să nu se creeze panică, și tot din cauza lui se schimbă și vremea, ba că e scăpat, intenționat, din laboratoare, ba că la mijloc e mâna ălora care controlează lumea, ba că se tratează dacă ne uscăm părul cu foenul (chelii nu au nicio șansă să se vindece, ), ba că noi o să fim primii din lume care  vom produce vaccinul miraculos, ba că Dumnezeu va avea grijă de noi mai mult decât de americani, nemți și ruși. Ce mai, o adevărată Tele Nu Vela, varianta românească, ca să nu ne plictisim cât timp stăm în casă unde facem burtă și cocoașă.