15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
subiectiv.net

Liniuțele alea vin de la bășinos! Bravos, Romi, așa te vreau. Îmi place limbajul tău plastic, demn de un președinte de CJ. Nici că mă supăr, că la ce altceva să mă aștept de la unul ca tine. Am mai vorbit noi odată și te întrebam cum dracului dintr-un sat în care s-au născut Gorzo și Hrușcă ai apărut tu?  Ai râs, ții minte. Nici tu nu înțelegi cum a fost posibil una ca asta. Și apropos de ratat, câte rânduri ai citit din cele cinci cărți pe care ți le-am făcut cadou în 2020, de Crăciun? Te înțeleg, e greu cu cititul și mai ușor cu manivela. La mine e invers. Și te mai întreb ceva, în afară de cărți de vizită, tu când ai ținut în mână o carte adevărată?

De ce crezi că aș fi disperat, Romi dragă? Ți-am mai spus de vreo două ori să verifici să vezi cine sunt veșnicii abonați din presă la banii CJ. Fă-o și o să vezi că sunt unii și aceiași de pe vremea lui Frunzăverde. Cu toții au fost atenți să nu scrie ceva de rău, să nu pună greșit o virgulă, să se înțeleagă greșit. Pe toți i-au periat, s-au dat pe ei cu gugulugu, au fost numai miere și numai epitete (știi ce sunt alea?) au curs din pixurile lor. Acum ți-a venit ție rândul să te facă deștept și frumos, numai că tu, dincolo de faptul că ești președinte al CJ, nu te vei compara niciodată cu Frunzăverde sau cu Hurduzeu. Nu pentru că nu ai vrea, ci pur și simplu că nu poți. Revenind la ideea de mai sus, păi cum să te vorbească de rău ziaristul pe care tu l-ai propus să facă parte din ATOP și să fie trecut pe statul de plată al CJ? Crezi că ăla e nebun să scrie că Dunca e așa și pe dincolo? Să fim serioși. Tu i-ai cumpărat tăcerea din momentul în care l-ai băgat în ATOP. Asta ca să înțeleagă și susținătorii tăi care îți dau like-uri. Apropos de asta, te salut domnule Coșei! Dau o cafea când vii în Reșița!

Cât privește urarea: „Sa te duci Victore, unde a ințărcat Mutu iapa….”, nu e nimic de comentat. Ar fi culmea să mă supăr pe unul ca tine. Ptiu, să nu te deochi!

Urmare a dispozițiilor prezentei Decizii publicăm pe SITE-ul societății Anunțurile privind ocuparea prin concurs/ interviu a următoarelor posturi contractuale de execuție:

Operator tratare apă tehnologică/Muncitor necalificat

-Serviciul Tratarea Apei și Stații de Pompare- Oravița- 1 post

Instalator

-Serviciul Rețele de apă Reșița- 4 posturi

– Electrician

– Serviciul Stații de Epurare -Oțelu Roșu- 1 post

                                                -Reșița-1 post

-Instalator /Muncitor Necalificat

-Serviciul Rețele de Canal-Reșița-2 posturi

-Cititor Contoare

-Compartiment Citire –Telecitire Contoare- Băile Herculane- 1post

                                                                        -Bocșa 1 post

-Tehnician echipamente de calcul și Rețele

-Serviciul Stații de Epurare –Oțelu Roșu -1 post

Inginer

-Serviciul Rețele de Apă-1 post

Toate persoanele interesate de locurile vacante mai sus menționate sunt rugați să depună documentele necesare la sediul societății, Biroul Resurse Umane  începând cu data de 10.03.2022 -15.03.2022 între orele 09:00 -15:00 și în data de 16.03.2022 între orele 09:00-14:00

Concursul va avea loc în data de 17.03.2022  ora 10:00

Pentru detalii suplimentare referitoare la concurs vă stă la dispoziție Biroul Resurse Umane din cadrul societății noastre la nr. de telefon:0730909254

Hurduzeu amintește că este război la granița țării noastre, suntem printre cei mai afectați din Europa și trebuie să facem față valului de refugiați și escaladării crizei energetice cu efecte grave asupra economiei, agriculturii și în privința suportabilității sociale.

„Trei sunt elementele esențiale care trebuie rediscutate, renegociate.  În primul rând Agricultura. Este în interesul tuturor, inclusiv al Uniunii Europene, ca agricultura românească să aibă acces la banii din PNRR, inclusiv pentru extinderea sistemelor de irigații.

Un alt capitol ce trebuie negociat îl reprezintă politicile de mediu-energie. În acest sens, trebuie să acționăm asupra cauzelor principale, respectiv asupra creșterii prețurilor la energie electrică și gaze naturale, care au cel mai puternic impact negativ asupra economiei naționale.

În fine, în discuție ar trebui să intre și pensiile. Scumpirile masive afectează grav puterea de cumpărare a pensionarilor și e nevoie de sprijinirea lor, cât de mult posibil.”, este de părere deputatul PSD.

Și nu ai stat oricum, ci la coada aia de un kilometru. Și pentru ce, Gogule? Că ai auzit că se scumpește benzina și motorina? Și ce era cu asta? Pentru așa ceva trebuia să stai la coadă două ore? Se scumpea și gata. Măcar să te fi dus în altă stație, nu la Lukoil. Îți dai seama, l-ai dezamăgit și pe Zelenski și i-ai descurajat și pe ăia care știau cât ești de tare în gură și pe Facebook când vine vorba de războiul din Ucraina. Că i-am auzit eu pe doi vorbind, după ce te-au văzut acolo: „Gata, bă, nu ne mai înscriem în «Fan Clubul» condus de Gogu, că numai gura e de el.” Îți dai seama ce-or mai fi râs rușii când or fi văzut imaginile postate cu români disperați ca tine să-și facă plinul la pompele lor. Mamă, mamă!

Hai, nu o mai da la întors, că nu ai nicio scuză. Iartă-mă că îți spun, tu faci parte din categoria ălor care, unde văd o coadă, hop și ei. Nu contează ce se dă, ce se cumpără, ce se întâmplă, important e să fii acolo, la număr. În actualitate. Bă, Gogule, nu te supăra că îți spun, tu, vorba prietenului meu Alex, ai o plăcere perversă să stai la cozi. Să te freci de unul și de altul, să-i miroși bășinile ăluia de lângă tine. Nu-mi spune mie că nu este așa, că știu ce-ți poate capul.

Ții minte cum cărai baxurile alea cu hârtie igienică, care se ieftiniseră cu câțiva bănuți, la începutul stării de urgență, de parcă ai fi șters la cur un bloc cu cinci scări și zece etaje timp de un an. Așa-i? Așa e, cum îți spun eu! Sau cum ai venit cu cămașa ruptă și fără un pantof de la promoția aia de oale de aluminiu? Vezi că știu, nu poți să zici altfel. Dar de noaptea aia dormită la ușa Poliției când s-au dat primele pașapoarte de după 90, îți amintești? Nu că ai avut de gând să fi plecat din țară, dar de ce să nu fi avut și tu pașaport, nu-i așa? Că, vorba aia, nu cerea de mâncare, dacă îl țineai în sertarul din camera bună.

Și acu, Gogule, la benzină. Da, ai dreptate. Ai stat la coadă să fii în rând cu lumea. Să nu fii mai prost decât alții care azi noapte au cărat benzina în damigene, pubele și saci de plastic, de parcă era sfârșitul lumii. Auzi, dă-te mai aproape să-ți spun ceva, să nu ne audă alții. Vezi că scăzură arabeții prețul la barilul de petrol și de astăzi poate se ieftinește benzina la pompă. Ți-o spun pe surse, dar să taci, să nu mai zici la nimeni. Dă-i dracu de bani pe care i-ai cheltuit aseară. Ai luat țeapă, asta e.

Hai, fugi, ce mai stai, vrei să ți-o ia alții înainte?

M-am bucurat ca un copil când l-am auzit pe mutu, ăla de la Sibiu, nu fotbalistul, dându-ne vestea cea mare la televizor. Calm, senin și încrezător în viitorul nostru: „Bună ziua. Am hotărât să nu mai prelungim dincolo de 8 martie starea de alertă instituită în România.” Un salut scurt și la obiect, care s-a încadrat fix în zece secunde. Ar fi putut să o facă mai repede, dar ce rost ar fi avut să se grăbească, vorba aia, mai sunt doi ani de mandat…

L-am ascultat cu maximă atenție, aproape că i-am sorbit fiecare cuvânt rostit, iar la sfârșit de tot i-am răspuns, în gând, plin de recunoștință: „Danke schön.” Și când să fi zis și eu „Doamne Ajută”, Gogu al meu mi-o tăiat elanul și bucuria: „Asta cu starea de alertă s-o crezi tu. Scăpăm de o belea, dăm de alta. Tu nu vezi, vine războiul, alte griji, alte nevoi.”

La început mi-a fost necaz când am văzut că s-o băgat ca musca-n lapte, zicându-mi: „o ajuns și Gogu ăsta mare sculă pe basculă de-mi ține lecții despre răzbel”, dar după aia mi-am dat seama că are dreptate. Dacă întri în prăvălie să-ți cumperi o pâine, nu te lasă inima până nu iei și două-trei baxuri cu ulei, măcar 10-15 kile de zahăr și făină, conserve de toate felurile, macaroane, orez și câte or mai fi la vânzare. Am uitat de hârtia igienică, dacă tot ne aprovizionăm ca pentru o companie de infanteriști. De ce? Păi dacă ceilalți cumpără en-gros, tu de ce nu ai face la fel? Ca să creadă unii că ești mai sărac și mai prost decât ei? Lasă să fie în casă că nu strică, iar dacă ai în plus una, alta, faci schimb cu vecinul, cu colegul că, fii sigur, și ei or început să strângă ca furnica.

Și după ce s-o termina războiul? Ne invadează maimuțele, extratereștrii și alte gângănii. Stați liniștiți că au grijă și rușii, și americanii, și chinezii și care or mai fi să nu ne plictisim.

Sau poate că Romi cugetă la cum să renunțe la ideea de a o mai demite pe Alina Stancovici, managerul de la Spitalul județean. Știu că îi este greu să se ducă la ea, fie și cu un buchet de ghiocei, că tot e azi 8 Martie, cerând îndurare. Între noi fie vorba, cum să recunoască că l-a luat gura pe dinainte sau, cum îi tot amintește Crina, că are momente când o ia rău pe arătură? Nu poți să faci asta că te faci de râs, că atât așteaptă Dani Stanciu.

Și atunci, la ce cugetă Romi de la CJ, dacă la aia nu, la ailaltă, nu? De unde să știu eu la ce cugetă bădiuca nostru? Fiecare om cu gândurile lui, stric personale. Depinde și de vremea de afară, de astenie, de prietenii pe care îi are pe lângă el, de ce halește seara înainte de culcare, că una e să bagi la maț o salată verde-crud, și alta când mănânci dărăbul de slană, groasă de un lat de palmă, cu ceapă, brânză și pită de casă. Altfel dormi noaptea, altfel te socoți în pat ce ai de făcut a doua zi. Nu e ușor să fii în pielea lui Romi, să ți se spargă toate în cap, dar, nah, dacă asta și-a dorit, asta are.

A, știu la ce cugetă nea Romică. A văzut la televizor filmulețul ăla cu copârșeul târât de cai, la Ineleț,  pe ale pietre de munte și se gândește să le facă ălora drum. Nu cu asfalt, măcar unul pe care să poată circula bieții oameni. Cugetă și fă-le, bă, Romi, și mulțumește-i lui Dumnezeu că ăia de la CNN, Favorit TV și BBC sunt prinși cu războiul din Ucraina că altfel eram de menune în lume, Romi, dragă.

Citeam mărturisirea unui cuplu tânăr de ucrainieni refugiat la Cluj. Pentru o clipă, cei doi au avut impresia că, de fapt, se aflau în oricare alt mare oraș al Europei, nicidecum într-o țară în care milioane de oameni supraviețuiesc cu 3-400 de euro pe lună. La început, Oleg, că așa îl cheamă pe tipul ăsta, a rămas surprins de prețul alimentelor din supermarketuri, de la legătura de mărar și pătrunjel și până la halca de carne de porc. A făcut comparație cu ouăle din prăvăliile lor și a fost convins că ale noastre sunt de la găina cu ouă de aur. Apoi, într-o seară, când a făcut imprudența să-și scoată nevasta la restaurant, a amuțit de tot. Cu cei 70 de dolari dați pe ce-or fi mâncat ei acolo, zice că în Ucraina ar fi trăit aproape o lună. Că la ei, aceeași cină ar fi costat cel mult 7 (șapte) euro. Singurul lucru care apropie o cină românească de una ucrainiană sunt tacâmurile, șervețelele, scobitorile de pe masă. În rest, pentru o seară, i s-a părut că ajunsese în Elveția sau pe Coasta de Azur.

A, și o mai zis ceva, că nu înțelege cum pot trăi oamenii săraci cu așa prețuri și că, la Kiev ar fi fost revoltă dacă se întâmpla asta.

Să le luăm pe rând. Măi domnule Oleg, matale crezi că omul de rând, ăla pe care îl vezi la televizor, primindu-vă în vămi cu brațele deschise, se gândește să ia cina într-un restaurant? Sau prânzul? Stai liniștit, că în România este ca și la voi. Mai cu o ciorbiță de urzici, mai cu un ou spart peste o mână de leurdă, mai o mâncărică de dragavei. Dacă omul simplu le are pe astea pe masă, te asigur că nu moare de foame. Să nu-mi spui mie că în Ucraina e altfel. Că ăia săraci nu se pot culca seara dacă nu au mâncat la restaurant. Chestiile astea or fi pe la Paris, Roma sau Veneția, dar nu pe la noi, prin colțul ăsta de Europă.

Și, doi, chestia cu revolta. Păi cine să se revolte? Pensionarii? Să fim serioși. Pe ăștia îi amăgești repede cu o sută- două de lei la pensie. Tinerii? De unde tineri? Ăia care au fost capabili au plecat unde vreți să ajungeți și voi, iar cei rămași se declară scârbiți și de unii, și de alții.

Așa că, nu te lua după românii pe care îi întâlnești în restaurante, că nici eu nu mă iau după ai tăi care au fugit cu merțanul de acasă, din Ucraina.

Pentru Vasilică a lu’ Cîțu ori pentru ăia care vor decide asta, poate nu înseamnă mare lucru în plan personal. Au din ce să trăiască, au ce să pună copiilor pe masă, au putere, iar ororile și consecințele războiului îi vor atinge prea puțin. Să ne gândim, însă, la de angajații din cele  600 de companii cu capital rusesc ce funcționează în România. 600 de companii, fiecare cu cel puțin 10 angajați. Dar să nu ne ducem până într-acolo, ca să ne întrebăm ce vor face ei în această situație. Să rămânem la noi acasă, la Reșița. Oare Vasilică al nostru are idee, nu câți angajați are TMK, compania cu capital rusesc, ci unde se situează Reșița din punct de vedere al locurilor de muncă? Ca fost prim-ministru și ar cam trebui să știe, dar mă îndoiesc să fie așa.

Pentru cei 770 de angajați ai celui mai vechi combinat siderurgic din sud-estul Europei, stoparea relațiilor comerciale cu Rusia echivalează cu sfârșitul legendei despre Cetatea de Foc. Pentru că nu vorbim de o criză a materiilor prime ori de vreo grevă sau miting sindical, și nici de o pandemie care să ne țină închiși în case pentru o săptămână, două. Nici măcar despre o insolvență sau un faliment, ci despre ceva ce nu s-a mai văzut până acum pe aceste meleaguri. Nici măcar în timp de război, darămite pe vreme de pace. Oamenii ăștia nu vor fi trimiși acasă în șomaj tehnic și nici în vacanță prelungită. Pentru ei, combinatul a însemnat și înseamnă viață. Și nu doar pentru ei și familiile lor. Pentru Primăria Reșița TMK înseamnă cel mai important contribuabil la bugetul de stat. Și nu de azi sau de ieri. Cei 250 de ani de foc nestins stau mărturie în acest sens.

Așa că, domnule Vasilică, înainte de a lua măsurile astea, gândeste-te la cei 770 de angajați de la TMK, la bugetul Reșiței. Gândește-te bine și vezi ce pui în loc, că dacă o faci ca și cu Horeca…

Evenimentul va avea loc pe scena Casei de Cultură, începând cu orele 17. Își vor da concursul dansatorii și soliștii Ansamblului „Bocșana”, instructori Octavian Peptănaru și Ilie Ciurcia.

Organizatorii fac precizarea că intrarea este liberă, cu respectarea normelor în vigoare pentru distanțarea fizică.

Așa aș fi crezut și eu, dacă n-aș fi văzut imaginile cu rușii care mangleau d’ale gurii din magazinele părăsite și cu soldățeii de plumb luați prizonieri, pe care civilii ucrainieni îi hrăneau cu pâine și ceai. Bieții soldăței, mulți dintre ei niște adolescenți mucoși, păreau nu doar speriați, ci și hămesiți de foame. Și asta după numai trei zile de lupte, când nici măcar nu apucaseră să vadă ce înseamnă războiul. Că am auzit pe unii spunând că Volodea de la Moscova nu s-ar fi așteptat la o rezistență atât de puternică din partea lui Volodea de la Kiev și mi-a venit să râd. Că el așa crezuse, că în două, trei ore, hai patru, cinci, dar nu mai mult de o zi, Klitschko să le fi ieșit în cale generalilor cu cheia Kiewului pe tavă, cu pită și sare și urarea frățească de „dobro pozhalovat’ tovarishchi”.

Zău, mă? Ce  vrei să spui prin asta? Că nebunu’ ăsta și-o trimis soldații la război cu doar două, trei sandvișuri și un pachet de pesmeți în raniță? Terminați, bă cu prostiile, trebuie să fii  dement să crezi că un război se câștigă în două zile și asta doar că pe tine te cheamă Putin. Nu s-a câștigat în Afganistan sau în nu știu ce republică separatistă, darămite aici unde Ucraina are de partea ei toată planeta, mai puțin Zimbawe, Somalia și Malawi.

Sigur, de la nebunul ăsta te poți aștepta la orice, din moment ce și-a ascuns familia în buncărele săpate în munții din Siberia, dar știți ce nu înțeleg eu? Pasivitatea de care dau dovadă moscoviții, lenigrădenii și toți ceilalți ruși care prin tăcere îl susțin pe marele urs. Și nu e bine, neică, nu e bine, că dacă nebunul ăsta dă cu bombardeaua nucleară, atunci se duce dracului și votca lor, și Matrioșka și Sputnik și tot ce înseamnă Mama Rusia! O să rămână doar ruleta rusească…

Bă, băieți, ce vreți în fond și la urma urmei? Voi, ăștia 50, cu femei cu tot, care ați reprezentat cu cinste și mândrie Banatul de Munte la București la acea mega-super adunare de 2.000 de oameni, vreți să-l dați jos pe nea Iohionică? Vreți să duceți cucuveaua la Cotroceni, doar, doar și-o găsi beleaua? De ce nu spuneți așa, bă, frate. Uite cum facem data viitoare: voi veniți în marș spre Cotroceni, cu strigături, vuvuzele, torogoate, saxofoane și ocarine, iar eu vorbesc cu nea Werner să se cațere în castanii din grădină, iar când ajungeți la poartă, îi faceți semn să se dea jos. Simplu. Fără violențe, da’ nu vă mai tot agitați una două ca sifonul, că așa nu faceți nicio brânză.

Tanti Letiția, de ce nu stai matale acasă, că pe vremea asta s-ar putea să răcești pe ale drumuri, să faci roșu în gât de la atâta strigături și bătături în palme de la aplaudat. Stai acasă că, vorba aia, câte nu are de făcut o femeie pe lângă casă la sfârșit de săptămână. Să dea cu mătură în bătătură, să bage haine la spălat, să facă mâncare, să spună povești nepoților, să meargă la cumpărături. Bașca, să pregătească lecțiile pentru săptămâna următoare. Apropos de școală, ce exemplu le dai matale copiilor care îți citesc postarea de pe Facebook: „Mergem «să dăm cu ei de pământ», că asta seamănă al dracului de mult cu ce se strigă la galerie: „Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor.” Ce-o să spună copilașii? „Bă, ce le mai zice doamna Letiția.“ Asta crezi că o să spună? O să te laude și o să-ți strângă mâna? Te asigur eu, că nici pentru o notă mai mare nu ar face una ca asta. Dimpotrivă.

De asta zic. Stai matale acasă, tanti Letiția, că vine vremea de făcut straturi în grădină, de pregătit arpagicul, de pus în pământ semințele de morcovi, păstârnac și pătrunjel, nu de umblat după cai verzi pe pereți la București. Părerea mea!