15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
subiectiv.net

Astăzi eram hotărât să sun la Consiliul Județean să întreb dacă a pățit sau nu ceva când, slavă Domnului, am dat de o postare pe Facebook a președintelui nostru și mi-a venit inima la loc. Don Romeo, nu mai fă domnule de astea, să-mi trâcnească inima ori de câte ori văd că nu ai postat pe pagina matale. Nu măi  fă glume nesărate că îmi crește tensiunea și ajung în spitalul ăla în care bolnavii trebuie să sune acasă după medicamente. Ce te uiți așa mirat, de parcă acum auzi prima dată de astea. Da, da, în spitalul ăla pe care îl administrează Consiliul Județean și căruia i-ai refuzat o finanțare prin ADR Vest. Aici se impune o mică paranteză (rotundă), în sensul că de ce să-l reabilitezi când sunt destui fraieri în județul ăsta care sar să dea o mână de ajutor, ba cu una, ba cu alta. A se citi Lili Gherle, dr. Emil Bunda și zecii de voluntari anonimi.

N-ai auzit de astea? Păi cum să auzi dacă toată ziua ți-e gândul doar la cum să dezvolți Semenicul și Muntele Mic. De când a început să ningă, în capul matale de președinte nu ai decât zăpadă, schiori, Nedeia și cum să câștigi procesele pe care le ai cu Primăria Turnu Ruieni. Să-i iei banii. S-o bagi în faliment, dacă ai putea Așa că, de unde să știi cum e în spitalul județean. Ia prefă-te bolnav două, trei zile și internează-te. Într-un salon obișnuit, nu într-o rezervă. Să mănânci mâncare din spital, să respiri aerul din salon, să vezi cum doctorii îți pun în brațe o listă cu medicamentele pe care trebuie să le cumperi pe banii matale (e drept, la câți ai, nu te plâng) și apoi stăm de vorbă.

Știi ce zice lumea, don Romică? Dacă te-ai zbate și pentru spital cum o faci pentru Muntele Mic și Semenic județul ăsta ar fi departe. Ar alerga pe drumul expres pe care l-ați promis în campania electorală. Bă, dar și lumea asta e proastă. Să mă iertați că spun așa, dar trebuie să înțelegeți oameni buni că într-un spital doar bagi și nu te alegi cu nimic, pe când într-o stațiune… Mai ales când e vorba de banii statului. Ei, v-ați prins, nu-i așa?

Bă, nene, când decidentul ăsta politic spune că e așa, păi așa rămâne, indiferent  de realitate. Să luăm exemplu șefei de la Cultură, instituție ce aparține de ministerul cu același nume. Sincer, mi-e și rușine să tot scriu despre Nicoleta Moise. O fac pentru a treia oară și, mă jur, nu am nimic cu această femeie, pe care nici nu știu cum arată la față, cum de altfel nici ea nu are nimic în comun cu actul de cultură în afara a două-trei povești citite în școala primară. Singura tangență cu funcția pe care o deține e  asigurată de mama soacră, fostă primăriță în Dognecea, care ani la rând a servit „cauza liberală”, iar astăzi, „cauza liberală” îi întoarce serviciile făcute în timp.

Pe scurt, în luna mai, a.c., Nicoleta Moise a fost luată de la Direcția Generală de Asistență socială și Protecția Copilului, unde se ocupa de achiziții (de la morcovi, crumpi, pătrunjei și alte bunuri alimentare și materiale ) și pusă, interimar, în fruntea Culturii, până la ocuparea postului prin concurs organizat la București. Examene s-au tot ținut, doar că Nicoleta Moise și-a dat cu stângu-n dreptul de fiecare dată că, vorba aia, „de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”.

Când i-a expirat interimatul, în 7 noiembrie, mulți s-au bucurat și au  zis „bă, ce bine că scăpăm de asta”. Ei, știți și voi cum e cu schimbarea domnului și bucuria, să nu spun a cui… Însă, fără niciun fel de jenă, Nicoleta Moise s-a înscris la al treilea concurs în șase luni, gândindu-se că doar, doar o să-l ia. Surpriză, însă, în ziua, la ora și în locația aleasă, doamna respectivă nu se prezintă. Bag seama, nu pentru faptul că era tobă de literatură de specialitate, de monumente istorice ori proiecte europene. Nu s-a prezentat la concurs, dar nici să nu vă mai imaginați că a plecat de la cultură. Loc călduț, remunerație pe măsura funcției, cum să pleci, fratelo, de acolo?

Gata să ajute neputința, și nevoile și neamul „cauza liberală” își arată mușchii și de data asta și intervine la București, că de aia e la putere, cerând să-i prelungească mandatul pe încă șase luni. Ăia de la minister scot legea din sertar, ba chiar și normele de aplicare a ei, unde stă scris negru pe alb că în acest caz mandatul nu poate fi prelungit cu mai mult de două luni. „Cauza liberală” insistă, dar în zadar. Până la urmă se mulțumește și cu atât, decât cu nimic.

Sunt curios ce se va întâmpla peste alte două luni pentru că, nu-i așa?, nu te poți pune cu „cauza liberală” când vine vorba de cultura unui județ.

Ei, și după acest moment  de nota 10, cu felicitări, am așteptat colindele. Vă dați seama, cu emoție, ca orice alt român neaoș.  Știam că va fi un concert pe tema asta, că de asta eram în Ajun de Moș Nicolae. Dar, surpriză. Mare surpriză. Îngeri s-au pogorât asupra Reșiței cu colinde americănești și nicidecum cu ce cântăm noi de când ne știm ca români. Mă ciupesc de nas, de ureche, mă uit în calendarul ortodox gândindu-mă că ăia de la BOR or fi încurcat sărbătorile. Degeaba, în locul prichindeilor  îmbrăcați în straie populare, pe scenă Dean Bowman și trupa Vision of Dreams și în loc de „O ce veste minunată” ,,Jingle Bells”!

Să ne înțelegem bine, toată stima și respectul pentru Dean Bowman și copiii de lângă el. Pentru tot ce face la Reșița. Dar, aseară, Dean ar fi trebuit să le cânte americanilor de la Deveselu sau de la Kogălniceanu care, cu siguranță, ar fi dat cu boneta de pământ  de dorul celor de acasă și ar fi strigat în cor „hai libi!”. La Reșița ar fi trebuit să se afle dacă nu Ștefan Hrușcă și Cristi Buică, măcar corul „Voinicelul” ori muzicanți și artiști din Reșița. Vorbeam eu cu Benga și Meri Aghescu să-i fi trimis să cânte căci, indiferent de ce înjurăturile pe care o să mi le iau de la snobi, ăia simt românește.  De curiozitate, m-am uitat pe net să văd obiceiuri de Sf. Nicolae la americani. Nici vorbă de așa ceva. Și atunci, cum să înțelegi semnificația sărbătorii?

Sigur, o să mi se spună că evenimentul de aseară a fost legat de începutul sărbătorilor de iarnă și nu neaparat de Sfântul Nicolae. Dar și așa, cum să să le începi, bă, cu „Jingle Bells”, când la noi tradiția e cu colinde culese  de acolo de unde ne tragem cu toții? Chiar așa de rău ne-am tâmpit, de nu mai avem măsură în nimic? Credeți că nemții, franțujii și macaronarii tot la fel ar fi făcut? Ar fi renunțat la obiceiurile lor și ar fi dat-o pe colindele Unchiului Sam? Să fim serioși, nene, numai noi suntem în stare de așa ceva. Sau te pomenești  că Reșița este iarăși împărțită în proști și deștepți, așa cum se întâmplă la ruga orașului: intelectualii în centru cu muzica lor clasică, pulimea în Govândari,  cu zdranga-zdranga.

Și încă ceva: ce ne sugerează Primăria Reșița pentru masa de Crăciun: hamburgeri și hot-dog sau cârnați, leber și sângerete? Să ne priască colindele, nu de alta!

Ei, asta a fost de mult, pe când fetele ieșeau la poartă și chiuiau cu veselie: „uite mamă trec soldații”, iar caporalul  dădea onor spre stânga cu gândul la mândrulița lăsată acasă. Azi, ce să mai zic? La ce armata avem, mi-e și rușine să scot capul în lume. Noi nu suntem în stare să încălecăm un cal, dar ne batem cu cărămidă că la o adică nu ar fi nicio problemă să ținem piept tătarilor, pecenegilor, mongolilor, goților, gepizilor, cumanilor și altor popoare care ar fi tentate să ne invadeze plaiul mioritic în sezonul estival.

Când zic asta, mă gândesc la  jandarmul ăla de la parada de Ziua Naționalei. Bă, săracul de el, să-și frângă o coastă, să-și rupă un picior, chiar și gâtul la ce căzătură a luat. Râdem de necazul bietului om, dar cât de neinstruit trebuie să fii să nu poți să te urci în șaua unui cal dresat pentru așa ceva? Că dacă se întâmpla în curtea unității ori pe câmpul de instrucție, treacă-meargă, că nimeni nu l-ar fi știut cât de prost e. Dar așa… Dar așa l-a văzut o țară întreagă cu cine plecăm la război. Eu zic ca pe viitor să nu se mai defileze cu armăsari de herghelie, ci cu căluți de lemn. Ca ăia de la bâlci. Pe de-o parte sunt mai ecologici, din material reciclabil, ușor de întreținut, nu cer nici trifoi ori tăvi cu jăratec, și nici grajduri împărătești, iar pe de altă parte, sunt ușor de încălecat până și de jandarmii obezi. În felul ăsta nici nu riscăm să ni se accidenteze jandarmii la defilare, și nici nu ne facem de rahat la televizor. Bă, noroc cu bidiviul, animal deștept care e, că dacă nu făcea o fandare ca în filmul ăla cu „Haiducii lui Șaptecai”, ăla, bă, cu Florin Piersic și Marga Barbu, îl făcea una cu pământul pe bietul militar.

Ăla ca ăla, că, nah, se mai întâmplă să te ia cu amețeală dacă nu ți-ai băut  cafeaua de dimineață, dar ce-or fi căutat, bă jandarmii la defilarea de la Cluj? Ai dreptate doar bunul Dumnezeu știe. Dumnezeu și nea Lucică Bode, ministrul care i-a luat locul lui Marcel al nostru la Interne și i-a trimis la Cluj să se bucure și Boc de paradă. Nu te supăra don Bode, dar băieții ăia chiar merită să fie avansați în grad și funcție înainte de termen, pentru că au vrut să ne spună că nu cadența contează, ci cât de priceput ești la mânuit pulanul în Piața Universității. Lăsând gluma la o parte, dacă matale ai ajuns ministru, cu repetir, de ce nu ar fi și ei jandarmi?

Acum înțelegi de ce îmi vine să dau cu șapca de pământ și să strig din toți rărunchii și pentru ei și pentru toată armata română: „Hai libi!”?

Sunt afectați consumatorii casnici și economici care au domiciliul și sediul pe Strada Traian Lalescu. Lucrarea va fi executată în intervalul orar specificat de către personalul SC Aquacaraș  SA.

„Ne cerem scuze consumatorilor noștri, afectați de această oprire. Pentru orice problemă apărută după reluarea furnizării apei  utilizatorii pot apela Dispeceratul Central al SC Aquacaraş SA la tel. 0255/215643 sau 0766341274”, se arată într-un comunicat de presă.

Grație senatorilor, porcii noștri au de acum propria lor lege. Au foarte multe drepturi care îi protejează în fața abuzurilor umane de tot felul. De pildă, cetățeanul Ion de la Pârneaura nu mai are voie să-l hrănească cu resturi alimentare, cum ar fi cotoare de varză, coji de pâine, lapte acru și bătut (ăsta e interzis totalmente din motive de indigestie). Adio lături tradiționale, adio aia, adio ailaltă, adio tot. Atenție, vorbim de cetățeanul Ion și cetățeanca Floarea care cresc maxim-maximorum cinci godaci în gospodărie și de porcul Ghiță devenit, era să zic cetățean cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Aceiași doi cetățeni onești au obligația de a înregistra porcul în baza de date a Sistemului Național de Identificare a Animalelor, să schimbe hainele și încălțămintea la intrarea și ieșirea din cocină (UE folosește termenul de adăpost pentru animale. Sper să nu am probleme pentru că, încă, nu m-am aliniat normelor și directivelor europene). Să ia temperatura porcului ori de câte ori observă că don Ghiță este abătut și fără poftă de mâncare, să-l cheme pe veterinar care, obligatoriu trebuie să-i dea un tratament adecvat, să-i prescrie o cură de vitamine, să-i dea să bea ceai de sunătoare, dacă e vorba de ficat, sau de tei, dacă e prea surmenat. Parcă îl văd pe cetățeanul Ion plimbându-l bățos în lesă pe ulițele satului pe porcul Ghiță, pardon, animalul de companie care, vorba aia, trebuie scos periodic din coteț pentru a socializa cu semenii săi din arealul țărănesc.

A, era să uit. Legea interzice categoric cetățeanului Ion, cât și cetățencei Floarea să crească scroafe în gospodărie. Mi se pare corect, dacă vrem să promovăm adevăratele valori morale ale satului românesc. La bordel, pardon, la bordei cu scroafele, nu în cocina străbună cu zorele și mușcate la fereastră. Ei, drăcia dracului.

Bine, bine, dar ce facem cu porcul dacă e să-l mai și ducem la pedichiură măcar o dată în viață, să-i schimbăm așternutul vegetal din trei în trei luni (în pas cu moda), dacă nu avem voie să-l apostrofăm și să-l stresăm din cauza amenzilor drastice, dacă e musai să-i vorbim calm și să nu ne enervăm? În cazurile astea mai avem voie să-l tăiem de Crăciun sau doar îl ținem ca și animal de companie?

Înainte de a ne băga picioarele în țara asta, cum pe mulți i-am auzit spunând de atâtea ori până acum, ar fi bine să ne gândim la cei care ne-au încălțat cu botoșei și ghetuțe la vârsta la care nu știam să o facem. La mamele noastre, la tații noștri, la bunici și la frații mai mari. Înainte de a posta texte de ocară la adresa acestui neam, să ne amintim de cei care ne-au pus creionul între degete și ne-au învățat să-l facem pe „a” mic de mână și pe „A” mare de tipar. Nu de alta, dar și ei sunt parte ai acestei Românii. O țară a cărei istorie se scrie în funcție de interese și nu de realitățile la care am fost condamnați de cei care votează legile. O țară care de 30 și ceva de ani se tot demolează și se tot vinde în numele prosperității care nu mai apare.

România de ieri și de azi este ca o mamă tăcută, uneori însingurată și plină de griji, alteori înțelegătoare și răbdătoare. O mamă care s-a deprins cu lipsa medicamentelor din spital și a căldurii din odaia mică, care a uitat gustul bomboanei și al biscuitului. O mamă care suferă în taină și varsă o lacrimă, seara înainte de culcare, rugându-se la icoana Maicii Domnului pentru copiii ei de aici și de aiurea. Fie că trăiesc în hotarele istorice, fie că sunt împrăștiați în lume, pentru ea toți sunt la fel, nu face deosebirea între cel cu bani și cel fără noroc, între cel sănătos și cel bolnăvicios sau între cei cu carte și cei de la coada vacii. Dragostea ei se răsfrânge în egală măsură peste toți, nu se plânge niciodată în studiourile televiziunilor, ci strânge din dinți și își acoperă reumatismul cu o pătură în plus. Cum i-ar spune vecinei de gard sau de apartament: „alt rău să nu fie.”

Așa arată România. Noi toți știm lucrul ăsta, dar nu facem nimic să-i fie bine, ca să ne fie și nouă la fel. Dimpotrivă. Poate într-o dimineață ne vom trezi și ne vom întoarce la sentimentele patriotice, de care unora le e rușine, să-i cerem iertare pentru că uneori ne-a luat gura pe dinainte spunând că ne este rușine că suntem români, și să-i mărturisim cât de mult o iubim, amintindu-ne de versurile poeților ori de vorbele celor pe care istoria nu-i uită. Să-i spunem toate astea nu doar din gură și doar astăzi, 1 Decembrie, de Ziua Ei, ci cu fapte și zi de zi.

Bă, băieți, de ce nu vreți voi să înțelegeți că nu pesedeii ar trebui înjurați ca la ușa cortului, ci ai voștri care ca niște proști ce sunt au scăpat mălaiul în țărână și de fuduli ce se cred nu s-au mai aplecat să-l ridice. Și mai e ceva care ar trebui să vă dea de gândit: când fraierii voștri se certau și se sfâșiau între ei pentru putere, adică PNL cu USR și Cîțu cu Orban, pesedeii  stăteau cu burta la soare și râdeau de voi la mare. Se distrau, bă, că nu se gândeau că Iohannis și Cîțu o să ajungă așa de repede să vă bage în rahat până în gât.

Bine, era de așteptat să vi se urce la cap, dar nu așa de repede, bă, după nicio jumătate de an de guvernare. Și apoi ce să fi făcut pesedeii? Ce să fi zis, bă, Ciolacu  când Cîțu s-a dus la el și l-a rugat aproape plângând: „Nea Marcel, scoate-ne, bre, din beleaua asta că îți dăm tot ce vrei matale, dar nu ne lăsa să ne ducem ăleia de suflet.” Să fi zis, ba? Ai voștri așa ar fi făcut? Ce tot o dați cu pesedeii în sus, pesedeii în jos, că doar nu Ciolacu i-o pus să se certe unii cu alții, ci ei, de proști ce au fost.

Să nu-i mai fac proști? Dar cum să le zic, bă, la niște zănatici care aveau de toate în urmă cu trei luni? E adevărat, minte n-au avut, cum de altfel nu au nici acum. Cum să le zic? „Țucă-i tata de deștepți ce sunt ei!” Așa vrei? Dacă vrei eu îi fac, și frumoși, și deștepți, și dansatori de polci și menuet, dar ce folos? Cu Cîțu la butoane, tot la vorba mea ajungeți!

Cam asta e pe scurt, și în fugă, imaginea publică a Luminiței Jivan înainte de întâlnirea cu Romeo Dunca. O întâlnire pusă în slujba binelui cetățeanului de rând care nu are mari așteptări de la politicienii noștri. Și pentru că nea Romică oricât e el de nea Romică, nu a putut să-i dea un salariu pe măsura priceperii, abnegației și devotațiunii cu care este acreditată, Lumi, așa cum este alintată fosta deputată, fosta președintă a PSD, fosta colaboratoare pe linie de partid și de stat cu sfinții de pe Teleorman și Vlașca, și-a căutat un job care să-i sporească veniturile.  Bineînțeles, tot unul la stat, pe la care să dea cât mai rar sau doar atunci când e nevoie să se ridice mâna și să se numere voturile.

Și tot căutând un astfel de job, vorba vine, că alții i-ar fi spus „du-te fato acolo și bagă-te în Consiliul de Administrație de la Aquacaraș, ca să fii la număr, să votezi cu cine trebuie”, Lumi a acceptat pe loc. Cu gândul la banii ce urmau să vină, și-a depus candidatura pentru un loc în Consiliul de Administrație, iar în declarația depusă la dosar, i-a asigurat pe cei din comisie că: „nu sunt incapabilă, nu a fost începută urmărirea penală, nu am fost trimisă în judecată (…) pentru infracțiuni de corupție.” Și a semnat declarația pe propria-i răspundere. Ca primarul, uitând de dosarele penale, de trimiterea în judecată, de drumurile la DNA.

Păi asta e treabă, Lumi dragă? Tocmai matale să uiți de faptele penale pentru care ai fost trimisă în judecată? Se poate așa ceva? Sincer, de la o fostă șefă de partid, fostă deputată și ce ai mai fost până la anii ăștia, aș fi avut alte pretenții. Ce ai făcut matale se cheamă fals în declarații sub semnătură privată. Și e groasă rău de tot. Dacă unii citesc ce scriu aici, ai pus-o. Așa că, părerea mea, caută-ți un avocat destoinic care să te scoată din belea. Cum, chestia asta nu se pune pentru că între timp ți-ai retras cererea depusă la Aquacaraș? Asta s-o crezi matale, Lumi dragă. Știi cum ziceau prietenii noștri romanii când stăteau la un trăscău cu dacii? Verba volant, scripta manent. Așa e și la tine: scripta manent. Ca o dovadă la un alt posibil dosar penal. Cu șine, bineînțeles!

Ideea de la care se pleacă e că, prin comunicatul emis de Gardă se încearcă inducerea în eroare a opiniei publice.

„Direcția Silvică Caraș-Severin, ca unitate a Regiei Naționale a Pădurilor – ROMSILVA, administrează cea mai mare suprafață de fond forestier proprietate publică a statului din România, având în subordine și coordonând activitatea a 17 ocoale silvice, iar controlul efectuat de Garda Forestieră Timișoara la una dintre aceste subunități, în speță Ocolul Silvic Nera, vine în sprijinul nostru și întregește eforturile comune de a reduce hoția din pădure și cele de identificare a punctelor vulnerabile în activitatea pază a pădurilor proprietate publică a statului din județul Caraș-Severin, ceea ce ne va permite luarea măsurilor necesare pentru îmbunătățirea actului de administrare.

Totuși, faptul că acest control s-a derulat pe o perioadă de 8 luni din cursul anului 2021 (aprilie – noiembrie), prin angrenarea /blocare personalului silvic în activitatea de control, a cântărit extrem de greu în activitatea curentă a Ocolului Silvic Nera și implicit a Direcției Silvice Caraș-Severin, producând întârzieri majore în actul de administrare și generând nerealizări ale indicatorilor fizici și economici pentru anul în  curs”, se arată într-un comunicat de presă al DS Caraș-Severin, semnat de directorul Ion Tabugan.

Tabugan spune că, în mod inexplicabil, Garda Forestieră Timișoara nu face referiri corecte la realitatea din teren, inducând în eroare opinia publică.

„Din volumul tăierilor ilegale de 1.194 mc, o mare parte, mai precis 552 mc, a fost identificat de către personalul Ocolului Silvic Nera, în decursul anului curent. La fel este și în cazul tăierilor de îngrijire – degajări, unde din cele 117,8 ha prezentate de garda forestieră, pentru 74,43 ha lucrări neexecutate și constatate de direcția silvică în urma verificărilor proprii deja sunt înaintate plângeri penale.

Verificările au fost axate, în cea mai mare parte, pe activitățile derulate în perioada anilor anteriori, 2018-2020, multe dinte pagubele constatate din tăieri ilegale nefiind asumate de către personalul silvice de teren întrucât presupusele cioate provenite din tăieri ilegale erau într-un stadiu avansat de degradare, fiind vechi de cca. 4-5 ani.

Dintre pagubele semnalate în comunicat mare parte sunt constatate de Direcția Silvică Caraș-Severin și au fost deja luate măsuri administrative și pecuniare asupra personalului vinovat și au fost înaintate plângeri penale către parchetul de pe lângă judecătoria competentă teritorial.

Toate acestea denotă faptul că garda forestieră nu recunoaște, deși nu cunoaștem motivul, aportul direcției silvice și efortul depus pentru identificarea și soluționarea problemelor de la acest ocol silvic.

Mai mult decât atât, ne manifestăm indignarea asupra faptului că, deși suntem în luna noiembrie a anului în curs, raportul de control al Gărzii Forestiere Timișoara întocmit la încheierea verificărilor nu a fost înaintat Direcției Silvice Caraș-Severin sau a ocolului silvic controlat, dar au fost date publicității rezultatele verificărilor”, este de părere directorul Tabugan.

Acesta este convins că Direcția Silvică va lua cele mai drastice măsuri împotriva personalului angajat care nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și/sau au produs cu/fără bună știință prejudicii pădurii, la această dată fiind deja în desfășurare demersurile de cercetare prealabilă în vederea sancționării și/ sau desfacerii contractelor de muncă pentru 8 salariați de la acest ocol, în completarea sancțiunilor aplicate deja pentru personalul angajat al acestui ocol după controlul efectuat de către RNP Romsilva în primăvara anului în curs.

„Suntem încrezători că, având susținerea Gărzii Forestiere Timișoara, vom reuși să impunem disciplina în actul de administrare, iar pădurile proprietate publică a statului din Caraș-Severin vor fi păzite așa cum trebuie”, mai spune Ion Tabugan.

De trei zile aștept reacția aceleiași organizații județene liberale legată de demiterea lui Dolot. La fel și cel în cauză. O reacție din care să înțelegem și noi de ce a fost dat la o parte președintele ANPC. Dacă e adevărat că taman în Postul Crăciunului s-a găsit să fluiere în biserică, așa cum se spune în popor, sau dacă nu cumva i-a deranjat pe ăia care ne-au umplut țara cu supermarketurile lor. Vorbeam cu un prieten despre chestia asta, pariind că Marcel Vela, mă rog, departamentul de presă al PNL, va ieși cu un comunicat, cu o explicație, fie ea și idioată. Că, vorba aia, don Marcel e tata lor, e sprijinul lor, e omul la care te duci să te spovedești ca la popa din sat. Pauză. Am zis că  vineri a fost zi de post și de rugăciune și, nah, nu e bine să închei ziua cu un comunicat, ci cu îndemnul creștinesc: „Dumnezeu să binecuvânteze România”. Sâmbătă e sâmbătă, piață, mall, cumpărături, iar duminică e de stat în familie nu de scris comunicate. Astăzi este luni și mă îndoiesc s-o facă cineva. Dacă ar fi vrut, ar fi făcut-o sâmbătă când, din câte am înțeles, s-a ținut Biroul Permanent Județean. Și, ce dacă s-a ținut? Acolo se discută discuții despre viața de partid, nu despre demisii și demiteri.

Apoi, cine s-o fi făcut? Că unii camarazi savurează intrarea PSD-ului la guvernarea (vai mama noastră ce au ajuns liberalii), iar alții se laudă pe You Tube cum închid ei gura ziariștilor cu contracte din banii Consiliului Județean. Mai mare rușinea să recunoști una ca asta, să-i umilești pe cei care în felul ăsta te fac frumos și deștept. Că ai ajuns să-ți cumperi neputința cu tăcerea a două, trei publicații. Așa e don Dunca? Iar dacă stau bine să mă gândesc, asta sună a autodenunț…

Revin, cine s-o fi făcut? Președintele? Păi el altceva mai bun de făcut nu are decât să se ocupe de comunicate de presă? Don Vela, explică-le, domnule, că nu e treaba matale ce face Cîțu, pe cine numește și, mai ales, pe cine demite. Și nici să compui comunicate. Matale ești un umil camarad, echidistant și nepărtinitor, care nu se pune rău nici cu unii, nici cu alții. Și așa și trebuie, la ce ar fi fost bun să te fi pus să-l întrebi: „de ce l-ai demis, bă, pe  Dolot?” Păi, ar fi fost frumos așa, să-i ceri socoteală primului ministru ? La urma, urmei tot nu l-ar mai fi pus la loc.