În rolul principal, primarii care îngrașă porcul înainte de alegeri și, una, două, fug la București unde depun tot felul de proiecte pentru finanțare, să vadă cetățeanul de rând cât sunt ei de harnici. Iar dacă tot ajung acolo, își sună șeful de partid, ajuns ministru între timp, cu care stau la o cafeluță și povestesc de toate câte mai sunt acasă, în Banatul de Munte: cine a mai făcut nuntă la local, cât mai e kilul de brânză în Piața Gugulanilor, cât mai costă legătura de pătrunjel,  cu cât se mai vinde răchia de Teregova și Sat Bătrân, ce se aude cu sondajele alea pentru desemnarea candidatului liberal la Primăria Caransebeș, cum se mai circulă cu cocia pe E 70, între Slatina și Bucoșnița, ce mai bârfește Felix și gașca lui. Lucruri de astea, ieftine, ca să se afle în treabă că, vorba aia, dacă dom’ ministru nu trebuie să știe ce se mișcă în județ, chiar și în lipsa lui, atunci cine?

După care, primarii se trag în poză cu ministrul, să vadă lumea că au fost la București și câtă grijă are acesta de ei. Neaparat cu măștile pe față, să dea bine la popor. Apoi, pe ăia care nu prea sunt umblați pe la Capitală, ministru îi duce personal până la ușa la care trebuie să bată. Acolo unde este nevoie, intră cu ei de mânuță la câte un secretar de stat, chiar și la un coleg ministru, dacă este cazul. Și uite așa se naștea povestea care face turul Facebook-ului: „Mulțumesc domnului ministru care astăzi m-a condus la…“ „Să vă dea Dumnezeu sănătate și putere de muncă…“  „Domnul ministru și-a rupt din timpul său prețios…“  „Domnul ministru a susținut…“  Nu mai contează ce a susținut. Important că Facebook e plin de fotografiile cu dom’ ministru care a făcut și a dres, a intervenit și promis. Gazetele liberale preiau știrea de break-news, iar omul bun la toate, Horia Irimia, are grijă să o distribuie, exact cum făceau cu un an în urmă postacii Luminiței Jivan.

Și în timp ce ne făloșim cu dom’ ministru care vorbește în stânga și-n dreapta cu colegii dumnealui din guvern să ne fie nouă bine, având promisiunea ba a unui drum expres, ba a unor poduri noi-nouțe, a devierii cursului apelor, dacă este nevoie și a altor povești de acest gen, realitatea e cu totul alta. Banatul de Munte se numără printre cele patru județe din țară fără centru de testare Covid. Până și Teleorman și Vaslui, polul sărăciei din România, au centre de testare. Numai noi, nu. Noi, cu ministru responsabil de pandemie! Și nu  poate fi invocată moștenirea pesedistă, pentru că ele s-au înființat în guvernarea Orban.  Nu avem centre de testare, dar în schimb suntem fruntași la postări pe Facebook cu dom’ ministru.

Suntem primii la înălțat osanale celui plecat din rândul nostru (Frunzăverde a fost un copil pe lângă Vela). Suntem mândri că ne este contemporan. Îi suntem recunoscători până și pentru aerul pe care îl respirăm. Suntem penibili! Adică, sunteți penibili voi, ăștia, care vă prostituați în halul ăsta pe Facebook.

Un plan care, cel puțin pentru Caraș-Severin, seamănă leit cu elucubrațiile lui Răzvan Cuc, ministrul pesedist pe care Luminița Jivan îl plimba prin județ ca pe sfintele moaște. Mă refer la celebrul drum expres ce ar urma să lege Caransebeș de Voiteg, via Reșița. O aberație mai mare ca asta nici că se poate. Primarul Reșiței se chinuie de 4 ani (patru), să obțină de la instituțiile statului, inclusiv de la ministerul Transporturilor, o amărâtă de adeverință care i-ar permite să sape jumătate metru la pasajul de la Ezeriș pentru ca să poată trece și TIR-urile pe sub pod, și nu reușește, deși, acum la Putere nu mai sunt pesediștii Vioricăi Dăncilă, ci liberalii lui Orban.

Din punct de vedere economică nu se justifică o astfel de investiție, în condițiile în care în Reșița nu se mai fabrică, în afară de oțel, niciun alt produs care să fie vândut în afara municipiului. Cu mult mai necesar ar fi un drum nou să lege Reșița de Lugoj pentru o ieșire la autostradă. Pe de altă parte, să ne imaginăm în ce condiții se construiește la noi un kilometru de autostradă. Câte impedimente există de ordin tehnic sau legate de timpul pierdut cu execuția, de seriozitatea constructorilor, ca să ne întrebăm în cât timp și cu ce costuri s-ar construi un astfel de drum.

O altă investiție despre care liberalii sunt tare fericiți că au (re)descoperit-o este cea a portului din Moldova Nouă și despre care au tot vorbit și pesediștii, și pedeliștii până mi albit barba. Fiecare dintre cei care s-au perindat pe la guvernare ne-au asigurat că în port vor acosta nave de croazieră, iahturi cu bogații Europei și că turiștii din toată Europa vor călca pe pământ românesc ca la ei acasă, adică, pe drumuri moderne, nu prin hârtoapele pe care le avem acum. Și ce s-a ales din toate proiectele pe care unii le-au avut în cap? Nimic. Nici măcar un chei de Doamne ajuta la malul Dunării.

Sigur, orice se poate construi în lumea asta, dar nu și la noi unde, iată, astfel de proiecte sunt scoase de la naftalină o dată la patru ani. Ca și cei dinaintea lor, liberalii nu fac altceva decât să reîncălzească aceeași ciorbă în care, cu siguranță, însă, vor presăra câteva ingrediente de sezon.