În Caraș-Severin, cât de curând vor veni ministrul Economiei, Virgil Popescu și șefii de la Romgaz, în frunte cu directorul general Ion Sterian. Ce să facă Virgil Popescu în județ? Păi, ce au făcut și miniștrii PSD care se călcau pe bombeu când una, două îi plimba Luminița Jivan pe la Oravița și Pojejena. Sau ce-a făcut și Ludovic Orban aflat la Reșița în campania pentru europarlamentare, când aproape că se jura pe cravata lui galbenă de liberal: „Vă garantez că, atunci când PNL va ajunge la guvernare, va pune pe picioare această uzină care a construit în toată România și care a dus faima muncitorilor din Reșița în toată România!”. Adică, să amintească un punct, două din programul de guvernare, să facă măcar o promisiune. Ceva în genul: vă dăm. Când? Nu se știe, dar vă dăm. Sigur, nu o să se bage peste UCMR-ul lui Orban, că deh, se supără premierul, dar totuși, nu e puțin să vină în județ, să ne arate că îi pasă de noi.
Dacă e să-i dăm crezare vicepreședintelui PNL Caraș-Severin, Gheorghe Roma, primarul din Slatina Timiș, care ne spune că ăștia de la Romgaz vin să-i încurajeze, să-i îndrume și să-i consilieze pe primarii noștri în vederea realizării unor proiecte de înfiinţare a reţelelor de distribuţie de gaz în localităţile pe care le conduc, ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. Ăsta da, proiect, liberalii s-au scos cu el. Va fi leit motivul campaniei electorale care se apropie cu pași repezi.
Dar, stai așa, pe directorii ăștia de la Romgaz parcă i-am mai văzut prin județul nostru. Nu-i așa domnule Roma? Cum, nu știați? Se poate una ca asta? Doar sunteți vicepreședinte la partid. În urmă cu un an și jumătate se plimbau cu Luminița Jivan. A, înțeleg, asta a fost atunci, da, da… Acu’ a venit vremea să-i plimbe și liberalii. Domnul Vela sau care o fi disponibil în ziua aia. Să se fotografieze cu ei, să facă declarații de presă. A, nu, nu e nicio problemă, dacă îi călcați pe urme Luminiței și PSD-ului. Dacă e benefic pentru județ, oamenii o să înțeleagă și se vor bucura. Dar este bine ca lumea să știe cine s-a zbătut pentru asta. Luminița Jivan, nu liberalii. Este adevărat, într-un an și jumătate nu s-a întâmplat mare lucru, dar ce contează. Vor veni alte promisiuni, va mai trece un an și jumătate și tot așa. De asta e frumoasă viața…
Și mai este ceva, spuneți-le băieților de la Romgaz ca, înainte să plece din București spre Caraș-Severin să schimbe coordonatele GPS, să nu nimerească ca anul trecut în iarnă tot la sediul PSD din George Enescu, să fiți de minune. Că dacă nu știați, Luminița nu i-a dus în județ, să vadă situația din teren, sau la prefectură, ci i-a băgat direct în sediul partidului. Dacă nu mă credeți, vă arăt pozele.
Atunci cu PSD, acum, cu PNL, cum dracu vine asta, domnule Roma? Chiar așa lipsiți de inspirație sunteți? De imaginație? Sau mai bine să-l întreb pe domnul Vela?
După finalizarea lucrărilor în cel mai mare parc pentru copii din județ, activitatea s-a mutat în Parcul Tricolorului unde au fost demontate vechile aparate de joacă pentru copii, multe dintre ele fiind uzate fizic. În locul lor, vor fi aduse altele de ultimă generație.
„Este un proiect susținut din fonduri proprii, al cărui scop îl reprezintă reabilitarea în totalitate a vechiului loc de joacă. Vom amenaja o tiroliană, o piramidă, din sfori, precum cea din Parcul Siderurgistului, un aparat complex perntru astfel de activități, dar și mobilier urban nou, constând din bănci și coșuri de gunoi. În funcție de necesități, vom folosi pietriș și plăci de tartan, pentru a crea celor mici confortul necesar“, ne-a mărturisit directorul Direcției de Întreținere și Reparare a Patrimoniului, din cadrul Consiliului local Reșița, Daniel Călin.
Investiția se ridică la 200.000 de lei, iar lucrările vor fi finalizate în cel mult o lună.
Și nici nu vreau să intru în polemică cu, încă, rectorul, universității, Andrade Bichescu, care într-un articol recent, a încercat să facă pe interesantul cu un răspuns zeflemitor la adresa unora: „Din respect față de universitate, față de colegii mei, față de haina universitară pe care o port, evit răspunsuri tip cancan pentru a nu intra în jocul saltimbancilor care au apărut în ultima perioadă cu tot felul de articole, cu subiecte pe care le tot auzim de la Congresul al Xlll-lea încoace“.
Cu același respect, dar pentru cititorii noștri, îi amintesc domnului rector Andrade Bichescu că, finalul acesta este un fel de faliment datorat: „Unor scandaluri de corupție, unui management inexistent, făcut după interese obscure, cu o serie de consecințe fatale, neasumate de nimeni, de care nimeni nu răspunde! Ca la orice faliment post decembrist!“, după cum remarca un fost cadru didactic al universității pe care ați condus-o în ultimii ani.
Și dacă tot vorbiți despre făcăturile unora sau altora, vă întreb dacă cumva scandalul examenelor trecute contra serviciilor sexuale a fost o știre de cancan? Faptul că ați reușit performanța, unică în mediul academic din Europa, de a scurta săptămâna de lucru la doar patru zile, tot cancan se numește? Ori că ați tăiat cu 20% salariile colegilor dumneavoastră este o minciună inventată de presa de cancan? Procesul în instanță pentru nefinalizarea lucrărilor, pe fonduri europene, la cantina și internatul universității este tot o invenție a amatorilor de cancan-uri? Sau, falimentul campusului de la Coronini și nefuncționarea sălii de sport din Moroasa intră în aceeași categorie a fake-news-urilor? Oare, tot presa amatoare de cancan este vinovată pentru faptul că în mai puțin de 15 ani numărul studenților a scăzut de la 5.000 la 1.000? Că absolvenții de liceu din județ au preferat alte universități, chiar dacă sunt mai departe de domiciliul lor?
Oricât ați fi de abil, domnule Bichescu, deși nu ați dovedit o astfel de calitate, necesară unui lider adevărat, nu puteți evita răspunsurile la întrebările de mai sus. Faceți-o în numele adevărului pe care l-ați tot evitat să-l rostiți până acum, uitându-vă în oglinda timpului și vă promit că nu voi face din el o știre de cancan.
Ce ironie, domnule Bichescu, ca după atâtea lucruri bune pe care ați avut de gând să le faceți pentru universitate, să vină unii acum și să vă pună sula în coaste, așa cum se spune în popor, să renunțați la funcția de rector, ca să deveniți primul director al Centrului Universitar, așa cum se va numi Universitatea „Eftimie Murgu“, în cazul în care fuziunea, prin absorbție, cu Universitatea „Babeș Bolyai“ se va concretiza. Pentru aceasta meritați, într-adevăr, felicitări!
Lucrările de montare a antenelor ar fi trebuit finalizate în luna martie, însă ele au fost întârziate din cauza decretării stărilor de urgență și alertă. Abia după luarea unor măsuri de relaxare, firma câștigătoare a putut din nou să intervină și să le finalizeze.
Între zonele unde orăvițenii se pot bucura de internet gratuit se numără:
– Parc Piața Revoluției (între Strada Mihai Eminescu și Strada Piața Revoluției);
– Parc Biserica Catolică (între Strada Damaschin Bojincă și Strada Piața Unirii);
– Muzeul Monetăriei Imperiale – str 1 Decembrie 1918 nr. 24;
– Parc Central – Strada 1 Decembrie 1918, nr. 55 A;
– Parc (bifurcație sensuri unice între străzile Andrei Șaguna și Vasile Alecsandri);
– Complexul vechi (Strada Zona Gării, vizavi de Gara Oravița);
– Parc Zona Gării (lângă Biserica Ortodoxă);
– Parc Zona Gării (vizavi de Școala Generală „Romul Ladea”).
De precizat că, rețelele finanțate prin WiFi4EU sunt gratuite, fără publicitate și nu colectează date cu caracter personal.
Să luăm exemplul ministrului de Interne. După ce tot felul de ziariști, comentatori ori oponenți perfizi, unul mai cioflingar decât altul, l-au „tocat“ mărunt, mărunt, ca pe frunzele de dovleac pe care le dai la rățuște, amestecate cu făină de porumb, și i-au întors activitatea pe toate fețele, iată că acum s-a trezit un oarecare să spună că, una-două, domnul Vela vine acasă cu elicopterul pe care l-a transformat într-un fel de maxi-taxi. Răutăți, ca să nu zic altfel.
În primul rând, că n-a venit decât de vreo două ori în trei luni. La Măureni, să ducă o coroană la o înmormântare, și acum, la inundații. Ba, mint, a mai fost odată când a zburat la Arad, în vamă, fososind spațiul aerian al județului. În al doilea rând, este greșit să spui că a venit acasă. La Caransebeș sau la Armeniș, pentru simplu motiv că acolo, în fața caselor nu există loc de parcare. Pentru cârcotași, elicopterul e altceva decât mașina mică. A, s-o fi învârtit de două, trei ori cu elicopterul deasupra Armenișului și Caransebeșului, să vadă dacă a mai crescut buruiana în grădină, dacă straturile cu pătrunjel și morcovi sunt plivite, dacă gugulanii din piață respectă măsurile prevăzute de starea de urgență și alertă, dacă zimbrii sunt în regulă și a făcut cu mâna celor de jos, dar asta este cu totul altceva. Că așa face orice om gospodar și grijuliu. Și, în al treilea rând, acasă pentru domnul ministru înseamnă în primul rând județul, acele locuri unde oamenii așteaptă de la el o îmbărbătare, un cuvânt de alin, o îmbrățișare, o promisiune din programul de guvernare, o pildă sau un citat din părinții spirituali și, bineînțeles, acea urare duhovnicească care ține loc de pensii majorate, alocații dublate și locuri de muncă: „Dumnezeu să binecuvînteze România“.
Și, apoi, de ce nu ar avea voie să vină cu elicopterul? Ce dacă vine cu jaca personalizată și ochelari Ray-Ban din colecția 2020? Bine că a fost încălțat cu cizme de cauciuc, nu ca subalternul său, prefectul Gâfu, cu pantofii de lac cu care vine la lucru. În definitiv, doar nu o să se deplaseze cu trenul ori cu mașina mică de la minister, să prindă toate ambuteiajele, să meargă în coloană de TIR-uri bulgărești și turcești, să stea la bariere, la semafor. Întreb și eu: de aia e ministru, să circule ca oamenii de rând? Să fim serioși. Faceți domnule Vela ceea ce simțiți, vorba unui bun amic, și nu îi luați în seamă pe bârfitori. Dacă e nevoie, veniți acasă cu elicopterul în fiecare săptămână.
Că e scump carburantul? Păi, ce e ieftin în ziua de astăzi în România? Nu v-ați uitat cât au fost la început fasolea verde, cireșele ori gogoșarii? Până la urmă tot s-au vândut. La chită, la bucată, nu mai contează. Dar, cât poate, frate, să coste kilolitru de carburant? Doar nu o fi o avere. La urma-urmei, de asta sunt făcute elicopterele, să zboare. Pe bani publici, normal, doar nu ați vrea din buzunarul ministrului, că ar fi culmea. Ministru care face atâtea pentru țară, se roagă pentru bunăstarea noastră, aprinde lumânări, dă acatiste pentru izbăvire de necazuri să nu aibă voie să se plimbe cu elicopterul. Asta numai în România se poate întâmpla.
Vai de noi, în ce țară de cârcotași am ajuns să trăim!
Politicienii sunt ca și oamenii de rând: unii care sunt băgători de seamă, freacă menta acolo unde sunt puși să lucreze, alții care se bagă singuri în seamă, să arate cine sunt ei. Să le facă pe amândouă, nu se poate.
Citesc într-o gazetă online, că „O cărășancă lucrează pentru Guvernul României“. Wow, știre de știre. Nici despre Horia Irimia nu s-au scris astfel de știri. E adevărat, Horică nu este femeie, și nu e la prima experiență la București. Așa că e de înțeles. De neînțeles este cel care scrie, exclamând în gazetă, la aproape jumătate de an de la numirea liberalei Magda Lungu de parcă ar fi descoperit nu știu ce comoară. Și ce aflăm din acest articol ce se citește în circuit închis? Că Magda Lungu, lucrează la cabinetul vicepremierului român, unde o consiliază pe Raluca Turcan. Bă, ești nebun? Pe bune, chiar o consiliază? Că așa citim la prima vedere. Cu experiența ei de doi ani în administrație la Oțelu Roșu, unde a fost viceprimar, vi se pare normal să o consilieze pe doamna Turcan, tobă de politică? E adevărat, a pus și șeful de partid, domnul Vela, o vorbă bună pe lângă cine trebuia, că pentru postul ăsta nu se dă concurs, dar, totuși, e ceva să ajungi consilier în Guvernul României, să pui umărul la bunăstarea poporului, fie doar și cu sfaturile dobândite în Consiliul Local de pe Valea Bistrei.
Până la această știre, eu îmi imaginam consilierul ca pe un tip, sau tipă, tobă de carte, deștept sau, deșteaptă foc. Cel puțin la fel ca și cel pe care îl sfătuiește, dacă nu chiar mai deștept sau deșteaptă. Așa mi-o imaginam pe Magda Lungu, după expozeul din gazeta respectivă, cu admirație și respect pentru o femeie care a refuzat să trăiască de pe urma afacerilor de familie, fără număr, căutând să-și croiască singură un drum în viață. Și, unde? Taman în politică unde trebuie să te lupți cu toți frustrații și misoginii care se cred politicieni, să ai ficat tare, să nu-ți pese de ce spun alții. Dar, când era să spun bravo ei, cei de la gazetă m-au dezumflat, văzând ce atribuțiuni are domnișoara Magda la cabinetul Ralucăi Turcan: „Zilnic fac o monitorizare a activității Ministerelor care sunt în coordonarea doamnei Viceprim-ministru Raluca Turcan. Fac și o monitorizare a articolelor din mass-media pe teme specifice.“
Tare de tot, nu e așa? Păi, bine măi, domnișoară, doar pentru atâta lucru te-a angajat vicepremierul României? Sau Guvernul României? Să vezi cine îi mai înjură în presă pe liberali? Păi, nu au găsit ei un liberal în București, de-a fost nevoie să umble toată țara până au ajuns la Oțelu Roșu? Că nu prea se leagă funcția asta de consilier al vicepremierului cu cea de spicuitor de știri din ziare. Că vorba lu’ Tănase, ăla de la Cărăbușu: „ori că-că, ori că-că“.
Dar ce m-a dat de-a dreptul pe spate este o afirmație demnă de orice abecedar de politician în derivă: „Mă sună foarte mulți primari, viceprimari, consilieri locali din Caraș-Severin. În măsura în care reușesc, îi ajut mai ales cu informații privind domeniile de care sunt interesați. Dar să știți că, Guvernul Orban și Ministerele sunt foarte transparente (sic, n.r.). Aproape toate informațiile se găsesc pe site-uri. Doar îi ajut să găsească mai ușor informațiile solicitate. Pandemia a avut și un rol pozitiv: digitalizarea accentuată a administrației centrale si locale“. Din nou, wow, nu-i așa?
Tare chestia asta cu site-uri, digitalizare și pandemie. Păi dacă informațiile se găsesc pe site-uri, ce rost are domnișoară Magda să mai fii consilier la București, că o monitorizare a presei o poți face și de la Oțelu Roșu, stând în centru, pe bancă, cu laptop-ul în brațe. Măcar la Oțelu Roșu te vede lumea, te admiră cât de mult muncești, îți dă bună dimineața, te întreabă de una, de alta, pe când la București…
Că bine spunea politicianul mutat cu slujba la Capitală, la ce bun că a învățat traseele alea ca pe tabla înmulțirii, că nu i-a folosit nimic în viață după aceea.
Deputatul Pro România de Caraș-Severin, Ion Mocioalcă, spune că o astfel de lege vizează prevenirea și combaterea violenței domestice.
„Proiectul a fost inițiat de colegele mele de la Pro România, Gabriela Podașcă, Oana Vlăducă și Mihaela Hunca, împreună cu coordonatorul Departamentului pentru Egalitate de șanse Pro România, Anca Bălășoiu. Proiectul are în vedere, pe lângă măsurile de prevenire și combatere, și instituirea asistenţei juridice obligatorii dacă o persoană solicită emiterea unui ordin de protecție. Aceasta înseamnă obligativitatea acordării unui avocat din oficiu, în situația în care persoana în cauză nu își poate permite unul“, ne-a mărturisit secretarul general Pro România, Ion Mocioalcă.
Proiectul urmează să ajungă în Camera Deputaților, forul decizional al Parlamentului.
Nici presa nu s-a arătat mai vrednică cu marcarea momentului. Altele au fost știrile zilei ce au ținut prima pagină a ziarelor și au deschis jurnalele de știri. Dacă ar fi fost vorba de vreun manelist, de vreun politician înfiind un cățel, un mânz sau un pui de zimbru, de vreun fotbalist din generația covid-ului, de Vulpița cu siguranță că ne-am fi amintit, dar așa…
Dar așa, cine să se mai gândească și la Eminescu ăsta, care după fiecare ceartă sau întâlnire ratată cu Veronica Micle golea o sticlă cu snaps și se punea să scrie poezii? Pe cine mai interesează astăzi plopii lui Eminescu, care, oricum, nu mai există de mult, și de ce se plimba pe lângă ei. Și ne pasă nouă de lacul codrilor albaștri ori lupta de la Rovine, cum a suferit el din dragoste ori cum nu a fost înțeles de amicii și de criticii din acea epocă? Și ce dacă a fost un geniu al vremurilor sale? Și alții ca el or mai fi fost la fel de-a lungul veacului, și alții ca el or mai fi creată, nu neaparat poezie, și cu toate acestea, despre ei nu s-a scris nimic. E adevărat, părea un bărbat bine, cu ochii negri, puțin lat în spate, cu părul bogat și o frunte nici foarte, foarte, nici prea, prea. Cel puțin așa am dedus din singura fotografie care circula în manualele de Limba și Literatura Română de dinainte de 1989. Despre faptul că a purtat mai mereu mustață, regimul comunist nu a suflat o vorbă, ca nu cumva tinerilor să le fi trecut prin cap să-i urmeze exemplu.
Noi nu știm cum să scăpăm de starea asta de alertă, cum să facem rost de bani pentru majorarea pensiilor și alocațiilor și ne mai arde de omagiat pe Eminescu? Să fim serioși. Că a fost un geniu? Foarte bine, bravo lui că a făcut cinste familiei și neamului său. Gata, vremurile s-au schimbat, viii cu viii, morții cu morții. Un parastas de pomenire acolo și două trei vorbe, ajung pentru o zi ca asta.
Cineva, un tip care și-a făcut avere după 1990, a sintetizat perfect starea de ignoranță în care a ajuns să trăiască poporul român: „Cu ce mă ajută în afaceri faptul că știu cine a fost Eminescu sau Mihai Viteazu?“ Noroc că politicienii români și năravul lor a rămas același ca acum un secol și ceva, că altfel și despre Conu Iancu am fi vorbit la fel.
Parlamentarii vor decide dacă vor prelungi sau nu starea de alertă. Unii s-au pronunțat deja pentru, alții ezită, iar unii sunt categorici: nu vor fi de acord.
„Dacă ar fi să fac un pronostic în această privință, aș spune că PSD va vota prelungirea stării de alertă. Noi Pro România, cu siguranță, nu o vom face. Dacă n-am votat prima dată, nu o s-o votăm nici acum. De ce nu vom vota? Pentru că, iată, Franța ne anunță că de luni dă undă verde la zborurile spre toate țările Uniunii Europene, mai toate țările UE spun că au deschis hotelurile, restaurantele și cafenelele. Or, noi, nu. Cu sau fără mască trebuie să mergem spre relansarea economiei față de care Guvernul Orban este indiferent“, sunt câteva dintre argumentele secretarului general al Pro România.
Ion Mocioalcă are și o explicație pentru care guvernanții țin să prelungească cu încă 30 de zile starea de alertă, în condițiile în care noi am rămas singurii din UE care continuă să se agațe de situația creată de pandemia de Covid-19.
„Eu cred că se vrea acest lucru doar, pentru ca oamenii apropiați Puterii să-și mai facă niște afaceri. S-a creat o stare extrem de delicată față de persoanele care nu sunt infectate cu Covid-19 și care încă nu pot intra în spitale, și asta mi se pare extrem de dureros și de dramatic. Nu poți să te duci, de exemplu, la poarta Spitalului Militar, unde eu am fost zilele trecute, să stai la un rând de peste 500 de oameni, pentru că nu sunt tratați pacienții ce nu au Covid. Aceasta în condițiile în care Spitalul Militar are și o secție deschisă la Otopeni pentru cei infestați cu noul coronavirus. De aici trag concluzia că există o mare dorință de a gestiona România fără legi și fără a se gândi că, azi, cele mai importante probleme sunt: unu, mărirea alocației copiilor, care, din păcate, nu este prevăzută în buget și despre care nu mai vorbește niciun oficial al guvernului și mărirea pensiilor care, iată, guvernul ne anunță că nu o va face decât cu 10%. De fapt, nu va fi o creștere, ci o scădere a pensiilor pentru că ei ar fi trebuit, cu sau fără această lege votată în parlament, să le mărească cu valoarea inflației și cu 50% din creșterea salariului mediu pe economie“, este de părere secretarul general, Ion Mocioalcă.
