Și după ce i-a explicat și alte chestii legate de trecutul său de fotbalist, Bunelu i-a spus lui Batistuță, consultantul literar al cărții ce stă să apară: „Un ostaș în slujba țării” :
– Rareș, eu mă gândeam să schimbăm titlul cărții, că nu se prea potrivește cu ce am făcut în viață.
Batistuță, politician cu ștaif de Bruxelles, a sărit imediat de cur în sus:
– Nu înțeleg. Ce nu-ți convine? Nu asta ai făcut toată viața, să-ți aperi patria cu arma în mână? Nu mereu ai fost în prima linie?
– Așa e.
– Și atunci, ce vrei? Cum să schimbăm titlul când a ajuns la tipar? După ce i-am făcut reclamă de două milioane de lei, vrei să-i schimbăm titlul? Tu te auzi ce spui? Ce nu-ți convine, generale?
Bunelu, calm. Chiar peste măsură de calm.
– Nu te enerva, Rareș.
– Cum să nu mă enervez, dom’le, când vii cu prostii de astea la ora la care tot omul se uită la fotbal.
Urmează clipe de tăcere, apoi din nou vocea lui Rareș:
– Deci, care e problema cu titlul ăsta?
– Mă, copile, nu te mai enerva, și acultă-mă cu atenție. În titlu se spune că am fost, sau sunt, nu mai contează, ostaș în slujba țării.
– Și nu e așa?
– Nu prea e așa, bă, Rareș că eu nu am fost ostaș doar și în slujba țării mele, ci și în cea a altor țări, precum Irakul, Afganistanul s.a.m.d.
– Și cum ai fi vrut să sune titlul: „Un ostaș în slujba planetei?
– Păi cine citește cartea asta o să zică: „Uită-te, bă, și la fraierul ăsta. O scos o carte pe banii noștri și se laudă cu ea”. Și pe bună dreptate, că ei nu au de unde să știe că eu am fost declarat erou în luptele de la Nassiriya, această Posadă a biruinței noastre în bătălia dusă împotriva lui Carol Robert de Anjou. Și nu e corect să nu se știe lucru ăsta.
– Nea, Nicule, tălică nu înțelegi că nu avem cum să schimbăm titlul? Cartea e în drum spre tipar. Stai liniștit, va fi un bestseller. Sandra Brown și Mircea Cărturescu sunt pistol cu apă. Se va vinde ca pita caldă. Va știi tot poporul cine a fost generalul Ciucă. Toată UE. Doamna Ursul va veni personal la lansare. Cu tot staff-ul ei. Iar încasările, care vor fi mult peste cheltuielile cu promovarea, le vom direcționa spre actele de caritate. Așa că, lasă dracului titlul cum e acuma și culcă-te, nu te mai gândi la prostii.
Nea Bunelu a mulțumit și a promis că așa va face.
Un minut mai târziu, sună din nou telefonul la Batistuță în living.
– Alo, Rareș?
– Ce mai vrei, nea Nicule?
– Rareș, puiule, nu te supăra că te deranjez din nou, dar mi-am amintit unde am mai văzut titlul ăsta cu un ostaș în slujba țării.
– Unde, bre?
– Într-un film de arhivă, postat pe Youtube, într-o unitate militară de pe vremea tinereții mele.
– Și ce-i cu asta, nea Nicule?
– Păi mai bine ar fi să-l schimbăm, ca să nu mă acuze Marcelu de plagiat. Că la cât de supărat e pe mine, abia așteaptă să mi-o tragă…
