Cam așa era mai de mult când, copil fiind, venea haidamacul din capătul străzii să-l apere pe fra-su cu nasul spart și plin de sânge.
– Ce ai avut, bă, cu el?
– Păi nene, el o început primul să dea în mine. Eu ce să fi făcut? Să fi stat cu mâinile în sân?
– Niciun nene și tacă-ți fleanca aia, că aici eu vorbesc. Tu doar asculți. Ai înțeles?
– Păi dacă el a dat primul…
– Și dacă el o dat, tu trebuia să faci la fel? Ia vezi că cu mine nu-ți merge ca cu prostul ăla de dinaintea mea care te-o învățat să fii obraznic. Eu îți umplu nasul cu borș cât ai zice pește.
– Păi…
– Niciun păi, nu ți-am dat voie să vorbești. Vorbești la tine acasă, nu aici. Ce ai avut de spus, ai spus. Și dacă nu taci, îți trag un șut în cur, de nu te vezi. Te calc în picioare, bă. Ei, drăcia dracului.”.
Toate astea mi-au venit în minte în timp ce urmăream aseară showul televizat de la Casa Albă. Câteva precizări se impun: Zelenski nu a primit un șut în cur, ci a fost poftit, imperativ, să facă pași, iar numărul haidamacilor de pe maidanul copilăriei s-a dublat între timp.
Da, asta este America, țara tuturor posibilităților!
