Și îți mai amintești, nea Romeo că ți-am spus, stând la masa aia tovărășească dată în cinstea matale de primărița din Teregova și soțul ‘mneaei, deputat în Parlamentul României, masă plină cu cârnați, brânză, clisă, mălai și răchie, că dacă astupi gropile eu o să scriu frumos despre matale? Ei, bine, nu m-ai crezut. Ce ți-ai zis în sine: „scrie pe dracu frumos despre mine. Că ți-ai găsit cine s-o facă. Nesimțitul ăsta?” Nea Romeo, dă-mi voie să te contrazic. La mine vorba e vorbă, iar pe deasupra, am și caracter, nu doar nesimțire, cum mi-ai spus-o la Oravița. Eu nu m-am supărat atunci când m-ai făcut nesimțit că, vorba aia, asta știi, asta faci.
De aceea, astăzi scriu frumos despre tine, evidențiindu-te în fața frontului. Ca-n armată. Atenție, nu să te perii și nici să te ridic în slăvi, ca să ți se urce la cap, ci să apreciez faptul că te-ai ținut de cuvânt. E vorba de obraz și eu am cherestea când e să-mi țin promisiunea. Dar să nu-ți imaginezi că mă voi schimba de acum încolo. Că, dacă ai astupat niște gropi, o să te laud toată ziua. Exclus. Nu, rămân același câine de pază și o să te latru de fiecare dată când calci în străchini. Să nu zici că nu ți-am spus!
Și aș mai avea o vorbă de spus primarului Velescu, din Luncavița: să nu te împingă michiduță de la spate și să începi să te lauzi că e meritul tău. Să nu faci greșeala asta, după ce nu ai făcut nimic să astupi gropile, domnule primar. Nu știu de ce nu ai făcut-o, poate nu ai fost în stare să-i convingi pe ăia de la județ ori poate te-o durut la bască de luncăvițeni. Oarece merite poți să-ți arogi atunci când vei termina lucrările la căminul cultural din Luncavița ori când vei dărâma caricatura aia de sens giratoriu din centrul comunei. Până atunci, însă, mucles. Lasă-l pe domnul președinte să-și trăiască clipele lui de glorie. Le merită, chiar dacă vorbim doar despre niște amărâte de gropi în asfalt!