15 49.0138 8.38624 arrow 0 bullet 1 4000 horizontal https://subiectiv.net 25 0 1
theme-sticky-logo-alt
https://subiectiv.net/wp-content/uploads/2020/09/HURDUZEU.jpg
Victor Nafiru

Dar așa, spiritual cum îl știm, Dunca a explicat de ce s-a întors Lumi la CJ: „Să facă un nou curs de parfumuri. ” Asta, după ce în primăvară răspunsese la fel de șmecherește când l-am întrebat  dacă cumva Luminița îl consilia în materie de Hugo Boss sau Bvlgari: „Nu, domnule, că nu este consiliera mea sexuală! Nu are în statut lămurirea mea față de parfumuri”. De data asta, întrebat dacă există vreo logică în aceste plimbăreli ale Luminiței Jivan, Dunca a răspuns, precum un școler din clasa IV-a: „O logica? Nu e o logică. Dânsa a vrut să plece, apoi s-a răzgândit, a venit înapoi. Asta este. E o persoană care are anumite, eu știu…calități. A adus mulți bani și pe vremea ălor dinainte, din păcate, cum s-au cheltuit e treaba celor dinainte. E OK.” Aici are dreptate, dacă e vorba  de „o persoană care are…calități” Dacă are, are, să nu-i punem tălpi, ci s-o promovăm și să-i dăm tot ce cere.

Nea, Romică, la alea cu calitățile nu mă bag. Nu e treaba mea și nici nu am stat în preajma dânsei ca să le fi știut, însă, vezi că iei țeapă când vorbești despre cum și despre cei care au cheltuit banii înainte de venirea matale. Uită-te bine, că între ăia de care vorbești era și Lumi care, la vremea aceea, ea dribla, ea centra și tot dânsa dădea cu capul. Adică, făcea de toate în județul ăsta pe care îl conducea politic, iar acum te adoarme ca pe copiii de țâță cu texte preluate din programele de guvernare ale PSD, Dragnea și Dăncilă.

Cât privește afirmația că „Marcel Vela nu-mi trasează pe cine să pun și pe cine nu (în funcții)”, las-o mai moale, că rața măcăne. Asta o știe toată lumea. Vezi că te râd copiii, ca să nu mai spun de ăia din partid. Că suntem oameni mari, ce dracu.

Dacă mă întrebi ce căutam la Poiana Mărului, nu știu să-ți spun. N-am mai trecut pe acolo de câțiva ani buni, deși în tinerețe, pe când locuiam în Oțelu Roșu, trăgeam mereu câte-o fugă la sfârșit de săptămână, la un mic, o bere, mă rog, ce se găsea pe vremea aia la vânzare la Scorilo, hotelul ăla în care, acum, liniștit s-ar putea turna un film cu stafii. N-ar trebui să mă mir atât de mult căci, știi cum e în vis, într-o singură noapte poți să călătorești când în Honolulu și  în Patagonia, când la dracu-n praznic. Așa și în cazul meu. Mă oprisem pe marginea drumului, jos era lacul, și admiram frumusețile patriei la sfârșit de august când, dintr-o dată, aud un huruit de motor. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, mă ia cu frică și, ce credeți, din spatele unei culmi, apare un elicopter. Întâi, elicea imensă, apoi cabina și în final coada și restul. Exact ca în filmele cu Rambo I, II, III, când Silvester Stalone interpreta rolul de salvator de camarazi căzuți în mâna dușmanului.

De-a dreptul m-am speriat. „Bă ce să fie, ce-i cu elicopterul ăsta care apăru după deal? E militar, că semne de SMURD nu are pe el. Ce face el aici? E în misiune sau doar în recunoaștere? O fi scăpat careva de sub escortă și-l caută or s-o fi înecat vreunul?” Vecinul de lângă mine, unul de-al locului, îmi făcu semn să nu mă agit: „Stai liniștit, că nu s-a înecat nimeni și nici nu e vorba de elicopter militar. E Dunca. Dunca al vostru de la Reșița”. Mă holbai la el, întrebându-l neîncrezător: „Dunca? Ce să caute președintele meu (de Consiliu Județean) în weekend la coada barajului?” Îl pufni râsul pe localnicul respectiv: „Păi pe ce lume trăiești domnule? În timpul lui liber, Dunca ăsta mai face și el un ban în plus, că vezi doar, că nimic nu merge în țara asta. Transportă bagaje și oameni de aici pe Muntele Mic.” Mă uitai la el lung, răspunzându-i neîncrezător: „Dunca, bă? Eu tot nu cred. În primul rând nu sunt convins că ăla din elicopter e don Romeo, că mi-ar fi spus, nu de alta. Apoi, nu l-aș vedea în stare să transforme elicopterul în maxi-taxi.” Mă bătu amical pe umeri, amuzat de naivitatea mea: „Cară bicicliști și motocicliști din ăia care aleargă prin pădure la enduro, ca bezmeticii, ce știi matale. Vara bicicliști, iarna schiori. Așa se face banul nene, nu admirând peisajul. Stai să vezi, cum vine, încarcă marfa și pleacă, apoi se întoarce. Și tot așa”.

Îl ascultam năuc, privind la elicopterul care, când cobora, când se ridica. De la distanța la care mă aflam, vedeam doar drăcovenia aia de aparat, nu și pilotul. Când să-l mai întreb încă o dată pe localnic dacă e sigură că omul de la manșă era chiar Romeo Dunca, a sunat alarma telefonului și m-am trezit tot speriat și transpirat. Așa că am rămas cu o nedumerire: să fi fost Romeo, să nu fi fost… Dar nu-i niciun bai, azi e ședință de Consiliu Județean și o să-l întreba la conferința de presă. Dacă o fost el, o să-mi spună, că nu e din ăla care ascunde adevărul. E cinstit și corect.

La Caransebeș, consilierii locali au aprobat proiectul de hotărâre de acordare a burselor școlare de merit, însă, cu siguranță, mulți elevi foarte buni vor rămâne nerăsplătiți, din lipsă de bani.

„Vor primi burse de la media 10 în jos, în funcție de câți bani are alocați școala respectivă, deci nu începe de la 8.50 în sus, ci invers, de la 10 în jos”, a ținut să precizeze primarul  Felix Borcean.

Primăria Caransebeș, în calitate de ordonator de credit, a primit 500 de mii de lei, pe care trebuie să-i repartizeze pe fiecare școală din municipiu. În mod normal, pentru a asigura toate bursele școlare de merit ar fi nevoie de zece ori mai mulți bani.

„Alocarea bugetară s-ar duce undeva la 5 milioane de lei. Asta îmi spune, fie că nivelul învățământului din Caransebeș este extrem de ridicat și copiii sunt foarte buni, ceea ce nu cred, fie profesorii au o anumită lejeritate în a acorda unele note. Și aici mă refer, pentru că mă pricep la treaba asta, la partea a doua a catalogului, adică sport, religie, educație civică, tehnologică, plastică, purtare, unde cei mai mulți au 10. Ori acest calup de note face ca aproape orice elev din Caransebeș să obțină cu ușurință media 8.50. Așa nu mai există concurență, bursă de merit înseamnă că toți merită? Vor primi bursa de merit de la media 10 în jos, în funcție de câți bani are alocați școala respectivă, deci nu începe de la 8.50 în sus, ci invers, de la 10 în jos”, a ținut să precizeze primarul Borcean.

În replică, Ion Tabugan spune că subprefectul este în necunoștință de cauză, în condițiile în care controlul a avut loc în perioada în care el nu se afla la conducerea Direcției Silvice.

„Andrei Plujar s-a trezit brusc din somn și a avut un mare coșmar: Tabugan. Controlul a vizat anii 2019 și 2020, când eu nu eram la conducerea Direcției Silvice. Și lucrările din teren, și cele din birou. Cum să explic eu că Tabugan n-are niciun fel de imputație, niciun fel de sancțiune? Au fost dispuse măsuri pe care noi trebuie să le îndeplinim până în 30 august și să transmitem rezultatul la București. Dar 99% sunt deja rezolvate”, a explicat directorul Direcției Silvice.

Despre Andrei Plujar, Tabugan a lăsat să se înțeleagă că este „un no name al politicii din Caraș-Severin”, care ar face bine ca să lase silvicultura  pe seama silvicultorilor, a celor care au făcut școală la vreme, așa cum a trebuit. Apoi a completat: „Domnul Plujar să-și dea demisia din funcția de subprefect, că nu este în stare să facă nimic acolo și este doar de fațadă. Și să-și vadă de treburile lui. L-am mai văzut la Prefectură și parcă e pierdut, nu se regăsește. Nu-și revine din eșecul prin care s-a trezit subprefect.”

Directorul Direcției Silvice Caraș-Severin mai spune că au fost făcute deja 50 de plângeri penale împotriva vinovaților cărora li s-a imputat peste un milion de lei, însă neagă faptul că raportul îl incriminează cu ceva, dar și că: „Andrei Plujar a încălcat statutul funcționarului public deoarece, în calitatea sa de subprefect nu avea voie să se pronunțe public față de acest raport”.

În altă ordine de idei, la ora actuală nu există niciun ocol în județ care să nu fi fost controlat, pentru că ce nu a controlat Romsilva a controlat Garda Forestieră de la Timișoara.

Cinstit să fiu, am fost convins că domnul președinte o va aduce înapoi, fără să fie nevoie să-l roage aceasta. Domnul Dunca nu face parte din categoria conducătorilor fără inimă. Dimpotrivă, e bun de pus pe rană. Lui chiar îi pasă de oameni, le înțelege nevoile și caută mereu să le fie bine. Și, atunci, cum s-o fi lăsat pe Lumi să trăiască dintr-o amărâtă indemnizație de șomer? S-o vadă urmând cursuri de calificare ca orice șomer de rând? Cum? Chiar așa de hain îl vedeți? Că se mai ceartă cu câte un bugetar, veșnic nemulțumit, e doar din vina ăluia care nu înțelege că nu se poate pișa contra partidului, pardon, a vântului schimbării de organigrame din Consiliul Județean, însă în rest e pita lui Dumnezeu.

Pentru Luminița Jivan – Lumi, cum îi spun apropiații – Romeo Dunca e în stare să se certe cu celălalt președinte, Marcel Vela, și să-și pună în cap tot partidul, cu excepția ălora care l-au convins să o țină lângă el pe aceasta. Lui îi place fata asta și gata. Nu pentru că l-a deochiat, cum ar zice cârcotașii, ci pentru că realizările ei de până acuma l-au dat pe spate. De aici și impresia că l-a prins pe Dumnezeu de picior. După ce i-a citit CV-ul, Lumi l-a convins și pe el că e cea mai bună, cea mai isteață și băgăreață, la fel cum a făcut-o cu Mocioalcă, de la care a pornit la drum făcându-i cafele, cu Dragnea, Codrin Ștefănescu, cu Veorica de la Videle. Da rându-i, Dunca i-ar face toate poftele, chiar și s-o pună șefă de cabinet, să-i dea o leafă mai mare că, vorba aia, măcar atât merită și ea pentru cât o făcut pentru județul ăsta pe când conducea PSD-ul și făcea mișto de Vela pe unde îl prindea. Din păcate pentru amândoi, nu se poate. Dunca ar fi mândru să o știe pe Lumi conducătoare de cabinet, însă partidul zice: niet. „Ho, Romeo, că te întreci cu gluma. Și așa ai făcut partidul de râs cu alegerea ei, acu chiar vrei să-l compromiți de tot?” l-ar fi zis unul dintre șefii de la partid. Așa se explică de ce Lumi nu e unde și-ar dori. La cât îl cunosc, sunt convins că domnul președinte nu se va lăsa cu una, cu două. Până la sfârșitul mandatului mai e timp să o pună acolo unde el e e convins că îi este locul.

Personal, eu cred că Romeo Dunca a făcut o alegere perfectă. Lumi a noastră cunoaște cel mai bine și drumul spre Grădinari, și cel spre Moldova Nouă, dar și cele ce duc la DNA și DIICOT. Și, atunci, ce-i trebuie mai mult domnului președinte?

Ăștia, enumerați mai sus, plus alți 62 de liberali, toți unu și unu, aleși parcă pe sprânceană, au semnat o hârtie-apel în care îi bate obrazul lui Orban, cum că dinamitează partidul prin campania de linșaj îndreptată împotriva lui Cîțu. Și nu numai împotriva lui Cîțu, ci și a lui Iohannis. De unde dracului le scoateți, bă? Păi, ce, Orban l-o pus să se îmbete și să se urce mangă la volan? Orban l-o învățat să-și bage căcatul sub preș și să nu povestească nimănui ce i s-a întâmplat? Tot Orban l-o învățat pe Iohannis să-și scoată de la naftalină papionul? Și, atunci, despre ce linșaj mediatic vorbim? Mă rog, fiecare cu părerea, dar mai ales cu interesul său. Bufoni sunt peste tot, nu doar la circ.

Dinspre liberalii cărășeni, liniște totală. Cică, Marcel Vela nici măcar nu știa că există o astfel de listă cu susținători. E de înțeles, în ultimul timp Marcel al nostru, pardon, al lor, mai mult postează fotografii din natură, cu animăluțe, floricele și vrăbiuțe și tace, și tace…  În plus, telefonul meu l-a surprins în concediu, undeva aproape de România. Nu că nu și-ar fi dorit o vacanță de fițe, dar doar atât i-a permis buzunarul, după cum mi-a mărturisit. Îl cred, pandemia asta ne-a sărăcit pe toți, chiar dacă Cîțu vrea să ne convingă contrariu.

Bine, Marcel are o scuze, și, după cum îl cunosc, tot va avea de acum înainte, dar ceilalți lideri cărășeni ce fac? Dunca, Popa. A, înțeleg, ei nu sunt oameni politici, îi lasă pe alții să se porcească la vălău. Cum, se pregătesc și ei de plecat în vacanță? Nu acum? Dar când? A, în preajma congresului din septembrie? Băieți deștepți, ce să zic…

De pildă, lui Romeo i s-a pus pata de la bun început pe Ioan Benga, șeful Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale. Bine, nu chiar din prima zi, ci din momentul în care a auzit că pesedistul ia bani din două părți, și ca manager, și ca pensionar. A văzut negru în fața ochilor, dar de schimbat nu l-a putut schimba, pentru că obținuse postul prin concurs și cum legea ce interzice cumulul pensiei cu munca la stat e încă în coadă de pește, lui Benga nu i-a putut face nimic.

Pe Benga ca pe Benga, dar să fi văzut cât de ofticat era, și încă mai e, pe muzicanții instituției, că auzise el că ăștia trag mâța de coadă, în sensul că vin la job din an în Paști, și atunci după ora 16, când toți ceilalți cu munca la stat pleacă acasă. Că de când s-o pornit pandemia asta nenorocită doar or încasat banii pe card, că de cântat pe scenă nici vorbă. Degeaba s-o chinuit bietul Benga să-i explice că Ramona și Petrică Vița & Comp. n-au frecat menta în tot acest timp, după cum bârfesc unii, ci s-au dedicat studiului individual, așa cum face orice artist mare. Care studiu se face acasă, în studio, ăia care-l au, ori într-o camera izolată fonic, să nu deranjezi pe alții. Or la lucru, ce studiu individual puteau face? Să fi ieșit între blocuri? Să fi cerut un studio pentru fiecare muzicant al orchestrei? Să fim serioși. Vă dați seama ce cheltuieli ar fi fost din partea Consiliului Județean să amenajeze zece studiouri profi? Pe Dunca nu l-a impresionat nici măcar concertele online ale orchestrei, despre care încerca Benga să-i povestească. Nimic, nimic, nimic. Așa e când i se pune pata pe cineva.

Acu’, între noi fie vorba, deși e de la țară, copil simplu, din popor, ca să nu zic de la coada vacii că poate se supără, Dunca nu le are cu torogoata lui Vița ori cu doinele Ramonei, cum le aveau Frunzăverde și Hurduzeu. Nici măcar cu  „Ardeleana” ori cu „Hora de la Oravița”. Aici este vina lui Marcel Vela că nu l-o chemat la el să-l învețe „Brâul” de la Armeniș.  El mai degrabă ar aduce în locul ăstora un cvartet de coarde (nu neaparat că ar ști cu ce se mănâncă asta, ci pentru că dă bine la CV), să pară mai meloman, mai cool, mai… Nu știu cum să vă spun, să mă înțelegeți corect, mai cultivat. Dar cum să faci asta că, vorba aia, nu e ușor să dai pe cineva afară când ți se scoală ție. Dar după ce și-o scremut creierii zile și luni, a găsit soluția salvatoare: Vița și trupa lui să semneze condica de prezență de patru ori pe zi, la 8, la 10, la 1 și la 4 când pleacă acasă. În plus, să vină cu raport de activitate pentru fiecare zi muncită. Ba, mai mult, să înceapă lucru ca tot omul la ora 8 și să-l termine la 16. Bine, ca să nu se spună că are ceva cu muzicanții lu’ Petrică, Dunca i-o pus pe toți angajații să facă la fel.

Bă, ești nebun? Bă, ești prost? Cum să faci, bă, una ca asta. Și dacă tot vrei să le bagi sula-n coastă ăstora, n-ar fi mai bine, nea Romeo, să-ți faci timp și să survolezi cu elicopterul instituția, iar ei să iasă afară și să-ți facă cu mâna, să-ți trimită bezele? Să te convingi cu ochii matale că sunt la lucru? Bine, fără torogoată, broancă și țambal…

Unii încearcă să ne convingă că, de fapt, înfrângerea alianței, din care și România a făcut parte, nu ar fi o înfrângere, ba chiar admițând că dacă asta e percepția generală, ea nu este una rușinoasă. Eu le înțeleg supărare, ba chiar și frustrările. Să tot lupți a proasta departe de casă și mereu să o iei în freză pe unde te duci, nu e ușor de digerat. Cei care se îmbată cu apă rece sau încearcă să dreagă busuiocul au dreptate: în orice război există un învins și un învingător. Învingătorul ia totul, învinsul pleacă cu coada între picioare. Depinde de care parte a baricadei te situezi. În condițiile date, coaliția să zică mersi că nu este obligat să plătească despăgubiri de război.

Ce va fi mâine? Scepticii cred că vor urma represalii în masă, talibanii fiind hotărâți să-i lichideze pe cei ce au susținut coaliția internațională de intervenție și pe fostul președinte Asharf Gahni. Vizate sunt și femeile care vor fi interzise în școli, persecutate, violate și ucise. Un scenariu sumbru care va funcționa după principiul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Cu atât mai de neînțeles și de neacceptat este gestul „războinicilor” cu cât știau ce va urma. Își iau tălpășița și lasă populația locală nu doar fără speranțe, ci fără nici cel mai mic ajutor în fața talibanilor. Un gest urât, lipsit de fair-play.

Sam și ai lui nu vor accepta că se întorc învinși acasă. De mâine vor turna filme după modelul celor cu Rambo, la sfârșitul cărora vom înțelege talibanii au fost niște căcăcioși cu barba, iar ei, niște eroi. Bine, Silvester Stallone e prea bătrân pentru a juca în ele, dar vor avea grijă să găsească alți actori mai tineri și dornici de afirmare. Și, mai ales, vor inventa povești cu nepotul unchiului Sam care se întoarce să-și salveze camaradul luat prizonier de talibani.

Cât despre adevărul din spatele acestui adevăr, într-un alt serial pe care americanii, cu siguranță, îl vor turna tot pe pământ asiatic.

Povestea lui începe cu o copilărie undeva în Moldova, continuă cu un loc de muncă, muncitor la descărcat vagoane în gară, la IJCM, întreprinderea aia socialistă care a înălțat atâtea obiective în Reșița și județ, și se încheie brusc în ziua în care a devenit șomer, o noțiune nouă pentru el și colegii săi din acele vremuri de privatizare haotică. „Mi-am vândut apartamentul și i-am făcut casă băietului meu din Moldova, iar eu și nevasta ne-am mutat la un sălaș pe Timișorii. Femeia mi-a murit și am rămas doar cu un copil de 8 ani și câinele ăsta care se ține toată ziua după mine.”

De ieșit la pensie nu poate ieși, are doar 60 de ani, și ajutor social nu primește, atâta timp cât locuiește la marginea lumii civilizate. Nu îi este frică de muncă, pentru el e ceva normal să tragă căruțul ăla, scotocind în gunoaie după sticle de plastic, ci îi este teamă de polițiștii locali. „Mi-e să nu dea odată peste mine și să-mi confiște căruciorul. Dacă fac asta, îmi iau pâinea de la gură”, îmi explică el trist. Îl întreb cât câștigă la un kilogram de pet-uri și câte sticle intră într-un kilogram. Îmi răspunde, scărpinându-și barba aspră.: „Cât e kilogramul? 50 de bani. Nu e mai mult! Și câte sticle intră? N-am socotit. Pe un sac, plin ca ăsta primesc 15-20 de lei. Nu mai mult”.

Ne despărțim, cerându-i voie să-i fac o fotografie. Râde cu toată gura: „Fă-mi, fă-mi, că-s frumos ca dracu!” Încerc să-i zâmbesc, arătându-i că i-am gustat gluma, apoi scot din portofel o bancnotă care să-i facă Duminica Sfintei Marii mai… Nici nu știu cum să mă exprim, ca să mă înțelegeți!

„Bursele de merit au fost acordate elevilor în funcție de rezultatele bune și foarte bune obținute la învățătură: au obținut media generală de cel puțin 8,50 și nota 10 la purtare în anul școlar 2019-2020, respectiv în primul semestru al anului școlar 2020-2021. Cuantumul lunar al bursei de merit pentru fiecare elev a fost de 45 lei și au fost recompensați mai mulți elevi de pe raza comunei Turnu-Ruieni care sunt înscriși la Școala Gimnazială ”Trandafir Cocîrlă” și Școala Gimnazială Borlova. 18 elevi au primit bursă de merit atât pentru semestrul I, cât și pentru semestrul al II-lea, cinci elevi au primit bursă de merit doar pentru semestrul și 14 elevi  au primit bursă de merit doar pentru semestrul al II-lea”, ne-a mărturisit primarul Belci.

Pentru toți elevii care au obținut media generală peste 9 în semestrul I al anului școlar 2020-2021 și nota 10 la purtare, în semestrul al II-lea a fost acordat un bonus, în dorința de a motiva elevii pentru a obține rezultate foarte bune:

  • 10 elevi cu media semestrială între 9 – 9,49 au primit un bonus de 20 de lei/lună
  • 3 elevi cu media semestrială între 9,50 – 9,75 au primit un bonus lunar de 30 de lei/lună
  • 5 elevi cu media semestrială între 9,75 – 9,99 au primit un bonus lunar de 40 de lei/lună
  • 5 elevi cu media semestrială 10 au primit un bonus lunar de 50 de lei/lună

„Pentru premii și diplome școlare a fost cheltuită suma de 1612,65 lei, fiind achiziționate 175 de cărți și 186 de diplome. Menționăm că la ciclul primar fiecare elev a primit  o carte și diplomă: unii pentru rezultate bune și foarte bune, iar ceilalți pentru încurajare. La ciclul gimnazial au fost premiați elevii cu rezultate bune și foarte bune: premiul I, premiul II, premiul III și mențiune pentru fiecare clasă” a mai spus Cosmin Belci.