Auzi, da’ tot așa intransigent ai rămas cu noi toți? Cu puturoșii ăștia din primării, consilii județene, prefecturi? Cu pensionarii pe care îi caută moartea pe acasă, dar ei te înjură că le-ai tăiat pensiile? Cu studenții care s-au săturat de atâta bine? Că vezi și tălică cum sunt fraierii ăștia de români, că în afară de bani mulți, păpică bună și ieftină, curent și gaze de-a moaca, de s-ar putea, nu știu altceva. Că în loc să-ți fie recunoscători pentru tot ce faci pentru ei, să-ți trimită telegrame de mulțumire, să-ți pupe mâna când te întâlnesc pe stradă, dânșii te hulesc. Mai dă-o dracului de treabă, dom ‘le. Așa ceva numai în Românica noastră mai întâlnești. Unu nu ar pune mâna să dea cu sapa, să astupe, să facă ceva cu deficitul ăsta bugetar. Unu nu te oprește pe stradă să te întrebe cum ar putea el de la locul lui de muncă să ajute țara să iese din rahat. Că înainte vremea știai o treabă, toată țara era o continuă întrecere socialistă. Azi, nu tu fabrici și uzine, nu tu ogoare mănoase, întreceri pe ramură. De cincinale în patru ani și jumătate ce să mai vorbim.
Da’ și tălică, toată ziua, bună ziua tai locuri de muncă de peste tot. Locuri de muncă și drepturi câștigate prin lege de amărâții acestei țări. Tai de-a valma de la bugtari, pensionari, copii, studenți, sportivi, olimpici, persoane cu handicap, șomeri, asistenți sociali. De la partide, nu. Și nici de la parlamentari. Nea Ilie, te doare la bască de cârnații ăia, vorba unui amic de-al matale: șofer la scară, salariu cât zece pensii, păpica e păpică, căldură și curent moca, consilieri. Acum ți-ai adus și consoarta la Capitală. Nu te-am auzit o dată, o singură dată să vorbești de spitale noi, de locuri de muncă, de măsuri care să-i facă pe tineri să nu mai plece dincolo, ci doar cum să scapi de angajații din primărie. Cum să faci economii. Unii, prieteni de-ai matale, îți țin isonul. Cum e Nelu Tăițelu care spune că la Reșița se poate descurca și fără city manager. Ce veste minunată, don Nelu, când toți primarii se plâng că dau oameni afară, tu te lauzi că poți și fără ei. Nu fără toți, ci doar fără unii, dar de ce nu ai spus asta înainte să-și fi dat demisia administratorul public? Sau atunci nu ai știut că nu se poate și așa?
Ca atare, nea Ilie continuă ce ai început: taie, taie și iarăși taie până vei face scurtă la mână. Și când te saturi de tăiat, privește-te în oglindă să vezi cum arată un funcționar al statului obsedat de un singur lucru.
