Cum ar fi foamea de la un padoc din Reșița unde a apărut fenomenul de câ(i)nibalism. Sau cel puțin așa lăsa să se înțeleagă o doamnă parlamentară, cea care a descoperit acest loc al groazei în care câinii fără stăpâni sunt condamnați la moarte groaznică chiar din momentul capturării lor. Câini care se băteau pe leșurile altor câini. Imagini dintr-o altă lume, dintr-un alt timp, care au făcut turul rețelelor de socializare, al ziarelor, al poveștilor de groază. „Cum, bă, la Reșița cu tramvai și grădină botanică între căile de rulare, cu promenadă, cu pistă de bob și biciclete, cu funicularul ăla celebru, cu fântâna lu’ Lucaci, cu… Acolo se întâmplă grozăviile astea?” s-au întrebat unii convinși că ceea ce vedeau nu era decât un fake news ordinar, regizat, montat și distribuit de oamenii răi care au ce au cu primarul Popa și mâna sa dreaptă, în cea care ține trabucul, Dani Călin.
Da, acolo, că știți zicala aia cu „afară-i vopsit gardul, înăuntru e leopardul.” La drumul mare, tramvai, promenadă, plante perene, sau cum s-or numi ele, semafoare din cincizeci în cincizeci de metri, pădure de platani, stejari și salcâmi pe mijlocul benzilor de circulație, blocuri anvelopate, picturi murale, care îți iau ochii, te încântă și te fac să păstrezi amintirea unui oraș smart, inteligent sau cum vreți să-i spuneți.
În spatele a ceea ce vrea să-ți arate administrația, gunoiul băgat sub preș. Sau, Reșița cealaltă, cu Moniom, Cuptoare, Țerova, Doman, cartiere cu străzi de pământ, clădiri publice degradate, drumuri pentru care nu vor exista niciodată bani pentru a fi asfaltate, condiții de țară, deși taxele și impozitele sunt la fel ca cele de la oraș, și, peste toate, acest padoc al groazei.
De câteva zile, autoritățile locale mor de dragul bietelor dobitoace rămase în viață. Au îndepărtat fecalele în care zăceau, au spălat și dezinfectat și sprayat cuștile, au pregătit adăpostul pentru frigul de afară, au făcut rost și de hrană, au luat legătura cu ONG-urile, îndeamnă populația să adopte câte un cățeluș cu părul creț.
A trebuit să vină o doamnă parlamentar, de care nimeni nu a auzise până atunci, să le bată obrazul celor din primărie. Cu atât mai rușinos, cu cât doamna respectivă face parte dintr-un partid, POT, care azi e, iar mâine s-ar putea să nu mai fie, căreia nu i-a fost indiferentă soarta câ(i)nibalilor de la padocul din Reșița. Ceea ce nu se poate spune același lucru despre autoritățile locale, asociațiile și ONG-urile care mor de dragul câinilor fără stăpâni.
