– În condițiile stării de urgență, agenții economici se interesează de obținerea avizului de forță majoră pentru a putea dovedi partenerilor de afaceri de ce nu și-au putut îndeplini obligațiile stipulate în contracte. Ce le puteți spune în acest sens?
La solicitarea scrisă a agenţilor economici, exclusiv persoane juridice din România, Camerele de comerţ pot aviza existenţa cazului forţă majoră, în baza art. 28 alin. 2 litera i) din Legea 335/2007, privind camerele de comerţ din România, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile din Statutele proprii. Evenimentele generatoare de forţă majoră sunt de cele mai multe ori fenomene naturale extraordinare, străine de activitatea și voința omului, cum sunt cutremurele, calamităţi naturale, fenomene meteorologice extreme (inundaţii, secetă, grindină, ninsori abundente), grevă, revoltă, stare de necesitate, embargou.
– Să înțeleg că o Cameră de comerț nu este îndrituită, legal, să certifice existența unei stări ca fiind de forță majoră, așa cum se întâmplă astăzi în România? Camera de comerț nu poate și nu are competența de a declara un eveniment ca fiind de forță majoră sau de a interveni în vreun contract, ci doar aceea de a constata existența unei situații de forță majoră, ca fapt exonerator de răspundere din perspectiva efectelor acesteia invocate de solicitant, în ceea ce privește neexecutarea obligațiilor contractuale. Potrivit jurisprudenței în materie, rămâne la latitudinea părții care se consideră prejudiciată să ia sau să nu ia în considerare motivele și dovezile, între care și avizul de forță majoră, prezentate de partenerul contractual pentru justificarea neîndeplinirii obligațiilor, ultimul cuvânt avându-l instanța de judecată.
– Totuși, Camerele de comerț eliberează agenților economici, la cerere, avizul de existență a forței majore.
Așa este, solicitantul va completa o cerere care va cuprinde prezentarea faptică şi detaliată a evenimentului, a consecinţelor acestuia în relaţia cu partenerul contractual şi argumente juridice că evenimentul invocat reprezintă un caz de forţă majoră în condiţiile art.1351 Cod Civil. Avizul de existenţă a cazului de forţă majoră se emite după achitarea tarifului stabilit de Camera de Comerț și Industrie a României, în baza documentelor doveditoare depuse exclusiv de solicitant, nefiind aplicabil principiul contradictorialităţii.
– Ce înscrisuri vor fi atașate documentelor ce vor fi depuse în susţinerea cererii pentru avizarea existenţei cazului de forţă majoră?
Este vorba de o serie de înscrisuri, în original sau în copie certificată care să justifice solicitarea, după cum urmează: Contractul afectat de evenimentul de forţă majoră, cuprinzând clauza de forţă majoră (este obligatoiru ca această clauză să fie trecută în contract). Atestări de la organele, autorităţile şi instituţiile abilitate, de la caz la caz, privind existenţa şi efectele evenimentului invocat, localizarea acestuia, momentul începerii şi încetării evenimentului. Notificări adresate partenerului contractual în legătură cu apariţia evenimentului invocat şi efectele sale asupra derulării operaţiunilor contractuale însoţite de dovada care atestă comunicarea. Înscrisuri din care să reiasă legătura de cauzalitate dintre evenimentul de forţă majoră invocat şi imposibilitatea îndeplinirii obligaţiilor părţii care îl invocă. Alte înscrisuri utile în susţinerea solicitării.
– Cine confirmă veridicitatea datelor pe care le conțin acele înscrisuri ce vor fi depuse la dosar?
Solicitantul îşi asumă întreaga răspundere, inclusiv penală, pentru veridicitatea datelor şi a documentelor prezentate odată cu solicitarea adresată Camerei de Comerţ, Industrie și Agricultură Caraș-Severin de avizare a evenimentului de forţă majoră. Doar în cazul în care se constată că documentaţia este conformă şi completă, se analizează existenţa cazului de forţă majoră. Evenimentul descris în documentaţia depusă se analizează raportat la prevederile art. 1351 Cod Civil, precum şi în raport de prevederile contractului încheiat între părţi. Dacă rezultă fără echivoc existenţa cazului de forţă majoră se eliberează Avizul de existenţă a cazului de forţă majoră. În cazul în care evenimentul nu se încadrează în prevederile legale în materia forţei majore sau nu este de competenţa camerei de comerț se eliberează Adresa de respingere a existenţei cazului de forţă majoră, cu detalierea motivelor pentru care nu se eliberează Avizul de existenţă a cazului de forţă majoră. Termenul de soluţionare este de 15 zile de la data depunerii documentaţiei complete şi achitarea tarifului serviciului. Pentru a obține cererea și informații suplimentare sunați la 0722445030 sau e-mail tirunicolae@yahoo.com, persoana de contact Nicolae Țîru. Important de știut este că Avizul de forță majoră nu poate fi solicitat decât la încetarea evenimentului care a cauzat forța majoră.
Corect, cum nici persoanele fizice și cele juridice nu pot adresa o cerere băncilor, prin intermediul căreia să aducă la cunoștiința respectivelor entităși că există o situație de forță majoră. Starea de necesitate se constată și se certifică de însuși decretul prezidențial. Cum spuneam într-o scriere anterioră, cel puțin în materia ratelor la bănci indiferent că vorbim de persoane juridice ori fizice, această metodă bizară de a se solicita un așa numit certificat ori de a face dovada afectării de starea de forță majoră este o formă de eludare a normelor legale în vigoare – pornin de la Codul Civil și până la legile speciale în domeniu. De ce spun asta pentru că dreptul unei persoane juridice și/sau fizice de a solicita o înlesnire cu privire la plata ratelor, indiferent de forma înlesnirii, este prevăzută în contractul de creditare sau cel puțin la nivelul legislației comune și nu este nimic atipic. Odată edictată starea de necesitate – acesta nu numai că are un caracter universal, dar impunea în materie o aplicabilitate de drept, fără alte demersuri și prceduri, cereri și certificate – direct funcțională de la momentul emiterii decretului – și ar fi trebuit să parvină de la instituțiile bancare – pentru o perioadă nonvariabilă – necondiționată și ea la rândul ei de „criterii“. Este aberant să te adresezi unei entități cu o cerere prin care să îi aduci la cunoștiință o situație de notorietate nu numai mediacă și juridică.
Eludarea legii – este fraudă la lege – în sensul codului civil și în general. „Frauda la lege a fost definită constant ca fiind situația în care anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte, frauda la lege este o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor, sancțiunea fiind nulitatea absolută.“ ÎCCJ, s. com., dec. nr. 3577 din 28 noiembrie 2008.
Pe scurt – Deși o situație de urgență a fost edictată printr-un decret – tot complexul așa numit legal cu privire la rate are o funcționalitate ca și cum situația de necesitate nu există. Cum spuneam chiar prin contractele de credit este stipulată posibilitatea debitorul de a solicita băncii înlesniri cu privire la plata ratelor, datorate unor situații care îl afectează. Prevederile din contracte au fost uzitate și anterior – însă băncile au refuzat, indiferent de cele invocate de debitori. Unele situații fiind grave în privința celor din urmă. Aici – cum ziceam și scuze că mă repet – băncile, de la momentul publicării Decretului trebuiau nu să trimită scrisorele prin poștă cu amenințări dacă debitorii nu își plătesc ratele, ci cu o simplă coală A4, conținând decizia de supendare a plății ratelor pe durata x, 3 luni, 6 luni, ori 9 luni. Repet, cu valoare comparativă – instanțele de judecată pe perioada grevei – nu petentul cerea amânarea judecării cauzei, indicând motivele pentru care cere amânarea – ci judecătorul la începutul ședinței de judecată – anunța pe de-o parte măsura edicatată la nivelul consiliului superior, apoi striga fiecare cauză cu mențiunea că se amână… Bi default să folosesc un termen dintr-ăsta corporatist.
C. Cârdu