Nu de același lucru a avut parte la Alaves unde antrenorul l-a băgat în echipă doar atunci când se accidentau titularul și rezerva acestuia. În rest, intra în ultimele zece, cinsprezece minute ale jocului, să-și amintească spaniolii că era și el în lotul echipei. Sigur, de vină a fost, în primul rând, antrenorul. Om rău, dat dracului care nu știu ce o fi avut cu bietul Ianis urmașul de drept al numelui tatălui său. Clar că nu i-a plăcut de ochii lui și de faptul că e copilul Regelui, că dacă ar fi fost un antrenor de Doamne Ajută, cu siguranță l-ar fi băgat pe Kinderul lu’ Hagi să joace și într-un picior.
Dar așa renunță la el (unii zic că i se ia o piatră de pe inimă), Ianis, prințișorul lu’ tata Gică, se întoarce la Rangers, echipa care l-a împrumutat spaniolilor, dar nu ca să joace, ci să-și ia transferul pentru o altă echipă. S-a vorbit de una din Portugalia, mai accesibilă potențialului său, ba chiar și de Galatasaray Istanbul, nu că ar avea cine știe ce valoare, ci doar ca să calce pe urmele lu’ Gică, să vadă maternitatea în care s-a născut și parcul în care se juca când era mic. Că, oameni buni, între noi să fie vorba, fotbalul din Turcia nu mai e ca cel din urmă cu jumătate secol, iar Galata nici atât după câștigarea unui trofeu european. Turcii îl iau din respect pentru Rege, nu pentru altceva.
Și ca să fim corecți cu noi înșine, „micul Prinț” ar face bine să se întoarcă în campionatul nostru, la Farul, de exemplu, pentru a redeveni vedeta de altădată. Altfel, va rămâne o veșnică speranță a fotbalului românesc!
