Cu toate acestea, la derby-ul Real Madrid-Barcelona, din tribună s-a strigat: „negru nenorocit”, „maur de rahat”, ba chiar a existat și un îndemn, gen: „mergi să vinzi șervețele la semafoare.” Veți spune: niște nenorociți care nu au că să caute pe un stadion de fotbal, că un om normal nu ar fi făcut una ca asta. Sau, fani scoși din minți de scorul de pe tabelă. Hai, să se fi întâmplat una ca asta într-un meci jucat cu Barca sau Naționala în deplasare, treacă, meargă, dar să te facă așa tocmai spaniolii, pare de-a dreptul incalificabil.
Spre lauda sa, Lamine Yamal, această minune a fotbalului spaniol, viitor bun național, nu doar că nu a reacționat, ci a continuat să joace cu aceeași bucurie și dezinvoltură, ca orice adolescent în curtea școlii. Să bage mingea printre picioarele adversarilor, să dribleze, să centreze ca la carte și să se bucure într-un mod original la înscrierea golului de 3-0, rânjind și arătându-și dinții în public.
Cred că acest gest i-a scos din minți pe fanii madrileni care, din păcate, au uitat repede evoluția acestuia la CE de fotbal. Ei scandau „puto negro” și „moro di mierda”, iar el rânjea ca un puști prins cu jocurile copilăriei numai că, aici nu era la un astfel de joc, ci la El Clasico, cel mai mare derby al fotbalului mondial. Iar rânjetul lui, nu era al unui copil tembel, cu părinți din Guineea Ecuatorială și Maroc, ci unul al respectului față de sponsorul care i-a oferit un aparat dentar care, spot publicitar, valorează milioane de euro. Și de la acest gest copilăresc, parte din contractul semnat cu sponsorul, dar și firesc în același timp, au izbucnit scandările xenofobe. Iar meciul a continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, cu un Lamine Yamal jucând fotbal ca în curtea școlii!
