Până la urmă, noaptea a trecut cum a trecut, iar pe la prânz am asistat la semnarea contractului de concesiune pentru serviciile de operare la bacul de la Moldova Veche, care urma să facă curse de la noi la sârbi și înapoi. Zâmbete, vorbe alese, strângeri de mâini, fotografie de grup pentru posteritate și câte și mai câte. A lipsit șampania, dar eu, unul, mi-am imaginat sticla aia legată cu sfoară de cânepă care se spărgea de bacul norocos. Și ca mine a gândit și vicepreședintele CJ, Marius Isac, care a spus: „Sperăm ca acest contract să fie într-un ceas bun!”
Cel mai entuziasmat s-a dovedit primarul Chiseliță: „Eu cred că este începutul sfârșitului, începutul unui management corespunzător și că acest bac, această infrastructură își va dovedi eficiența în dezvoltarea turismului.” În mintea bietului primar, Moldova Nouă urma să devină centrul industrial al județului (datorită cuprului de la Moldomin) și „cea mai puternică pârghie pentru turism mai ales legat de Dunăre”. Aici includem bărcile cu motor, șalupele de mare viteză, navele de croazieră care fac popas la Moldova Veche, ca să se dezmorțească și, de ce nu, să se ușureze nemțălăii și iahturi acostate în aval de Ostrov. Între noi fie vorba: la vise, vise frumoase vreau să zic, nu ne întrece nimeni în lumea asta.
Ce mare dreptate a avut nea Chisăliță cu „începutul sfârșitului!” Ca un guru, nu alta! Bine, nu chiar în ziua aia, ci peste câteva săptămâni când cei de la „Banat Network”, fericiții câștigători ai licitației organizată de CJ, au renunțat la contract, chiar înainte ca bacul să fi fost mișcat din locul său iernare. Romeo Dunca s-a spălat repede pe mâini cu săpun din ăla care scoate orice pată de motorină de sub unghiile de muncitor pus în slujba populimii și si-a clătit gura cu un amestec de două ceşti de apă opărită cu 15 grame de cuişoare, 30 de grame de rozmarin şi un vârf de cuţit de ghimbir şi lasă la macerat într-un borcan de sticlă, peste noapte, după care a ieșit la declarații: „A fugit firma care câștigase licitația! Noi ne-am dat concursul pe tot ce puteam face. Nu puteam modifica termene, am avut o întâlnire cu ei, am spus că facem tot ceea ce e legal, dar eu nu pot modifica caietul de sarcini”.
Zău, mă? A fugit firma… Tu ce ai fi făcut, bă Romi de ai lăsat-o să fugă? Să-și facă de cap? Că auzi ce zice reprezentantul de la „Banat Network”, Eugen Băleanu: „Noi ne-am retras deoarece optimizările cerute nu au fost acceptate, deși inițial fuseseră admise. Nu puteam funcționa ca și Eoliana, riscam să intrăm în faliment! Le-am prezentat primăriilor din Golubăț și Moldova Nouă, precum și Consiliului Județean Caraș-Severin, parteneri în proiectul finanțat din bani europeni, problemele identificate și optimizările pe care trebuie să le facem ca lucrurile să funcționeze. Doar sârbii s-au achitat de ele! Am vrut să facem treabă, la noi nu s-a dorit! Nu am știut ce se află în spatele acestei afaceri decât după semnarea contractului.”
Romi, ai văzut ce spune omul? Că a vrut să facă treabă, dar la noi, adică la voi, la CJ, nu s-a dorit. Că dacă ați fi vrut, ați fi lăsat să urce pe bac și autovehicule cu tonaj de peste 3,5 tone. Cum ar fi, de exemplu, autocarele. Voi, nu și nu. Maxim 20 de mașini (e drept că la triciclete și trotinete nu ați pus condiții) și 40 de persoane, deși capacitatea bacului e de trei, patru ori mai mare. Știi cum e cu turismul ăsta, măi, Romi? E ca și cum pe Muntele Mic le-ai da voie turiștilor să se dea pe pârtii doar cu sania, ligheanul sau sacul de plastic, nu și cu schiurile. Pricepi? Sigur că pricepi, că de aia ești unde ești cine ești!
Nea victorie…acești imbelciugati nu trebuie tratati ața de fin…..de aceste gloanțe financiare trebuie să le-o tai….cat de rapid…ptr ca folosind foarte multi bani….banii nostri…ăștia au luat o razna….ai văzut cum m a tratat acest helioggarh…parca eram nimeni…deși eu…eu…eu….l am postat acolo….trebuia demult sa vin intre acești nemernici…dar…noroc cu tine ca m ai anunțat….