Unii, și nu puțini, au sărit într-un picior de bucurie, au destupat sticlele cu vin păstrate în beci pentru ocazii speciale, au chemat lăutarii și au pus de un chef de pomină. Că vorba lu’ Jiji de la FCSB: „De ce trebuie tot prostu’ să știe câte mașini am eu în garaj, câte conturi în bancă, câte borcane cu murături în șpais. câte orătănii în curte, câte oi și capre la târlă?” Bă, o fi Jiji cioban, da’ prost nu e. Că cine ține cu tot dinadinsul să-i numere căcărezele țurcanelor și merinoaselor lui, să facă bine să vină la fața locului, să se convingă singur de adevăr.
E bine, bă, fraților, e bine. Iar Nicușor ar face și mai bine să tacă. Să o lase mai moale cu transparența. Să nu se mai ia în clonț cu judecătorii Curții Constituționale, chiar dacă ăștia au dat din nou cu mucii în fasole. Să-și vadă de ale lui, de dusul și luatul fetiței de la școală, de consultările cu partidele, de mersul la piață. Să lase CCR să-și facă damblaua, să nu-și mai bage nasul unde nu-i fierbe oala și să nu-și mai dea cu presupusul. Nu de altceva, dar dacă n-ar fi fost CCR-ul, pe care îl hulește jumătate plus unu din țara asta, să anuleze alegerile, mai ajungea el președinte? Că atunci nu l-am auzit să-i fi luat apărarea lui Călin file de poveste, sau să fi criticat hotărârea judecătorilor constituționali. A stat, Doamne iartă-mă, că iar mă ia gura pe dinainte, ca ăla în lanul cu păpușoi, bucurându-se că Georgescu a fost trimis să plimbe ursu’.
În concluzie, are dreptul nea Nicușor să le bată acum obrazul ălora de la Curte?
