Îmi amintesc că, la o întâlnire mare a PDL-ului, un primar i-a mărturisit lu’ Nuți, minunea blondă a lu’ Băselu, că o iubea atât de mult, încât noapte de noapte dormea cu fotografia ei sub pernă. Iubirea pornise din tot ce făcuse Nuți, ca ministereasă, pentru comuna lui, pentru țară și popor. Emoționată ca la prima întâlnire din adolescență, Nuți s-a ridicat de la prezidiu și s-a îndreptat spre el, în timp ce sute de pedeliști au tropăit, au aplaudat frenetic mai ceva ca la plenarele și congresele de dinainte de ’89, și au scandat ca la galerie: Pupă-l! Pupă-l!
După un astfel de moment de înaltă prețuire și vibrant omagiu adus celei mai iubite fiice a partidului aflat la putere, ai fi zis că primarul ăsta ar fi fost în stare ca pentru ea să se arunce în foc, în apă, în cușca cu lei, cu balauri și alte lighioane. Pe dracu. Cât timp Nuți a stat la Popa Șapcă, nu am auzit să se fi dus vreodată la ea cu sufertașul cu ciorbă, cu cârnați de Pleșcoi care îi plăceau la nebunie ori să-i fi trimis chiftele cu praștia. Nici el, nici ăia care se călcau în picioare, să o atingă, să-i pupe mâna, să facă poze cu ea.
Hai să luăm exemplul cel mai recent. A lu’ Iohannis. Zece ani președinte. Câți liberali n-au profitat de tăcerea lui? Fără număr. Câți n-au ajuns milionari în timpul ăsta? Destui. Pe câți dintre ei nu i-a făcut oameni. Direct sau indirect? Cine mai știe? La câți n-o fi închis ochii la măgăriile pe care le-au făcut? Ei, și voi acuma… Câți n-au mâncat de pe urma lui o pită albă la partid, în primării, consilii județene, prefecturi, în ministere, în agenții? Cine le-a ținut socoteala?
Și pentru ce toate astea? Ca să-i întoarcă toți spatele acum când nu mai e președinte? Ba, mai mult, să vină ANAF-haiducul să-i pună sechestru pe casă, iar instanța să-l oblige să returneze un milion de euro încasat, ilegal pe chirie? Pentru asta a făcut Iohannis atâta bine în țara asta, ca să-l târâți, ca pe ultimul borfaș, prin tribunale? Să strămutați procesul de la Brașov și Sibiu la dracu-n praznic doar să-l umiliți? El care a fost făcut cetățean de onoare al triburilor Zulu și Maasai? El care doar pe Lună n-a fost în cele două mandate de președinte? Unde e respectul pentru munca depusă neîncetat în slujba poporului său? Nu vă e, bă, rușine, să tracasați bietul om? Să-l îmbolnăviți de inimă, să trâcnească ori de câte ori vede o mașină a poliției pe stradă cu girofarul aprins?
Nu, că de unde atâta rușine și respect în ziua de azi. Să dea Domnul să ajungeți și voi miniștri, președinți, mă rog, ceva mare, și să vă văd atunci cum o să vă simțiți când vă va huli poporul!
