În timp ce John se dădea de ceasul morții, că vorba aia, RMN-ul e un bun al poporului și, implicit, al nostru, Puiuc părea la ședința de Consiliu Județean mai calm ca niciodată. Chiar enervant de calm: „Au fost niște încurcături acolo”, a grăit Romi. Așa, și? După o clipă de cugetare, revine la explicație: „Spitalul nu putea să vândă RMN-ul, noi voiam să ne scăpăm de el, s-au încurcat lucrurile, o să le descâlcim.” Musiu Romi, ai dreptate, spitalul nu-l putea vine oricât de județean este el, pentru simplu motiv că nu era al lui, ci al Consiliului Județean și, vorba lu’ Ștefan cel Mare:, al urmașilor, urmașilor lui. El, spitalul, doar îl administra. Asta am înțeles, dar nu și chestia cu scăpatul. De ce să fi scăpat de el, cât timp nu era de casat?
Tocmai calmul ăsta, nefiresc, l-a scos din sărite pe John care a explicat de ce i se pare lui că situația creată este una nu cusută cu ață albă, ci de noaptea minții: „Cert este că RMN-ul a dispărut, toată lumea se ascunde de responsabilitate și noi constatăm că (hopa!) el funcționează pe undeva, prin Călărași, din câte am înțeles, iar celălalt RMN nu își face treaba. (Ba își face, dar nu așa cum ar trebui să se întâmple din punct de vedere al legislației). Cineva a semnat un contract pe 10.000 de euro și noi îl aveam în contabilitate la vreo 60.000 de euro.” Ca să înțelegeți corect ceea ce a vrut să spună Crina (oare, pentru a câta oară?) chiar dacă vechiul RMN a dispărut, el funcționează, totuși. Cineva, nici nu mai contează cine, i-au schimbat niște rezistențe, i-au montat o placă video de ultima generație, i-au mai adăugat două, trei șaibe, că ălea originale se tociseră, și l-a vândut cu 10.000 de euro. Chilipir curat, coane ar zice nenea Iancu, dacă pe vremea dânsului Spitalul Colțea ar fi avut în dotare un RMN.
La fel de calm (Doamne, ce-o fi cu el?) Romi o ține pe-a lui. Cu încâlcitul lucrurilor, fapt consumat, cel mai probabil, într-o vineri când toată lumea aștepta weekendul cu sufletul la gură: „Este o culpă. Va trebui să vedem cât din ea aparține CJ, cât managerului, cât biroului economic de acolo pentru că nu putea să fie vândut RMN-ul de către SJUR dacă există o factură semnată de directorul economic de acolo, el ar fi trebuit să știe, dacă nu cine a făcut factura.” Bănuiesc că știți povestea cu acarul Păun. Directorul economic trebuia să cunoască detaliile legate de proprietarul RMN-ului. Dacă nu le-a știut e bun de distribuit în rolul acarului. Să se învețe minte. Nu trebuia să-și pună semnătura pe factura aia de vânzare-cumpărare și cu asta basta, vorba lu’ Jiji Becali.
Așa ar trebui, numa’ că John Crina are informații că n-ar exista nicio factură. Ei, drăcia dracului. Și atunci, cine e acarul Păun. Până una, alta, pesedistul le-o spune de la obraz: „Dacă nu rezolvăm într-un mod cât de cât amiabil, lucrurile vor merge clar spre penal. Fiindcă ăsta este clar un furt. Adică, iei RMN-ul de undeva și îl dai în altă parte, fără să fie al tău. Închei un contract în condițiile în care nu este al tău RMN-ul. Este al Consiliului Județean. Trebuie găsită o rezolvare. Fiindcă este o chestiune foarte gravă” Înțelegeți ce vreau să zic, vorba aceluiași Jiji Becali.
Afabil și calm, cum nu l-am văzut în cei patru ani de mandat, Puiuc a explicat să înțelegem care cum ce vrem, băgându-ne de tot în ceață: „Oricum banii au venit în contul spitalului și au fost trimiși înapoi, s-a sesizat această greșeală și am fost informați și am cerut înființarea unei comisii care, din păcate, nu și-a făcut treaba așa cum ar fi trebuit.”
Pam! Pam!
