Ce face politica din om!

Cine i-ar fi auzit vorbind așa, niciodată nu si-ar fi imaginat că Bunelu Ciucă și Marcelu Ciolacu vor ajunge să nu-și mai vorbească, să se uite chiorâș sau să facă bășcălie unul de celălalt. Că asta se întâmplă de vreo lună și ceva. Că se evită să se privească la ședințele de guvern, să-și împartă sau să-și facă schimb de pachețele cu mâncare, cum făceau până nu de mult, ori de alergat împreună dimineața în parc. Cât despre telefonat, nici vorbă. S-a dus dracului prietenia pesedisto-liberală a celor doi oameni de stat.

Și totul a plecat de la reclama aia, bat-o cucu, s-o bată  cu „Un ostaș în slujba țării.” „Bă, e carte ori nu e carte?” l-ar fi întrebat Cholo pe Bunelu. Și dacă e, pe ce bani  o scoți tu, că încă nu ți-a venit pensia recalculată.” Atât i-o trebuit eroului nostru de la Nassiriya care s-a luptat cu șiiții și suniții în același timp. „Cum adică, Marcelu, tu chiar mă crezi un pârlit, cu nădragii rupți în cur, care nu-și permite să scoată o amărâtă de carte? Bă, nu uita că eu sunt adevărat liberal și nu un pesedist modest, ca tine, care trăiește din leafa de bugetar, stă la bloc cu chirie și așteaptă să-i vină ziua de naștere să-i aducă prietenii în dar  o cămașă și o cravată.” Să moară Marcelu, nu alta: „Ai uitat cum te plângeai la ultimul nostru șpriț de alde Batistuță, iar acum îl umpli de atâtea pupături. Pupă-l, bă, unde vrei, că tot n-ajungi președinte” Vai, ce i-o zis-o. „Bă, vezi că mă superi rău de tot, că eu nu ți-am vorbit așa de prietenii tăi. Și nu-i treaba ta dacă ajung sau nu președinte, ei drăcia dracului”

Și uite așa, dintr-o prostie într-alta, corsicanii noștri, acești demni urmași ai lu’ Romulus și Remus și-au întors dosurile și pe unde ajung și-o trag la gioale, fără să țină seama de pudoare, gen: „Cine, bă, plagiatorul ăla să ajungă la Cotroceni?” Sau: „Lasă-mă, bre cu covrigarul care se visează împărat.”

Vai, ce face politica din om, dom’le!