Și cum pe ordinea de zi a convocatorului sunt cele două mari și late chestiuni emblematice: „să ne luăm țara înapoi” și „să dăm jos Guvernul Ciolacu”, bineînțeles că de la manifestare nu putea lipsi Magul de la Răsărit pe stil nou. Așa că l-a sunat:
Țârrr, țârrr, țârrr. De trei ori țârrr. „Pesemne că e ora de contemplație a Magului, de asta nu răspunde.” Băiat deștept (că nu degeaba și-a făcut ucenicia la galerie cu; „Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor”) Jorjelu a avut dreptate. Peste alte zece minute sună Călin(File din poveste):
– Gigele,(că așa-l alintă el pe Jorjelu) m-ai sunat?
– Da, tati.
– Scuză-mă că nu ți-am răspuns, dar să știi că nu am făcut-o cu răutate. Asta e ora din zi la care pic în transă și mă încarc pozitiv cu toate aberațiile schizo paranoide cu care am umplut Tik Tok, Facebook și televiziunea poporului. Înțelegi. Gigele ce spun eu?
Cu gândul la mitingul de sâmbătă, Jorjelu tresare, fâsticindu-se:
– Înțeleg, tati, cum să nu, că și eu am avut un prieten în armată care suferea de boala copilului. Și când îi veneau pandaliile (n-am înțeles niciodată de unde veneau), pica jos și începea să vorbească ca Petrache Lupu.
Galant, Călin(File de poveste) l-a lăsat să-și ducă la bun sfârșit ideea.
– Ai dreptate, Gigele, doar că la mine totul, dar absolut totul este mai profund, mai… nu știu cum să-ți explic să înțelegi și tu. De pildă, când m-ai sunat eram într-o ședință de spiritism și ineracționam cu unul însurat cu o nepoată de soră de-a Gerula. Și-l întrebam: «Oare apa înseamnă doar H2O? Eu nu cred așa ceva, oricum vă spun singur că nu am nimic de-a face cu acest H2O. Este mult mai mult, este informație, este vibrație, este frecvență. Apa îți oferă o informație vitală. De aceea apa a fost îmbuteliată în sticle de plastic, ca să nu-ți mai dea nicio informație.»
– Și ce v-a răspuns dacul, dacă nu sunt indiscret?
– Nu ești, doar că ăsta nu e dac, e și el nepot de-a nu știu câta șpiță de-a lu’ Attila. A întâlnit-o pe nepoata lu’ Gerula la un bal, la nu știu ce cămin cultural ce aveau ei pe vremuri, și aia proastă de minte a pus botul și s-a îmbârligat cu urmașul hunului. De atunci e râca asta între noi și unguri, să știi și tu.
Și după ce a aflat de ce-l sunase Jorlelu, Magul de la Răsărit s-a arătat entuziasmat:
– Vin, că și așa n-aveam ce face acasă. Cred că e o chestie bună.
– Așa zic și eu, i-a replicat Jorjelu. Facem o baie de mulțime. Dăm jos guvernul, ne luăm țara înapoi, după care împărțim mărțișoare, că tot e 1 martie.
Călin(File din poveste) l-a ascultat oarecum surprins.
– Bre, te știam băiat isteț, dar nu credeam că te duce bibilica la chestii atât de mărețe. Tu meriți să fii prim-ministru. Dar de unde scoatem noi un milion de mărțișoare, frățioare? Că parcă ziceai că aduni un milion de susținători…
– Un milion, să trăiți. M-am gândit și asta. Uite, la fetele din staff le împărțim mărțișoare de la tarabă. Am vorbit eu cu tarabagii cu care am copilărit să ni-i lase la un leu bucata. Chiar și la 50 de bani, că, vorba aia, luăm cu brațul.
– Bă, tu te mulțumești doar cu funcția de prim-ministru? Că ești dat dracului.
– Nea Căline, mă simt copleșit…
– Bine, bine, dăm mărțișoare la fetele din staff, dar ai grijă ca Ancuța să primească unul cu o potcoavă de cai morți. Dar cu restul ce facem?
– M-am gândit și la asta: Am vorbit cu șefii de filială din toată țara să strângă urzici de prin păduri. Numai din păduri, exclus de pe șanțuri și de pe marginea drumului unde le pișă câinii. Nu de alta, dar ne-am putea trezi cu Piedone pe cap și la cât e de nebun, ne-ar putea strica șandramaua.
–Bă, Gigele, chiar ești dat dracului. La toate te gândești. Uite, sâmbătă anunț poporul că te-am numit încă de pe acum prim-ministru al țărișoarei noastre.
