Și mai e ceva, omul ăsta nu pare dus la biserică, ca să nu mai vorbim de teatru, librărie, bibliotecă. Cred că Sprâncenatu urăște tot ce înseamnă cultura și slujitorii ei. Nu aș vrea să-mi fac păcate, dar ceea ce face Bolo e o dovadă că n-a mai pus mâna să citească o carte de pe vremea lecturilor obligatorii în vacanța de vară: „Motanul încălțat”, „Cântăreții din Bremen”, „Dănilă Prepeleac.”
Se vor găsi unii, de teapa lui, să spună că vorbesc cu atâta ură despre acest om, în numele PSD-ului, AUR-ului, SOS-ului și POT-ului. Pentru ei, iată ce spunea Mircea Mihăieș în ianuarie 2021, redactorul șef al revistei de cultură Orizont, din Timișoara: „Distinsul liberal a înțeles că trebuie să facă tabula rasa din cultura bihoreană. Recte, să transforme revistele Familia și Várad , care apar la Oradea, într-un fel de buletine ale Bibliotecii Județene Bihor. Evident, în numele mult aplaudatelor reduceri de personal. Unor astfel de personaje degeaba le spui ce înseamnă pentru cultura și spiritualitatea României „brand”-ul Familia”. Pentru cei mai puțin familiarizați cu fenomenul cultural, trebuie spus că revista „Familia” apare de prin 1860! Distinsul liberal, cu aceste idei năstrușnice, nimeni altul decât Ilie Bolojan, pe atunci președintele Consiliului Județean Bihor.
La patru ani distanță, în numele reformei, Sprâncenatu de Bihor propune alte măsuri care ne dovedesc încă o dată că este paralel cu ceea ce înseamnă cultură, dar și educație. Crește TVA la tipărirea cărților și manualelor școlare de la 5 la 11% și se vor desființa sau comasa (Dumnezeu mai știe ce e în capul lui) posturile de bibliotecari la sate. Un bibliotecar la două sau trei sate, pare să fie propunerea. Dacă e cazul, chiar și la patru, că nu-i bai. Deplasarea de la o comună la alta, cu bicicleta sau trotineta electrică.
Bă, nea Ilie, dacă tot pui umărul la falimentarea editurilor, bibliotecilor și libăriilor, la dispariția cărților și revistelor, fără de care un popor nu poate avea decât un viitor sumbru, de ce nu dai o Ordonanță, un Ordin sau ceva de genul, prin care în fiecare cătun să se înființeze cel puțin un birt la care statul să fie acționar majoritar? „La Lică Sămădăul” ori „La Ilie Sprâncenatu” sau cum vrei tălică să se numească. Că birtul măcar îți aduce un ban la buget și ține mintea încețoșată, pe când cultura…
