Nu, procurorii nu au inimă, te „calcă” la birou, la domiciliu, în trafic, la amantă, dacă ai așa ceva, la cabana de pe munte, îți dezlipesc tapetul de pe pereți, îți scot parchetul, întorc totul cu curu-n sus, apoi încheie un proces verbal de constatare: găsit 28.890 euro, 2.541 dolari, alți 96.200 euro, 340 lire, 500 franci (au vrut să spună franci elvețieni) și 5.000 forinți. Asta a pățit managerul Spitalului Municipal de Urgență Caransebeș, Singh Bhupinder. Pentru unii, o mică avere, pentru un manager de spital și medic specialist, un mizilic. De fapt, procurorii nu veniseră pentru „mărunțișul” ăsta, ci pentru cu totul altceva. „Hai, îmbracă-te și vino cu noi, că avem treabă.” Surprins, și pe bună dreptate, Singh a apucat să întrebe doar atât: „Unde avem treabă?” Iar dânșii (procurorii) i-au răspuns: „Să ne dai o declarație legată de lucrarea aia de la spital dată cu încredințare directă.”
Când a auzit una ca asta, cât este el de indian, omul s-a albit la față, mai cu seamă că el știa nu doar de o lucrare încredințată fără licitație, ci de mai multe. Mai, mai să cadă din picioare. Oricare dintre noi ar fi pățit la fel. Adică, tu, manager, de bună credință ce ești, cu frica de Dumnezeu (zic Dumnezeu că de un timp e cetățean român) te pui să repari saloanele, să le văruiești, să le deratizezi, dezinfectezi și sterilizezi cum scrie la manual, te dai peste cap ca totul să fie pico bello, ca bolnavii să vină de drag la spital, și în loc de „mulțam, frate Singh” te trezești cu îndemnul domnilor procurori: „Hai cu noi, că avem treabă. Mai repede, că ne apucă noaptea.” Bă, asta e treabă ca să dai tot în boul care trage la car? Să faci infarct, nu alta. Și ce credeți că l-au mai întrebat oameni ăia pe managerul Singh? „E adevărat că la lucrarea aia de la etajul șase ai pretins constructorului un comision de 250.000 de lei din valoarea totală de un milion de lei?”
Bă, ești prost? Bă, ești nebun? Spagă de 25% din lucrare? Singh, să nu spui că e adevărat că nu te cred. Hai, mai înțelegeam o atenție acolo de 1-2 procente, pentru o apă, o cafea, o grisină pentru protocol sau o zi de naștere, hai 5% pentru situații neprevăzute. Treacă de la mine, 10%, dar nu mai mult de 15%. Singh, mai întreb o dată: Așa e cum spun domnii procurori? De ce taci, Singh? Bă, neică, tu în ce lume trăiești? Unde te crezi? 25% la fiecare lucrare, faci ușor un milion de lei pe an. Fără să ridici un pai de jos sau să muți un scaun dintr-o parte într-alta.
Dragă Singh, dacă e așa cum spun procurorii, și n-aș avea motiv să nu-i cred, înseamnă că tu ai luat de la poporul ăsta tot ce e mai rău. Toate șmecheriile și potlogăriile lui, dorința de parvenire și de îmbogățire cu orice preț. Știu că se vor găsi mulți care o să-ți ia apărarea: că nu ești singurul care a făcut așa ceva, că ai fost dat în gât de alții care nu au avut loc de tine, că ai ajutat ca medic zeci și sute de oameni, că ești un profesionist desăvârșit și alte chestii de genul ăsta. Ce nu înțeleg oamenii ăștia e că meseria e meserie, iar funcția de director e funcția de director. Tu ai fost reținut pentru 30 de zile pentru șpaga de 25% pretinsă, nicidecum că salvezi de la amputare degetul, mâna sau piciorul pacientului. E o diferență mare între una și alta. Că ai făcut secțiile spitalului boboc? Era datoria ta, ca manager de spital, iar dacă ai făcut-o nu ai scos bani din buzunarul halatului tău. Dimpotrivă. Iar pe cei care se îndoiesc de acest lucru i-aș întreba: cât de trainice și de calitate sunt acele lucrări din moment ce, din start, tu, Singh Bhupinder ai pretins o șpagă de 25%? Și ne mai mirăm că sunt pline spitalele de infecții nosocomiale.
